Lecturi

marți, 12 martie 2024

 Revenire la Istambul.

Palatul Dolmabahce, curtea interioară
Palatul Dolmabahce 

    Nu mai este nicio noutate că îmi place să călătoresc. Nicio îndoială, că după prima vizită la Istanbul, m-am îndrăgostit de acest oraș-metropolă, pentru tot ce înseamnă furnicarul vieții. E așa un spirit balcanic, încă prezent,încât  nu poți să reziști să nu participi la acest aspect spectacol al vieții. Negustori ambulanți care își  întind micile tarabe pe trotuare, hamalii care cară cărucioarele încărcate cu mărfuri, mișcarea brauniană din zona Grand Bazar sau Egypt Bazar, nu te pot lăsă indiferent. 

magazin Egypt Bazar

 

Basilica Cisterne

   Nu vizitez Istambului, doar din acest motiv, ci   pentru tot ce are de oferit din punct de vedere social, arhitectonic, cultural, ospitalier. În zona istorică, zona Sultanahmed, se găsesc locuri de cazare care pot satisface  așteptările  diferite ale turiștilor, însă zona asiatică este mult mai cosmopolită, mai așezată zilelor noastre. Prefer zona Aksaray, fiind foarte aproape de marile obiective cunoscute ale Istambuluilui, ușor de ajuns în oricare zonă de interes, prin legăturile transportului  comun. Amestecul printre localnici, te face să îi cunoști, să trăiești cu impresia că aparții,pentru moment, locului.

               Prefer să reduc pe cât posibil costurile la transport și cazare, așa că apelez la o agenție de turism localniă, care asigură aceste servicii, în mod colectiv, astfel că prețul vacanței este redus la 50%, decât dacă aș fi ales să merg pe cont propriu. Programul aleg să mi-l organizez singură, dându-mi seama, că apelând la excursiile opționale ale agenție, pierd din atenție niște obiective excepționale, iar costul suplimentar al transportului spre punctele de vizitare alese, sunt nejustificate.

               Am stat în Istambul 3 zile. Cum a fost?  Minunat!

Ziua 1. Am început-o minunat cu un răsărit spectaculos de soare, admirat din autocar, și cu convingerea va fi însorită, iar minivacanța mea plănuită intempestiv, va fi de excepție. Si nu m-am înșelat!   Am ajus la hotel în jurul orei 13.00-13.30, după ce am trecut pe la Mall Florya, dezvoltat pe lângă acvariul Florya, pe care îl văzusem în urma cu 8 luni, în prima excursie. Construcția este amplastă pe malul Bosforului și are ieșire spre o faleză, oferind o imagine panoramică. După-amiaza, am fost în Piața Sultanahmed, am revăzut Moascheia Albastră și Moscheia Sofia și am vizitat Basiliaca Cisterne. Totul a fost impresionant. Un bazin subternan, sprijinit pe vaste coloane, care asigura în Evul Mediu alimentarea cu apă a capitalei Imperiului Otoman.  Apoi ne-am aventurat și am ajuns la Turnul Galata, care, însă,  este în proces de reabilitare și nu putea fi vizitat, dar apropierea de acesta construcție, rătăcirea pe străduțele înguste, nu poate să nu îți umple sufletul Seara am petrecut-o la un restaurant (unde am revenit pe perioada excursiei) din apropierea Hotelului City Port, unde eram cazați. Hotelul a fost rezonabil, clasificat la noi la cca 2stele, după părerea mea. 

Ziua 2. Am pornit  spre Piața Taxim. Da, altă aventură! Am apelat la transpotul cu metroul până în piață.  Senzațiile noi experimentate sunt greu de descris în cuvinte. Statuia simbolică a pieței, vechiul tramvai roșu care circula cu micile lui vagonete, rătăcirea pe bulevardul pietonal Istiklal, magazinele  care te îmbiau să le descoperi  au adus note de bucurie, de relaxare și încâtare. Am plecat apoi să descoperim adresa Palatului Dolmabahce, știind că nu poate fi vizitat lunea, însă nu voiam să pierdem timp prețios în ziua următoare. Decizie excelentă! Am petrecut timp, admirând arhitectura experioară și bucurându-ne de vederea parcului generos,  a moscheii și stadionului Beșiktaș aflate în vecinătate palatului La revenire, am rătăcit prin Grand Bazar. Trebuie să recunosc că nu sunt foarte încântată de calitatea produselor, dar  impresia că te afli într-un oraș în oraș, este deosebită. Si  are farmecul lui acest loc, trebuie să recunosc!  Apoi am străbătul, labirintul de străduțe din apropierea bazarului,  atrași de apele Bosforului. 

Ziua3. Palatul Dolmabahce. O experiență de neuitat! Am pătruns în imtimitatea casei sultanilor din sec. al XIX-lea, am descoperit Muzeul de Artă Națională, am vizitat camera unde eroul lor Kemal Mustafa Ataturk, si-a trăit ultimele clipe ale vieții. Am văzut ceasul care a înregistrat ora decesului său 9.05. Turcii vorbesc cu venerație despre eroul lor și îl cinstesc, sentimentul de mândrie se citește clar în ochii lor atunci când fac referire la acest mare vizionar. Cu imina prea plină de cele văzute, am savurat  renumitul ceai turcesc și am servit o prăjitură și apoi ne-am îndreptat spre Bazarul Egyptean.  Piațeta din fața bazarului, răsuna de muzică, iar pe un mare ecran rulau imagini cu orasul Istambul. Turcii se pregăteau de alegeri, era în curs de desfășurare o campanie electorală. 

        Am revenit la hotel pentru un pic de odihnă, pentru ca mai apoi, după cină, să dăm o fugă în Piața Sultanahmed pentru ultima vizită de bun-rămas. am surprin marile obiective la crepuscul, o magie de sunete, lumini și trăiri. O experiență de neuitat, care va continua, fiindcă mai am multe obiective de descoperit, de văzut, de explorat în acest oraș fantastic. 

 


miercuri, 10 ianuarie 2024

 


    Garoafe la bordel este titlul unei cărți recent apărute (2023) sub semnătura lui Radu Paraschivescu. Titlul incită și te face să-ți pui niște întrebări legate de conținutul acestei cărți, înaintea lecturii. Si chiar ar trebui făcut acest exercițiu de interogație ,,Oare de ce a  ales autorul așa o asociere șocantă de cuvinte?  Care ar fi sensul cuvintelor? E cumva o metaforă?” 

    Ei, bine, da!  Descoperi niște personaje și niște situații care te  determină să devii reflexiv. Să te amuzi de situațiile relatate sau să te îngrijorezi când recunoști în  universul ficțional  atât de multe similitudini cu realitatea în care trăiești. Radu Paraschivescu creează o suită  pestriță de personaje și  mă întrebam de unde cunoaște atâtea tipologii umane. Oare modelele  care l-au inspirat sunt și în preajma sa, d-lui  fiind un intelectual de elită? Noi, cititorii săi, cu siguranță ne-am ciocnit în existența noastră de persoane asemenea personajelor sale, pentru că  sunt  atât de actuale societății noastre că am impresia că prototipul personajului  Clement Lilian Chișleag din povestirea Abdominabil este unul dintre oamenii întâlniți des.

    Suprapersoanjul acestei cărți este prostia.  Majoritatea persoanjelor sale sunt lipsite de inteligentă, însă unele  o poziție socio-profesională  bună- de ex locotenent-colonelul Chișleag, comandantul unei unități militare, care visează la o avansare, un om lipsit de cultură, un impostor...și nu este singurului. 

        Limbajul  este unul comic, dar un comic de factură tragică, pentru că scoate în evidență incultura. Cartea aceasta este o radiografie a societății actuale și  pune în lumină multe dintre hibele ei-incultura, impostura, infatuarea,  prostia, sinecura. Citesc povestirile, mă amuză lectura, mă întristează adevărul realitații regăsit în substratul textului. 

sâmbătă, 6 ianuarie 2024

                  Bun venit 2024!

   Cu întârziere fac această urare, însă acum am timpul necesar pentru a scrie în acest jurnal. Si cum astrele s-au aliniat încât începutul să fie într-o zi de luni, nu am cum să nu mă gândesc că acest an nu începe sub bune auspicii.

