Peșterile „P”-Postojna și Punkva

Peștera Punkva 2

  

Peștera Punkva, 1

 Pentru că urmează în curând să pornesc într-o nouă călătorie, m-am gândit să îmi încarc sufletul cu lucruri pozitive(cunoscut fiind faptul că într-o călătorie apare și imprevizibilul care dezechilibrează puțin starea de bine) și amintiri frumoase. Spuneam într-un articol anterior că îmi doresc să prezint articole despre locuri vizitate, așa că acesta este un exercițiu, făcând apel la memorie, imaginile, însă, sunt luate de pe internet, fiindcă telefonul folosit nu era unul performant care să capteze foarte vizibil imaginea din peșteri.

    Am vizitat în 2022, cele două peșteri: Punkva din Cehia și Postojna din Slovenia. Voi începe prezentarea cu Punkva. Peștera este formată pe râul Punka, accesul până la intrarea în peșteră se face cu trenulețul sau se poate merge și pe jos, traseul nefiind foarte accidentat. Apoi o parte a traseului se poate face pe jos, atât cât 

Peștera Punkva 3

permite uscatul, restul vizitei se realizează cu barca, peștera fiind traversată de râul Punka. Peșterea oferă formațuni geologice spectaculoase, însă o imagine  de vis este Prăpastia Macocha, formată prin prăbușirea muntelui, având o adâncime de cca 140m. Unele imagini sunt atât de spectaculoase, încât îți taie răsuflarea, după cum arată imaginile. Ai parte și de aventură, călătoria cu barca fiind o provocare, fiindcă se traversează culoare foarte înguste și simți cum pulsul inimii se accelerează, iar adrenalina este în creștere.

         

Peștera Postojna 1

     Peștera care mi-a rămas în amintire ca fiind cea mai frumoasă este Peștera Postojna. Mărturisesc că de la noi o consider a fi extraordinară, Peștera Urșilor, pe care însă am vizitat-o în urmă cu aproximatic 25 de ani, iar amintirile sunt vagi. Știu însă  că asemenea peisaje subterane ca în Peștera Postojna nu am mai văzut. Dacă se ajunge în Slovenia, acest obiectiv nu este de ratat. Este o peșteră de poveste, formată pe râul Pikva. Traseul de vizitat este de aproximativ 5km, două treimi din acesta ( 3,5Km) se realizează cu trenulețul. Cuvintele nu pot exprima minunăția locului, pentru că sunt prea seci să cuprindă tot ce natura în sute de mii de ani a reușit să realizeze. Sunt formațiuni care  te uimesc la tot pasul, iar intrarea în această peșteră  va fi de neuitat.

Peștera Postojna 2

Peștera Postojna 3

                                          

 Detalii

Grădina la sfârșit de aprilie.

Câteva detalii ale grădinii, imortalizate înainte de a începe lucrul. 

Vineri, 26.aprilie 2024.

    Incepe vacanța! Da, vin sărbătorile pascale și avantajul de a lucra în învățământ este acela de a avea zile libere în preajma marilor sărbători religioase. Vremea ne joacă feste, e înnorat și ploaie, însă ieri am profitat de câteva ore însorite și, cum aveam program de educație non-formală, am ieșit pe terenul de sport pentru puțină miscare. Tinuta mea, așa cum se vede din poză,  nu este adecvată acestui tip de activitate, dar m-am bucurat de un joc din copilăria mea. Si da, lăsând deoparte snobismul, poți să te alături copiilor și să te joci alături de ei. Recunoasc că de la ei îmi iau o parte din energie și așa reușesc să depășesc unele momente delicate. Stiam că pot fi foarte activă, chiar dacă am 50 de ani, însă ziua de ieri mi-a întărit convingerea că vârsta este doar un număr și impoartant, de fapt, este cum te simți, iar eu un mijlocul lor m-am simțit fantastic.(Nu pot spune tânără, chiar as fi snoabă😏,  dar că am avut parte de  bună-dispoziție și antren, da, aș putea afirma.)

    Ca un preamnul al vacanței, am primit  dis-de-dimineață poze de la o echipă minunată( prof-elev) plecată la un concurs național, eleva este din clasa la care sunt diriginte.  Imi place muntele, iar zona 

în care ajung este deoasebită, depresiunea Hațegului. 

    Mă gândesc să încep să scriu articole pe acest blog, cu temele mele de interes(spre exemplu, prezentarea unor zone vizitate), dar să păstrez și formatul jurnalului. Când revin asupra unor postări anterioare, „revăd” acele momente trăite cu mult mai mare acuratețe, decât păstrate doar în memorie. 

