Gradinarit

marți, 25 februarie 2014

,, Intrusul ‘’ , străin în propriile-i visuri

          Am recitit de curând romanul ,, Intrusul ‘’ scris de Marin Preda  după mulţi ani de la prima lectură . Citeam parcă un nou roman cu un alt erou . Deşi subiectul este acelaşi , esenţa actiunii a fost acum altfel receptată  acum după mai bine de 20 de la prima lectură.
          Este un roman  scris la persoana I , eroul Călin Surupăceanu prezentâdu-şi propria viaţă . Numele  eroului  nu este ales întâmplător Călin semnifică frumuseţea  şi puterea  iar Surupăceanu este un derivat al verbului  a surupa  semnificând distrugerea  . Lecturând romanul am  descoperit  faptele şi limbajul specific perioadei comuniste : înfiinţarea unui combinat chimic , apariţia şi dezvoltarea unui oraş tânăr în imediata apropiere a acestuia  pe vatra unui sat distrus ,  acordarea spaţiului locativ de către partid , ocuparea unor poziţii de conducere cheie de către oameni mai puţin pregăţiţi intelectual şi profesional ,  arestarea  sau nepromovarea   unor  merituoși fiindcă  si-au  spus opinia , prezenţa UTM –ului condus  de un secretar de partid incapabil să înţeleagă nevoile oamenilor  .
          Pe acest fond îşi trăieste drama Călin Surupăceanu . Coborât de pe acoperişurile caselor din Bucureşti  pe care le vopsea , şi înflăcărat de ideea de construcţie pe care i-o insuflase inginerul Dan , tânărul va ajunge în Moldova unde ia parte de la început la construirea combinatului chimic . Inginerul Dan are încredere în inteligenţa sa şi îl va trimite la o şcoală de electricieni .  Ca şi inginerul el este un întemeietor  Participă la înălţarea orasului îsi întemeiază o familie cu singura femeie pe care o iubeşte .
       Un accident îi va distruge existenţa şi el va deveni un intrus în acest oraş , în această familie .  Salvând un om de la moarte , el va fi rănit suferind arsuri care îl vor mutila . Societatea nou constrită este incapabilă să-i înţeleagă şi recunoască meritele : îşi pierde capacitatea de a munci , nu primeşte acordul partidului de a pleca la Viena pentru tratament , nu este trimis la şcoala de maiştri desi  merită acest lucru , visul său de a deveni inginer se spulberă  , după accident   primeşte un post de paznic  de biciclete  , apoi de portar , va fi ocolit de prieteni. Drama lui se acutizează atunci când îsi pierde familia  , soţia sa fiind incapabilă să înţeleagă drama prin care trece. Eroul   trăiește la modul acut  acestă dramă si analizează cu limpiditate caracterul uman. 
        Părăsind oraşul se întoarce în Bucuresti unde află de existenţa fiului său  născut dintr-o relaţie pasageră . Nimeni nu-i spusese despre existenţa acestui copil cu toate că  ştiau unde el se află .
        Finalul romanului este dechis , eroul pleacă spre a-şi căuta destinul . O scriere impresionantă a cărei esenţă o înţelegi doar dacă citeşti cu ochii minţii.   Deşi pare un roman comunist , citind cu atentie se obesrvă că sunt aduse în atenţie nedreptăţile acestui regim  , fiind o critică subtilă  a  regimului .
        Am citit cu interes romanul , mai ales că  astăzi    întelerea textului  îmi oferă o altă perspectivă asupra faptelor.