    Trebuie să fac un remenber al acestei vacanțe de sărbători. Crăciunul l-am petrecut în zona Moldovei, la Slănic Moldova, stațiune înconjurată de M-ții Nemira, o zonă cu numeroase izvoare cu apă bogată în substanțe cu efect terapeutic. Am revenit aici, după ce anul trecut am trăit o experiență frumoasă în acest loc. Sărbătorile au alt farmec atunci când ești înconjurat de oameni care știu să se bucure de viață. Socializezi, ai alte contacte, înveți poate ceva din experiențe trăite de cei de lângă tine și care au disponibilitatea de ale împărtăși sau descoperi ceva necunoscut despre tine, te pui într-o altă lumină, te afli într-un nou context. Nu totdeauna familia extinsă este cea care îți aduce bucuria unei zile de sărbătore, așa că am decis în viitor să ajung în locuri noi pentru a-mi petrece vacanța de iarnă. 

                           

vedere panoramică Slănic Moldova.                                                bradul din holul hotelului 


      Sârșitul de an, însă,  a fost cu totul și cu totul inedit. După o noapte de nesomn, o vizită foarte matinală la cabinetul medical, m-am încurajat să fac călătoria în Belgia, unde aveam rezervare pentru Revelion. Nu regret efortul de a pleca, așa cu starea de sănătate alterată, pentru că experiența a fost mult peste așteptări. Am avut rezervare în zona flamandă a Belgiei, în zona rurală care m-a impresionat prin curățenie, grad ridicat de civilizație, amabilitate și bun gust. Wakken se numește localitatea, iar pensiunea  este B&B De Zoete Kers. Atât de multă armonie am regăsit aici, atât de multă atenție pentru confortul oaspeților, încât am rămas profund impresionată și cu o părere extraordinară despre proprietarii pensiunii. 

                              

imagini cu pensiunea B&B De Zoete Kers

     Urmează o altă postare cu gândurile pentru acest nou an, acum după nici 20  de ore de la revenirea acasă, nu pot să-mi setez niște obiective pentru acest an. Voi reveni cu gândurile de nou început.

                                                     Happy New Year!

 



vineri, 22 decembrie 2023

                                                                                                                Sâmbătă, 23   dec. 2023


      Cum este să ai 50 de ani?   De zece zile, da, am 50 de ani. Nu este o vârstă de care mă tem, nu s-a schimbat nimic, nici psihologic, nici emoțional.Sunt aceelași om. Cel care lasă semne încet, încet asupra noastră este doar timpul. Nu vreau să epatez, nici să trec într-o extremă negativă, dar cei care fac afirmații referioare la neajunsurile vârstei cred că nu fac nimic pozitiv pentru schimbare în bine. 

       Imi duc existența așa cum cred că este potrivit pentru mine, încerc să-mi  adun in jurul meu oameni cu care rezonez (deși uneori trebuie să tolerez și prezența unora care au cu totul altă perspectivă asupra lucrurilor decât mine), să mă bucur de locuri frumoase pe care le vizitez-de curând am vizitat Budapesta și Viena, și mi-am încărcat sufletul de frumusețea târgurilor de Crăciun. Doamne, ce atmosferă, ce magie te înconjoară în aceste zile de sărbătoare. Și  ca un plus, grație unui bun amic, am petrecut o seară frumoasă, cu cântecele tinereții noastre, într-un club cochet, într-o stare de mare încântare. Ce bine e atunci, când te rupi de cotidianul anost și robotizant și ajungi în universul cald și reconfortant creat de oameni care gândesc asemenea ție. 


    

vineri, 17 noiembrie 2023

 Sîămbătă, 18 nov.2023,


       Ce bine este cînd te bucuri de liniștea dimineții!  E odihnitor, e benefic pentru psihicul meu. Mă  gândesc cât de importantant ar fi ți un stil de viață activ, însă nu am ambiția de a face mișcare mai mult timp pe zi sau de avea un plan zilnic bine conturat. 

      Mă mulțumesc cu ideea că urmează o minivacanță  în care sper să  mă  încarc cu  spiritul Crăciunului. 


  

duminică, 12 noiembrie 2023

 O duminică dimineța de noiembrie cu mare miez!


        Știu că nu am mai revenit de mult timp asupra acestui jurnal...Și s-au întâmplat atât de multe.O excursie  de o săptămână  în Belgia, nu neapărat de agrement, ci mai mult activă, doar cu o singură zi destinată descoperirii orașului Leuven, însă,  poate,  neispirat programată, pentru că era o zi liberă la nivel național și  totul era  închis. M-am bucurat totuși de liniștea orașului, de calmul oamenilor care se  deplasau  cu bicicleta, și Doamne, ce mulți erau, de plimbarea pe străzile care te invitau  să le descoperi și mi-am bucurat ochii privind arhitectura clăridirilor, multe în stilul Art-Nouveau. 

