Jurnalul săptămânii 26/53

     E duminică dimineața! In jur de ora 7.00.  Atmosfera este una plăcută. Am ferestrele deschise și se simte o adiere răcoroasă. Aby și Cappy sunt așezate cuminți una lângă alta la fereastră. Aby este mult slăbită după ce o lungă perioada a fost „în călduri”, vreo 10 zile. De mâine, se anunță o vreme infernală cu temperaturi de 40 de grade Celsius. Codul roșu de căldură a fost prelungit până miercurea viitoare. Vom face față căldurii intense, așa cum am făcut-o și altă dată.

     Săptămâna aceasta a fost lipsită de evenimente majore. Am încercat să mă concentrez pe examenul de absolvire. Materia este stufoasă, conținuturi încărcate, unele chiar inutile. Imi dau seama că deseori se pierde esența educației în detalii. Ar trebui o planificată o instruire care să fie chiar de mare ajutor în sala de clasă. Nu mă tem de subiectele de pedagogie sau psihologie generală, sunt însă unele subpuncte care implică noțiuni care nu au nicio relevanță pentru activitatea formală din școli. Spre exemplu, stilurile de predare. Ceea ce mi se pare mie relevant, este promovarea/ explicarea  stilului care crește eficiența învățării. Nu trebuie să știu toate stilurile care nu aduc plus valoare, trebuie să știu cum să îmi formez un stil propriu de predare pornind de la repere foarte bine stabilite. 

     Sunt prezentate teoretic noțiuni de pedagogie pe care le poate citi din cărți de specialitate oricine, însă ce ar trebui ar fi cum să armonizezi aceste metode cu mijloacele de învățare cu modul de organizare a activității. Lecțiile au atât de multe etape (spre exemplu: organizare, captarea atenției, recapitulare, anunțarea titlul și a obiectivelor, prezentarea unor conținuturi, dirijarea învățării, obținerea performanței, asigurarea retenției și a transferului) și se pierde din vedere că ora de curs are cca 45-50 de min. In teorie, toți știu aceste etape, dar cum  se gestionează timpul, mai greu, fiindcă desfășurarea unei ore de curs depinde de foarte mulți factori. Si cel mai important, trebuie să cunoști foarte bine particularitățile colectivului de elevi și acolo unde sunt 22-24 de elevi în clasă, iar conținuturile  sunt concentrate, fără exersare nu se pot fixa informațiile. Pentru că tot este vorba de educație, săptămâna viitoare voi nota în jurnal impresiile legate de această experiență. 

     Săptămâna aceasta a fost și prima săptămână de pensionare la lui M. Credeam că va fi un moment care îl va scoate din programul obișnuit, că va avea prea mult timp la dispoziție. Falsă impresie:  miercuri și vineri a fost rugat să se prezinte la serviciu, având nevoie de experiența lui pentru a  pune în funcțiune niște utilaje. Heee! Cum înțeleg unii profesionalismul unui specialist atunci când acesta nu mai este prezent. Așa că de miercuri dimineața, până vineri după amiaza, telefoanele au sunat continuu. Chiar dacă joi nu a fost prezent fizic, a gestionat situația telefonic. Vineri a ajuns acasă mult după terminarea programului obișnuit, fiindcă treaba trebuia  terminată. Care este diferența? Munca lui este voluntară acum.  Din punct de vedere al programului, și-a imaginat că a avut 2 zile de concediu, după care a revenit la serviciu, așa ca să nu trăiască sentimentul inutilității și  ,,sindromul tânărului pensionar”😀

      Printre activitățile profesionale, ne-am ocupat și de grădina care arată minunat. Legumele deja își arată roadele. Dacă anul trecut căutam cu lupa un castravete printre vrejurile aproape uscate, acum deja am început să conservăm. Cartofii sunt o minunăție, roșiile în solar au rod frumos, iar ieri deja am recoltat câteva vinete care au devenit o gustoasă salată de vară.  In grădină, avem și legume și iarbă. Timpul pentru curățarea plantelor de buruieni va fi după săptămâna viitoare, E posibil să fie savană când mă voi reveni la ea.  Adaug câteva instantanee surprise de M. aseară în grădină. 

          

           Legat de starea emoțională, și eu și M. încercăm să ne concentrăm pe familia noastră, dar fiecare dintre noi este afectat de ceea ce se întâmplă în familia extinsă. O familie ne-a arătat ce înseamnă solidaritatea iubirea, susținerea necondiționată într-un moment dificil, când  un diagnostic neașteptat te poate dezechilibra, cealaltă ne-a oferit  o imagine a ceea ce poate crea lipsa acută de comunicare, unde poate duce decizia de a-i da o lecție celuilalt. Ceea ce mi s-a confirmat este că nu aș putea trece niciodată peste trădare. Am înțeles două lucruri despre mine: că atunci când aș lua o decizie să plec, să abandonez, aș face-o doar dacă am epuizat toate resursele de a comunica ceea ce simt, iar plecarea va fi definitivă, fără a lăsa pe cineva să își facă iluzii cu privire la intențiile mele, iar dacă cineva m-ar trăda, oricât de dificil ar fi pentru mine, nu va mai face nicicând parte din viața mea. 

         Chiar dacă jurnalul meu pare fragmentat, notez aici ceea ce simt autentic în  momentul consemnării. Nu pot detașa total expriența profesională de cea privată, nu pot fi indiferentă și lipsită de implicare. Ca un exemplu, zilele trecute când eram concentrată pe temele pentru examen și mă pregăteam pentru acesta, o elevă care are luni examenul de bacalaureat m-a abordat printr-un mesaj pentru a-i  lămuri câteva aspecte legate de posibile subiecte. M-am oprit din activitatea mea, am sunat-o  și aproximativ o oră am discutat despre unele neclarități. Ceea ce a debusolat-o a fost decizia de a participa la niște cursuri online graduite oferite de o tânără (mi-a spus eleva mea), despre care nu știa ce competență are-profesor sau student. Cert este că i-au fost livrate niște sugestii care nu aveau legătură cu realitatea examenului. Din nou, mi-am dat seama că uneori apreciem greșit ceea ce avem. 

              Inchei articolul așa rotund: pornesc de la educație, ajung tot la educație.  Sper să avem toti o săptămână viitoare cu reșite! Spor și liniște interioară tuturor!