01 septembrie 2023
06.40 Gata, zilele de liniște au luat sfârțit! E timpul pentru noi obiective ce au termen scurt. Vreau să cred că, de această dată, reușesc să mă concentrez mai mult asupra mea și să fiu mai organizată.
Setez niște direcții: organizare, gestionarea timpului, grijă la relațiile cu ceilalți. 👀💚
Ultima zi de concediu
Am ajuns și aici. E 31 august și mă bucur de ultima zi de concediu. Am citit vara aceasta mult, așa cum făceam în anii adolescenței. M-am bucurat de fiecare pagină lecturată, de fiecare autor citit. Acum am găsit în format electronic ,,Jurnalul” lui Mihail Sebastian.L-am început ieri și deja sunt captivată. Descopăr, în primele pagini, un tânăr intelectual interbelic profund. Imi doresc să citesc eseul său ,,Cum am devenit huligan” , un eseu-reacție la prefața romanului ,,De două mii de ani” semnată de Nae Ionescu, un Ionescu care se pare că devine radical, prin îmbrățișarea ideologiei gardiste. Am acum altă perspectivă asupra realităților perioadei interbelice, odată cu lecturarea unor jurnale pubilicate ale intelectualilor interbelici. Voi reveni cu alte însemnări după finalul lecturii acestui jurnal.
Pe de altă parte, în acest concediu, am reușit să văd și locuri încărcate de de istorie și de tumultul evenimentelor unor epoci, vizitând Istanbulul, Polonia sau Grecia. Fiecare loc vizitat a săpat adânc în conștiința mea. Am reușit să ating și un vârf montan -Vf. Toaca din Masivul Ceahlău, 1904m. E România o țară atât de frumoasă, cu atât de multe bogății, încât ar trebui să ne mândrim cu asta. Și totuși, suntem atât de cârcotași...Da, am avut parte de o experiență senzațională. Am rămas impresionată de câti oameni erau pe munte. Nu este un traseu ușor, se parcurge în 4 h....chiar mai mult. Am ales traseul Durău-Cabana Fântânele-Vf. Toaca, despre care se spune că este mai accesibil în comparație cu cel spre Cabana Dochia. Peisajele sunt spectaculoase spre vârf. Sunt câteva formațiuni geologice care taie respirația. Le admiri de la bază, făra să știi ceea ce vezi, însă atunci le ai aproape, trăirea este plenară. Stânca Panaghia e impresionantă. Oamenii parcă încep să fie mai atenți cu natura-nu erau deșeuri ca în alte zone- la noi, spre exemplu, era liniște, fără boxe, fără manele, oameni răbdători, cu grijă față de cel de alături. E o schimbare.
Am făcut atrenament pentru ascensiune, urcând înainte la Cascada Duruitoarea. Si aici, natura îți taie respirația. Am urcat pe traseul marcat cu cruce roșie ( 2,5h) și am coborât pe traseul marcat cu cruce albastră (1,5h). Ambele trasee cu grad mediu de accesibilitate, sunt porțiuni de traseu accidentat; mai solicitant la urcare cred că este traseul cu marcaj albastru, fiindcă se traversează două cursuri secate de apă, însă mi s-a părut mai spectaculos. Cascada- maestuoasă!
Concluzie: un concediu cu multe puncte atinse.
Descoperind-o pe Virginia Woolf😊
Da, am descoperit această scriitoare fascinantă de origine engleză! Am recitit cartea ,,Spre far”, carte care la prima lectură mi s-a părut greoaie, deoarece nu am citit în liniște. Ca să pătrund profunzimea creației Virginiei Woolf am nevoie de liniște. Cu fiecare carte citită a cărei semnătură o poartă, descopăr puterea de creație, inovația în literatură adusă de ea.
Spre far aduce în atenție o excursie organizată la far în două zile aflate la 10 ani distanță, timp în care personajele trăiesc tragedia războiului.
Cartea este alcătuită din trei părți:
,,Fereastra”- prezintă intenția grupului venit în casa familiei Ramsay de a lua parte la excursia de a doua zi spre far, excursie ce nu va avea loc din cauza vremii neprielnice. Acesta este pretextul întâlnirii, elementul secundar, căci conflictul cărții este de natură psihologică, lectorul va fi ghidat de gândurile personajelor care devin naratori. Autoarea acordă multă atenție gesturilor, dă semnificații întâmplărilor care declanșează gândurile pesonajelor. Centrul acestei părți este ocupat de doamna Ramsay, mama a 8 copii, admirată de toți cei prezenți.
,,Timpul trece”- oferă o imagine a casei atinse de trecerea timpului, abandonată vreme de 10 ani, timp în care războiul lasa urme adânci în viața familiei Ramsay.
,,Farul”- prezintă excursia făcută spre far după 10 ani, raporturile dintre membrii familiei Ramsay după decesul unora dintre membrii (doamna Ramsay, Prue-fiica , Andrew-fiul mort în război). Excursia este prilej de meditație și de pătrundere în adâncul sufletesc al fiecărui personaj.
Virginia Woolf nu este o scriitoare cu un stil obișnuit, pentru începutul secolului al XX-lea- romanele sale sunt publicate în jurul anilor `20- Doamana Dalloway (1925), Spre Far (1927), Orlando (1928), Valurile (1931)- cititorul putând renunța ușor la lectura acestor cărți, dacă nu are voința de a face un efort de concentrare și de a reveni asupra unor pagini pentru înțelegere.
