Gradinarit

duminică, 9 februarie 2014

Ce înseamnă să fii părinte ?

      De multe ori mi-am pus  mai multe întrebări legate  de ralaţia copil- părinte .    Ce înseamnă să fii  un bun părinte ? . Dacă  un copil ar avea posibilitatea de a-şi alege familia , ar alege  aceeaşi familie în care s-a născut  ?  Sunt un bun părinte ?  Când  trebuie să înţelegi că   cel căruia i-ai  dat viaţă   nu mai este  copil ? Sunt întrebări  la  care uneori este greu de răspuns . Mi-am  crescut copilul după principii pe care le-am crezut cele mai bune ,  să fie onest , corect , responsabil  faţă el însuşi si  faţă  de cei din jur  ; să îşi asume deciziile luate şi consecinţele faptelor sale ; să nu înveţe  pentru note , ci pentru sine  ; notele nu vor fi  expuse  pe  sine , dar modul cum se va prezenta îl va defini ; l-am învăţat ,  de asemeni , că  aspectul fizic este important , dar esenţial este cugetul  ; a avut libertatea de a decide asupra vieţii sale , fiindcă am considerat că experienţa mea  nu poate fi şi experienţa copilului meu .  

    Copilul meu începe să-şi croiască propriul drum – ştiu că vine un moment când va fi totalmente independent  .   Incerc să mă pregătesc pentru asta ( credeam că sunt pregătită )  , dar constat că  devin egoistă şi chiar stresantă  - fapt ce nu-mi place – şi atitudinea mea  chiar deranjează. Şi mă întreb din nou  - Sunt un bun părinte ?  Grija aceasta exagerată nu  cumva mi clatină relatia părinte – copil ? Este greu de acceptat pentru un părinte faptul că i-a crescut copilul ?  Acţiunile copilului meu  nu mi-au dat niciodată motive de îngrijorare  şi cu toate acestea  îmi fac unele griji  . Sunt oare paranoică ?