        La revenirea la serviciu, am avut parte de o săptămână care m-a stors la propriu de energie, o perioadă exprem de presantă, cu exagerat de multă presiune și tensiune  psihice, tipică nouă. (Nu sunt genul care să critic lucru românesc și să apreciez doar ce vine din afară, însă cred că unele situații sunt prost organizate din varii motive. Cam așa s-a întâmplat și în cazul meu.) Când lucrurile sunt presant făcute și ai convingerea că sunt făcute inutil, cu atât mai mult randamentul este scăzut. Însă  a fost necesară o dimineață   de  duminică pentru ca echilibrul meu interior să revină în parametrii  normali, iar eu să încep să îndrept indicatorul psihologic spre  un mare plus. 

          Am mai afirmat că sunt fascinată de perioada interbelică, de cultura acestei epoci și nu am pierdut în această  dimineață timpul  și am urmărit -în timp de trebăluiam prin bucătărie-  niște materiale documentare având-o ca protagonistă pe Martha Bibescu. Recunosc că am citit în adolescența târzie o carte semnată de această femeie fascinantă, Katia- demonul albastru al țarului Alexandru, descoperită întâmplător pe o tarabă în anii '90, când începuse  accesul la carte de literatură. 

           Personalitatea acestei femei este extraordinară, a făcut parte din cercurile înalte ale societății românești, a avut prieteni, mari scriitori francezi care i-au preciat inteligența și carisma, a frânt inimile unor bărbați ilustrii, a simțit românește  și  si-a trăit a doua parte a vieții în exil. Este o personaliate prea putin cunoscută, cred, de noi.  

    Am ascultat/ urmărit câteva videouri găsite pe youtube.  Mi-aș  dori să citesc jurnalul ei politic, sper să îl găsesc. Scrierile memorialistice, reflexive, mă ajută să îmi formez o nouă perspectivă asupra acelor vremuri.  Mi-ar plăcea să am azi lângă mine persoane cu care să împărtășesc experiențe de lectură, cu care să fac schimb de opinii despre un anume subiect, cu care să am discuții despre teme și preocupări actuale, dar cei din jurul meu sunt atât de individualiși  sau poate preocupați de existența cotidiană. Mă întreb dacă nu sunt chiar eu de vină că nu am găsit  asemenea oameni. Mă  mulțumesc să scriu aici și când voi reveni asupra lecturii acestor pagini, voi reflecta mai adânc sau poate voi avea o înțelegere.  

      P.S - Am început lectura cărții lui G. Liiceanu, Iisus al meu. Voi reveni!

     

duminică, 3 septembrie 2023

 03 sept. 


    7.15. Iubesc momentele matinale de liniște. E minunat să mă bucur de lectură dimineața, când  se aude doar cântecul păsărilor. Răcoarea dimineții, o cafea aburindă și o lectură bună fac ca ziua să înceapă sub auspicii bune. M-am bucurat de astfel de momente în acest concediu și voi încerca să mă bucur-chiar ocazional- și în perioada de activitate. Citesc în paralel ,,Jurnalul” lui Sebastian și ,,Cuibul visurilor”  de Enrich Maria Remarque. 

    Recunosc ,,Jurnalul” mă fascinează. Cunoști intelectualitatea interbelică din alte unghiuri. Ai posibilitatea să pătrunzi în intimitatea gândurilor unor personalități ale lumii interbelice. Doamene, ce cultură aveau, ce viziuni, ce preocupări, câtă eleganță!  Acestă jurnal devine o fereastră deschisă spre adâncul autorului. Ce minune să poți întelege frământările pricinuite de crearea unui text literar, să fii ,,martor” la nașterea unei piese. Continui lectura... sunt acum doar la anul 1937...,iar jurnalul începe in `35. 

     Am găsit în format electronic și romanul ,,De două mii de ani”; este următorul pe listă, apoi reluarea romanului ,,Accidentul”. Voi vedea cum îmi voi organiza timpul, astfel încât să nu abandonez nimic...Organizare este acum cuvântul de ordine! Voi reveni...

joi, 31 august 2023

                                                                                                                                  01   septembrie  2023



06.40   Gata, zilele de liniște au luat sfârțit! E timpul pentru noi obiective ce au termen scurt. Vreau să cred că, de această dată, reușesc să mă concentrez mai mult asupra mea și să fiu mai organizată.   