Orlando recunosc că m-a impresionat și m-a făcut să mă aplec mai mult asupra celor citite, cele 200 de pagini le-am citit în 4 zile. Citeam aproximativ 50 de pagini zilnic, pentru a medita...deoarece subiectul impune un efort intelectual. Cartea abordează mai multe teme precum sexualiatea, transsexualitatea, timpul, multiplele fațete ale eului, creația, procesul scrierii, destinul scriitorului, mitul androginului. Acțiunea cărții traversează cca patru secole- din 1538 până în 1928, având ca protagonist pe Orlando-bărbat și femeie. Este și o radiografie a epocilor, cartea debutează în perioada domniei Elisabeta și sfârșeste în timpul regelui Eduard. Personajul pricipal, Orlando, care la început are identitate masculină, traversează toate aceste epoci, fără a fi atins prea tare de trecerea timpului, fiindcă la începutul romanului( care intrigă prin precizarea ,,băiatul- fiindcă în privința sexului nu putea să încapă nicio îndoială) are 16 ani, iar în final, în 1928, apare în postura de mamă și de scriitoare care se bucură de succes, având 36 de ani, obținând și un premiu ca urmare a publicării operei ,,Stejarul” (începută spre sfârșitul sec. al XVI-lea). Este o transformare a bărbatului în femeie, fiind ilustrată și condiția femeii în diverse epoci. De fapt, identitatea bărbat-femeie este interșanjabilă în acest roman, fiindcă apar două pesonaje cu identități diferite-Orlando și arhiducele cel care apare în postura de femeie, prima dată, ca la reîntlnirea cu Orlando să mărturisească că era bărbat, dar se travestise fiind îndrăgostit de Orlando.
Cartea este si o sinteză a literaturii, fiind amintiți scriitori ca Sheakespeare, Marlowe,Jonathan Swift, Joseph Addison, poetul Alexandre Pope, rolul criticul literar, apărut în carte în personajul Greene. Sunt surprinse și frământările scriitorului, îndoiala că opera sa este valoroasă, impulsul distrugerii a ceea ce a scris, asumarea menirii de scriitor,
Un simbol aparte în roman este stejarul pe care eu l-am asemuit cu trăinicia, cu esența existenței. In finalul romanului, Orlando este surprins lângă stejarul din vârful dealului pe care îl cunoscuse pentru întâia dată în 1538. Stejarul este un alter-ego al pesonajului, el reprezintă, de fapt, viața, creația, omul, lumea însăși. Îngroparea manuscrisului la rădăcina copacului o asemăn cu întoarcerea la origini, la matcă.
In diferitele metamorfoze ale personajului, găsim de cautări ale identității umane, diverse forme ale eului, despre care ne este teamă uneori să le recunoaștem...
Cele trei cărți citite ale acestei autoare m-au fascinat, m-au determinat să îmi pun unele întrebări. Urmează ,,Valurile”, sper să o găsesc în format electonic și să o citesc până la finalul lunii august. Voi reveni!😍
Mitingul aviatic- un spectacol altfel
Sâmbătă, 5 august, a avut loc spectacolul Black Sea Air Show la baza militară Mihail Kogălniceanu. Contrar scuzelor căutate pentru a nu merge în calitate de spectator la astfel de spectacole, am avut parte de o zi petrecută în aer liber destul de interesantă. Teama mea era generată de temperaturile ridicate care se anunțau, în jur de 30 grade Celsius și timpul îndelungat de desfășurare, aproape 6h. Nu era ceea ce îmi doream! Însă plecând mai devreme de acasă, cu cca o oră înainte de începerea programului, am reușit să nu întâmpinăm dificultățile unui eveniment de amploare: nu am stat blocați în trafic, din cauza ambuteiajelor, și cel mai important fapt- am găsit loc sub pavilioanele pregătite pentru public, astfel că am fost protejată de razele toride ale soarelui de început de august.
Spectacolul nu a fost, neapărat, pe măsura așteptărilor, însă animația din jur, posibilitatea de a fi martor și la altceva decât rutina zilnică au adus plusul de moment. Trebuie să recunosc că unii piloți au dat dovadă de măiestrie, realizând niște mișcări în zbor care te făceau să te cutremuri: coborâri în picaj, zbor la joasă înălțime, ridicări bruște sau demonstrații de măiestrie în formație.
Faptul că am putut condimenta acest timp și cu lectură a fost un alt plus, pentru că în pauzele dintre demonstrații, mi-am ocupat timpul cu al doilea volum din opera lui Irving Stone, Agonie și extaz.
În unele existențe niște lucruri se întâmplă târziu, poate prea târziu, dar cred că atunci este momentul lor. Așa și în cazul meu, cu aceste experiențe.
Cele mai frumoase excursii sunt cele neplanificate!
Cred cu tărie acest fapt! Sâmbătă, 29 iulie, a fost o zi de poveste, începută banal și transformată într-o experiență inedită, grație unei hotărâri de moment de a face o călătorie cu trenul la Tulcea, unde era staționat spre vizitare, Trenul Regal.
A fost o zi cu multe plusuri:
Voi reveni cu imagini și completarea impresiilor curând!