       Fac apel către cititorii acestei pagini, să lase un comment, dacă le-am stârnit un pic de interez. Voi reveni!😄

Clișee

    Nu poți să rămâi indiferent la niște peisaje de vis, când natura se dovedește a fi un pictor divin. Chiar și în zonele foarte cunoscute, tot există ceva care se te surprindă în mod plăcut. Nu trebuie decât să ai curajul sau curiozitatea să te abați puțin de la traseul foarte cunoscut. 

    Astăzi, însoțind un grup de adolecenți într-o excursie tematică, am descoperit un peisaj care îți taie răsuflarea. Toate au pălit, când înaintea ochilor s-a deschis o semenea frumusețe. Frigul, vremea mohorâtă au fost total ignorate. 

Poza  a fost realizată de un adolescent deosebit la sugestia mea și sper să îl inspire pentru realizarea unei picturi. 

    Excursiade azi se adaugă la bagajul meu de amintiri, ca o experiență frumoasă. 

                   Duminică cu aromă de ceai și parfum de lavandă

  

     Ce poate fi mai plăcut decât să te bucuri de câteva momente de liniște dimineața. Un ceai aromat, o lumânare parfumată, un soare vesel care îți bate în geam și starea de spirit nu poate să fie decât pozitivă. Așa îmi încep ziua de azi. Am timp să îmi schițez  si programul pentru săptămâna ce urmează, poate chiar să mă documentez pentru viitoarea călătorie care se va desfășura curând. 

    Azi, din nou, am un curs maraton de 8h. Experiența de ieri nu a fost prea interesantă, sunt informații care mi se par că nu au legătură cu activitatea mea profesională. Tematica cursului pare să fie de actualitate, însă mentalitatea comunității din care fac parte nu este spre deschidere, spre comunicare eficientă. 

   Ce stiu că înseamnă o comunicare eficientă:

✅   informația să fie clară, precisă, ordonată;

✅ să fie bidirecțională  și să existe transparență;

✅ tonul să fie asertiv, să primeze respectul și buna colaborare;

✅ acest tip de comunicare consolidează relațiile și creează un mediu  armonios.

      Nu stăpănesc mereu acest mod de comunicare, fiindcă unele contexte mă aduc în situația de a renunța la tonul asertiv, dar îmi propunsă îl folosesc chiar și în momente tensionate. 

    Pornind de la aceste gânduri și de la starea de bine din această dimineață, sper să fie o zi productivă! Enjoy!😃

     

 Luna aprilie

    

Da, luna aprilie e una dintre lunile anului care îmi aduce o stare de bine, pentru că natura devine multicoloră. Anul acesta a fost/este o lună foarte încărcată și foarte solicitantă și din punct de vedere profesional. Implicarea în diverse activități în timpul weekendului pentru serviciu, care dealtfel  nu sunt obligatorii, dar ți se cer, plus activitățile gospodărești, aduc în sine o oarecare epuizare. Mai este o săptămână până la un miniconcediu, așa că mă impulsionez și caut resurse de reenergizare în micul meu univers. 

    Astăzi, după două zile răcoroase, mă bucur de aerul curat, de ciripitul păsărelor care si-au găsit locul întru-un copăcel apropiat locuinței mele, de cântecul matinal al pupezei și de liniște. Nu se aude nimic altceva! Nu zgomot de masini, nu voci ale colocatarilor, doar natura și păsărele. Și ce bucurie...!

    Ce îmi place la această lună?  Culoarea pe care o îmbracă grădina. Chiar dacă e muuuuult verde, pentru că timpul și  starea nu mi-au permis să mă ocup foarte mult de ea,  florile m-au încântat cu gingășia lor. Tare mi-aș dori  să-mi încânte privirea mai mult timp, însă tot ce e frumos, e efemer. 

     Cana cu cafea, liniștea matinală de sâmbătă, minutele petrecute pe această pagină, fac parte din micile plăceri nevinovate care mă revitalizează... 

     In aproximativ 5 minute trebuie să încep lucrul în casă, pentru a putea  la ora 9.00 să fiu prezentă la un curs, care se desfășoară timp de 8 ore. E solicitant, însă are și un punct forte...se desfășoară online. Am conștientizat că  se poate învăța și în acest sistem, dacă esti interesat și motivat, și ai posibiliatea să interacționezi cu oameni aflați la mari distanțe. 

      Timpul alocat pentru bucuria dimineții a expirat. Voi reveni!😏

   Viața începe vineri  

Acesta este titlul ultimei cărți citite săptămâna trecută și semnată de Ioana Pârvulescu.  Acord timp acestei pasiuni,  nu 

atât cât mi-aș dori, fiindcă alte responsabilități vin să ocupe locul lecturii, dar pot spune că citesc frecvent. Prefer cărțile în format clasic, fiindu-mi mai lesne să fac însemnări asupra unor pasaje. 

Revenind la acest volum, trebuie să recunosc că  îmi place stilul autoarei, cartea sa Inocenții, prima  care am citit-o, m-a ținut prinsă, încât am terminat-o într-o singură zi. 