             Setez niște direcții:  organizare, gestionarea timpului, grijă la relațiile cu ceilalți. 👀💚

miercuri, 30 august 2023

 Ultima zi de concediu


    Am ajuns și aici. E 31 august și mă bucur de ultima zi de concediu. Am citit vara  aceasta mult, așa cum făceam în anii adolescenței. M-am bucurat de fiecare pagină lecturată, de fiecare autor citit. Acum am  găsit în format electronic ,,Jurnalul” lui Mihail Sebastian.L-am început ieri și deja sunt captivată. Descopăr, în primele pagini, un tânăr intelectual interbelic profund. Imi doresc să citesc eseul său ,,Cum am devenit huligan” , un eseu-reacție la prefața romanului ,,De două mii de ani” semnată de Nae Ionescu, un Ionescu care se pare că devine radical, prin îmbrățișarea ideologiei gardiste. Am acum altă perspectivă asupra realităților perioadei interbelice, odată cu lecturarea unor jurnale pubilicate ale intelectualilor interbelici. Voi reveni cu alte însemnări după finalul lecturii acestui jurnal. 

    Pe de altă parte, în acest concediu, am reușit să văd și locuri încărcate de de istorie și de tumultul evenimentelor unor epoci, vizitând Istanbulul,  Polonia sau Grecia. Fiecare loc vizitat a săpat adânc în conștiința mea. Am reușit să ating și un vârf montan -Vf. Toaca din Masivul Ceahlău, 1904m. E România o țară atât de frumoasă, cu atât de multe bogății, încât ar trebui să ne mândrim cu asta. Și totuși, suntem atât de cârcotași...Da, am avut parte de o experiență senzațională. Am rămas impresionată de câti oameni erau pe munte. Nu este un traseu ușor, se parcurge în 4 h....chiar mai mult. Am ales traseul Durău-Cabana Fântânele-Vf. Toaca, despre care se spune că este mai accesibil în comparație cu cel spre Cabana Dochia. Peisajele sunt spectaculoase spre vârf. Sunt câteva formațiuni geologice care taie respirația. Le admiri de la bază, făra să știi ceea ce vezi, însă atunci le ai aproape, trăirea este plenară. Stânca Panaghia e impresionantă. Oamenii parcă încep să fie mai atenți cu natura-nu erau deșeuri ca în alte zone- la noi, spre exemplu, era liniște, fără boxe, fără manele, oameni răbdători, cu grijă față de cel de alături. E o schimbare. 

    Am făcut atrenament pentru ascensiune, urcând înainte la Cascada Duruitoarea. Si aici, natura îți taie respirația. Am urcat pe traseul marcat cu cruce roșie ( 2,5h) și am coborât pe traseul marcat cu cruce albastră (1,5h). Ambele trasee cu grad mediu de accesibilitate, sunt porțiuni de traseu accidentat; mai solicitant la urcare cred că este traseul cu marcaj albastru, fiindcă se traversează două cursuri secate de apă, însă mi s-a părut mai spectaculos. Cascada- maestuoasă! 

    Concluzie:  un concediu cu multe puncte atinse.




  

vineri, 18 august 2023

 Descoperind-o pe Virginia Woolf😊

     Da, am descoperit această scriitoare fascinantă de origine engleză! Am recitit cartea ,,Spre far”, carte  care la prima lectură mi s-a părut greoaie, deoarece nu am citit în liniște. Ca să pătrund profunzimea creației Virginiei Woolf   am nevoie de liniște. Cu fiecare carte citită a cărei semnătură o poartă, descopăr puterea de creație, inovația în literatură adusă de ea. 

    Spre far  aduce în atenție  o excursie organizată la far în două zile aflate la 10 ani distanță, timp în care personajele trăiesc  tragedia războiului. 

