Gânduri de noiembrie
duminică, 11.10.2024, ora 7.40. a.m.
Am început ziua de azi cu entuziasm. Imi este bine să pot face atât de multe lucruriri, chiar dacă nu ies toate cum mi-aș dori; cert este că învăț să mă adaptez și mă încurajez că obiectivul propus va fi atins. Nu mai am așteptări de la nimeni, mă concentrez doar pe ceea ce vreau să fac eu. Nici în trecut nu mă bazam pe suportul altora, însă acum știu că pot mai mult și sunt încrezătoare că în viitorul relativ apropiat voi avea satisfacția împlinirii.
Nu sunt doar vorbe spuse ca autosugestie, ci știu că voi reuși. Deciziile luat în ultimul timp, îmi dau încredere. Muncesc mult, dar muncesc cu spor. Interacționez cu oameni care rezonează cu mine, mă perfecționez perfecționez în fiecare zi și știu că este un moment propice pentru mine. Reușesc să mă fac față cu brio unor situații în care parteneri îmi sunt persoane mult mai tinere decât mine. Asta e de bun augur!
In altă ordine de idei, mă bucur de culorile toamnei, de micile ieșiri sau de unele călătorii. Nu mai știu dacă am notat aici, vizita într-un oraș dâmbovițean- Târgoviște. Am ajuns în septembrie să-l vizitez și a fost așa de liniștitor, chiar dacă am plecat foarte devreme de acasă și am revenit în aceeași zi. Excursiile acestea scurte, dar cu multă adrenalină, te fac să înțelegi cât de prețioasă e clipa, cât de mult poți pierde dacă ignori trecerea timpului. A fost această călătorie o întoarcere în timp, nu numai pentru că am pășit pe urmele unor oameni care au trăit aici în alte vremuri, ci și pentru că am revenit aici după mulți ani în aceste locuri. Plimbarea prin curtea domnească m-a facut să devin nostalgică; am vizita-o în cu 15-16 ani. Cum zboară timpul!
În scurta vacanță de la finalul lui octombrie am ajuns la Bruxelles, orașul european pe care îl vizitez destul de des în ultimul timp. Imi place cosmopolismul de aici, arhitectura Țărilor de Jos, amestecul multietnic, liniștea matinală de pe străzile orașului. Voi reveni în februarie 2025 și sper să am timp să vizitez și orașele Gent și Liege.
Față de anul anterior, sunt mai ocupată, însă nu simt gradul acela de oboselă psihică, epuizarea constantă care deveniseră de nedepășit. Muncesc mult și acum, dar munca este altfel organizată, iar timpul pare să fie suficient pentru tot ce am de făcut.
Acestea fiind spuse, respectiv, notate aici, să încep o nouă zi cu o bucuria muncii eficiente. (Muncesc și azi, dar de acasă😅)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu