Este 19 iulie. Oficial este ultima zi a anului școlar. Se mai încheie unul. Azi este organizată festivitatea de premiere. Conducerea a ales să o oficializeze în curtea școlii, în ciuda faptului că vor fi 27 de grade. Nu înțeleg de ce nu l-a Căminul cultural așa cum se întâmpla în anii anteriori. Mă bucur că vine timpul unei pauza binemeritate după un an foarte greu. Peste o săptămână urmează examenul meu final și este obligatoriu să bifez prima reușită a anului. așa cum mi-am setat obiectivele la început de an. Recunosc că urmarea unor cursuri superioare la vârsta de 50+ este un act de curaj. Mi-am dat seama că am pierdut ritmul și exercițiul examenelor mari, odată ce m-am așezat pe acest post didactic. Anul viitor, vreau să încerc o schimbare, dar asta este o altă poveste despre care voi vorbi la timpul potrivit.
În altă ordine de idei, ziua de azi vine cu o nouă schimbare profundă în relația mea. M. trece începând de azi la un nou statut social. Doamne, cum au trecut anii. Ieri, în timp ce îl pregăteam pentru ultima lui zi de serviciu, mi-am dat seama că rutina mea de dimineață de 31 de ani se va schimba radical, și nu numai această rutină. Si m-am bucurat! Acum vom avea cu adevărat timp. Si sper să ne bucurăm de el. Mi-am dat seama că dincolo de realizările materiale, de cele profesionale, noi am construit o relație solidă bazată pe onestitate, pe sinceritate, pe încredere, pe o similitudine a gândirii și comunicare-chiar dacă în trecutul foarte apropiat consideram că noi comunicăm deficitar. A trebuit în ultimele trei săptămâni să apară două situații problematice care să mă facă să îmi dau seama de ceea ce am și să îmi reconsider poziția. Uneori, chiar nu esți conștient de ceea ce ai construit. Experienața de familie a unei rude foarte apropiate m-a făcut să înțeleg că uneori trăiești într-o realitate iluzorie, fără să cunoști cu adevărat omul lângă care trăiești. Lipsa comunicării conduce acut la destrămarea unei relații oricât de lungă ar fi aceasta, iar sentimentul de trădare poate dezechilibra. Am înțeles clar că în relația noastră asta nu s-ar întâmpla: că oricare dintre noi ar avea curajul să spună ce îl deranjează și că nu ar da bir cu figiții ca un laș, că îi va păsa de suferința celuilalt. Veți considera că este ilogic ceea ce afirm: nu, trădarea poate apărea oricând într-o relație, am învățat-o de curând de la o persoană în care toți aveam încredere. O altă situație, mi-am demonstrat că gândim similar, fiindcă M a spus înainte ceea ce eu voiam să îl rog și nu era vorba de o banalitate. Si mai adaug faptul că de multe ori ni s-a întâmplat amândurora să vrem să îl apelăm pe celălalt, dar să primim apelul în timp ce încercam să apelăm, fără să avem ceva important de comunicat, ci doar să verifică cum celălalt se simte.
Dincolo de realizările materiale, cred că important este ce realizezi la nivel emoțional, comunicațional, cum echilibrezi acea relație, cum îl simți pe cel de lângă tine. Asta vine în timp.
Începând de azi, va fi altceva și probabil acest altceva se va shimba atunci când eu voi fi în postura actuală a lui M...dar până atunci mai e timp.
Zile frumoase și cu gânduri bune să avem toți!