      Cartea este alcătuită din trei părți:

,,Fereastra”- prezintă intenția grupului venit în casa familiei Ramsay de a lua parte la excursia de a doua zi spre far, excursie ce nu va avea loc din cauza vremii neprielnice. Acesta este  pretextul întâlnirii, elementul secundar, căci conflictul cărții este de natură psihologică, lectorul va fi ghidat de gândurile personajelor care devin naratori. Autoarea acordă multă atenție gesturilor, dă semnificații întâmplărilor care declanșează gândurile pesonajelor. Centrul acestei părți este ocupat de doamna Ramsay, mama a 8 copii, admirată de toți cei prezenți.

,,Timpul trece”- oferă o imagine a casei atinse de trecerea timpului, abandonată vreme de 10 ani, timp în care războiul lasa urme adânci în viața familiei Ramsay.

,,Farul”- prezintă excursia făcută spre far după 10 ani, raporturile dintre membrii familiei Ramsay după decesul unora dintre membrii (doamna Ramsay, Prue-fiica , Andrew-fiul mort în război). Excursia este prilej de meditație și de pătrundere în adâncul sufletesc al fiecărui personaj. 

     Virginia Woolf  nu este o scriitoare cu un stil obișnuit, pentru începutul secolului al XX-lea- romanele sale sunt publicate în jurul anilor `20- Doamana Dalloway (1925), Spre Far (1927), Orlando (1928), Valurile (1931)- cititorul putând renunța ușor la lectura acestor cărți, dacă nu are voința de a face un efort de concentrare și de a reveni asupra unor pagini pentru înțelegere. 

    Orlando recunosc că m-a impresionat și m-a făcut să mă aplec mai mult asupra celor citite, cele 200 de pagini le-am citit în 4 zile. Citeam aproximativ 50 de pagini zilnic, pentru a medita...deoarece subiectul impune un efort intelectual. Cartea abordează mai multe teme precum sexualiatea, transsexualitatea, timpul, multiplele fațete ale eului, creația, procesul scrierii, destinul scriitorului, mitul androginului. Acțiunea cărții traversează cca patru secole- din 1538 până în 1928, având ca protagonist pe Orlando-bărbat și femeie. Este și o radiografie a epocilor, cartea debutează în perioada domniei Elisabeta și sfârșeste în timpul regelui Eduard. Personajul pricipal, Orlando, care la început are identitate masculină, traversează toate aceste epoci, fără a fi atins prea tare de trecerea timpului, fiindcă la începutul romanului( care intrigă  prin precizarea ,,băiatul- fiindcă în privința sexului nu putea să încapă nicio îndoială) are 16 ani, iar în  final, în 1928, apare în postura de mamă  și de scriitoare care se bucură de succes, având 36 de ani, obținând și un premiu ca urmare a publicării operei ,,Stejarul” (începută spre sfârșitul sec. al XVI-lea). Este o transformare a bărbatului în femeie, fiind ilustrată și condiția femeii în diverse epoci. De fapt, identitatea bărbat-femeie este interșanjabilă în acest roman, fiindcă apar două pesonaje cu identități diferite-Orlando și arhiducele cel care apare în postura de femeie, prima  dată, ca la reîntlnirea cu Orlando să mărturisească că era bărbat, dar se travestise fiind îndrăgostit de Orlando. 

    Cartea este si o sinteză a literaturii, fiind amintiți scriitori ca Sheakespeare, Marlowe,Jonathan Swift, Joseph Addison, poetul Alexandre Pope, rolul criticul literar, apărut în carte în  personajul Greene. Sunt surprinse și frământările scriitorului, îndoiala că opera sa este valoroasă, impulsul distrugerii a ceea ce a scris, asumarea menirii de scriitor, 

     Un  simbol aparte în roman este stejarul pe care eu l-am asemuit cu trăinicia, cu esența existenței. In finalul romanului,  Orlando este surprins lângă stejarul din vârful dealului pe care îl cunoscuse pentru întâia dată în 1538. Stejarul este un alter-ego al pesonajului, el reprezintă, de fapt, viața, creația, omul, lumea însăși. Îngroparea manuscrisului la rădăcina copacului o  asemăn cu întoarcerea la origini, la matcă. 

    In diferitele metamorfoze ale personajului, găsim de cautări ale identității umane, diverse forme ale eului, despre care ne este teamă uneori să le recunoaștem...

    Cele trei cărți  citite ale acestei autoare m-au fascinat, m-au  determinat să îmi pun unele întrebări. Urmează ,,Valurile”, sper să o găsesc în format electonic și să o citesc până la finalul lunii august. Voi reveni!😍