Viața începe vineri este un roman  a cărui acțiune se desfășoară pe o perioadă de 13 zile, începând de vineri, 19 decembrie și până miercuri 31 decembrie 1897. Este un roman cu o țesătură narativă abil constituită, cu naratori multipli, Iulia Margulis , Dan Kretzu/ Crețu, junalistul care trăiește experiența evadării din timpul real, un comisionar de 8 ani, Nicu,  și naratorul însuși. 

    Romanul prezintă aspecte din viața acestor personaje,  creând momente de suspans, unele secvențe aducâd în atențe tumultul sufletesc al personajelor provocat fie de trăirea fiorului dragoste, cum este cazul Iuliei Margului, fie de responsabilizarea precoce, în cazul lui Nicu, băiețelul care trăiește alături de o mamă cu probleme psihice, fie trăirea unor experiențe inedite, în cazul lui Dan Crețu  are trăiește în două lumi prin ieșrea din timp. 

    Este un roman de dragoste, de familie, un roman polițist si fantastic în același timp. Merită citit !👍 

 Grădina în prima decadă a lui aprilie

Pentru că am decis să devină  această pagină un jurnal virtual, iată că voi consemna tot ce simt că mă definește, tot  înseamnă  în esență „eu”.  Nu pot să nu vorbesc și despre necesatitea cultivării unei grădini, tot dacă o am. Imi aduce produse necesare traiului și îmi bucură imina când văd frumusetea și gingășia florilor sau rodul legumelor. 

    După ce în februarie și martie am plantat ceapa, usturoiul , cartofii și am semănat rădăcinoase, păstârnac, morcovi, pătrunjel pentru rădăcină, în solar ridichi  și roșii, de ieri, am început plantarea legumelor în solar, atât cât este necesar pentru mica mea familie. In anii trecuți îmi produceam răsadul, de aceasta data l-am achiziționat de la o fermă de profil.

        Ce plantez în acest an:

🌺43 fire roșii timpurii Primadona

🌺30 fire roșii târzii Ismir

🌺35 fire  ardei capia Kornelia 

🌺30 fire gogoșar Kabala

🌺20 fire ardei gras Barbie

🌺6 fire ciușcă/ ardei iute

🌺7 fire vinete.

Am achizitionat și câteva plicuri cu seminte de flori, pe care urmează să le plantez în această săptămână, dacă timpul îmi va permite fiiind o săptămână foarte solicitantă la serviciu+  niște cursuri de perfectionare. M-am angajat în două programe, relativ solicitante.  Revin cu noi detalii curând. 🌷🌺🌻

Darcy-ființa care mi-a oferit 6,5 ani de prietenie

                   

    Ea  este Darcy.   A fost, de fapt, până ieri,   04.04.2024.  Să spun că e numerologie și e ceva nefast?  Nu știu. Ce știu sigur este că am pierdut-o încercând să îi fac un bine. Am făcut imprudența să îi pun o zgardă antiparazitară care avea să îi aducă moartea în câteva ore, prea puține, dar ce aș putea face când totul e pierdut. Zgarda avea recomandare pentru pisici, a fost achiziționată dintr-un magazin specializat. Ce îmi poate aduce animalul înapoi?  Lacrimile și starea de vinovăție? Nu, nici ele!  Regretul că am plecat la serviciu? Nu!  Incercarea de a mă autoimpulsiona că trebuie să depășesc momentul, că am salvat-o până acum ieri din 3 situații critice, când boala se instala neașteptat? Nici asta!  

    Nu am realizat cât de puternic eram atașată de ea. La orice oră eram în casă, ea  devenea umbra mea. Venea tip-tip și se aseza lângă mine sau cerea să o iau lângă mine.

   Era liniștită, calmă și tare, tare iubitoare. Cerșea pur și simplu iubire. Venea și  ti se băga în suflet...așa a fost de puiuț. Mi-a fost  „terapeut” într-un moment de grea cumpănă pentru mine, mi-a alinat fricile și mi-a schimbat în bine dispoziția în lunile critice pe care le-am trăit. Mi-a fost „asistent” în activitate (o poză de aici  e concludentă pentru afirmația mea). Mi-a fost prietena cea mai fidelă, fără să conștientizez până azi acest lucru. Si  cel mai dureros  e că moartea ei m-a făcut să înțeleg că nu am putut fi acolo să salvez pe cei care îmi erau tare dragi- fie oameni, fie, ea, animalul pe care l-am avut cel mai apropiat. Poate unii ar considera stupid modul  în care mă raportez acum om-animal, dar nu cunosc relația, nu cunosc sentimentul neputinței. Despărțirile sunt  dureroase. Dar amintirile sunt așa de frumoase!  Mulțumesc, Darcy, pentru tot ce ai oferit în cei 6,5 ani trăiți alături de noi!😺😺😺