În spațiul public sunt tot mai des contestate examenele sau probe scrise ale unor examene. Părerile sunt contradictorii, fiecare emitent încearcă să fie cât mai persuasiv, caută argumente pe care le consideră solide, justificate, raționale. Îmi permit și eu în acest articiol să îmi exprim punctul de vedere pe aceasă temă. Consider că rolul examenului nu este doar acela de a ierarhiza candidații, ci a evalua nivelul de pregătire într-un anumit domeniu, la un moment dat, capacitatea candidatului de a elabora răspunsuri complete, complexe, corecte, care să ateste real formarea sa științifică, culturală, profesională, la finalul unui ciclu de pregătire școlară. Într-o întâlnire, între profesori, am fost rugați să notăm pe un bilețel care considerăm că este rolul școlii, nivel preuniversitar. Eu am scris că școala ar trebui să modeleze caractere, iar la finalul studiilor obligatorii, elevul ar trebui să aibă o cultură generală solidă, spiritul civic să fie bine format, o gândire critică și analitică, o pregătire profesională care să fie baza carierei sale profesionale, chiar și cunoștințe politice, pentru nu a deveni un instrument în mâna unor politicieni. Am fost contrazisă cu vehemență, chiar pusă la zid de către o altă colegă, care a afirmat că nu există o astfel de școală. Examenele nu trebuie analizate din unghiul disconfortului pe care îl resimte candidatul- stres, anxietate, oboseală, ci nivelul de pregătire al candidaților. Dacă gradul de promovabilitate este scăzut, cred că nu este necesară modificarea structurii subiectelor prin alegerea unui grad de dificultate mai scăzut. Această modificare nu aduce schimbarea de fond a problemei învățământului, ci o iluzionare că sunt mai bine pregătiți candidații.