Se afișează postările cu eticheta Călătorii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Călătorii. Afișați toate postările

joi, mai 14

Excursie: Sudul Dobrogei via Silistra-Bulgaria

             

               

      Am spuns că voi reveni cu impresii despre excursia la Silistra. Aleg Bulgaria din două motive: este aproape de zona în care locuiesc și  are  locuri frumoase de vizitat.  Recunosc locurile sunt frumoase, unele chiar minunate.  In acest articol vreau să las să vorbească natura și istoria. 

    Imaginea din stânga surprinde un frumos lan de rapiță, de pe câmpurile de sud ale Dobrogei.   Această regiune a tării este fascinantă nu numai prin multiculturalismul său- fiindcă se regăsesc vreo 18 etnii- ci și prin peisajele spectaculoase, relieful dominat fiind podișul. 

       Primul obiectiv în drum spre Silistra, a fost Mănăsirea Dervent, din sudul Dobrogei.  Este un loc de pelerinaj, datorită a două cruci de piatră considerate a fi făcătoare de minuni. Crucile sunt semn ale creștinismului în această zonă din vechi timpuri. Trebuie menționat că în apropiere se află și peștera Sfântului Andrei cel  care a propovăduit creștinismul în zonă, la începuturile acestei credințe. Mănăstirea este de rit ortodox, dar aici vin și credincioși  care aparțin altor culte religioase. 

          Imaginile următoare sunt de la acest obiectiv. 


            


       La această mănăstire, găsești și  simboluri ale unor momente din istoria noastră: o statuie înfățișând un luptător, având deasupra steagul dacic- un cap de lup și trup de șapte. Recunosc că sunt fascinată de istoria dacică, deși nu sunt atât de multe informații ca despre romani. Ceea ce pot să afirm sigur este faptul că lupul, ales drept simbol al dacilor, se regăsește pe teritorilul tării noastre, că este un animal viteaz și loial. In scrierile isorice despre războaiele dintre daci și romani este des amintit simbolul dacic, dragonul cu cap de lup și trup de șarpe.   Cel de-al doilea simbol  care face referire la istoria recentă ce a lăsat răni adânci în  multe cazuri, acesta este o hartă care prezintă lagăre de concentrare comuniste din zona Dobrogei- Periprava și Canalul Dunăre-Marea Neagră. 




















          Nu putem să nu surprind în imagini frumusețea Dunării la granița dintre Ostrov și Silistra. 




   ... și frumușetea Dunării la Silistra.




  Lișița surprinsă pe luciul apei,  a fost o mare încercercare. Atât de des apărea-dispărea, încât nici nu știu cum am reușit totuși să o imortalizez.  Era la pescuit și se scufunda atât de repede, pentru a apărea apoi în alt loc decât mă așteptam. 

         Un obiectiv vizitat a fost cetatea Medjidi Tabia, o fortificație otomană din secolul al XIX-lea Pe pereții de piatră. am găsit scrijelite nume ale soladților români, dovadă că a fost un punct de rezistență și în timpul războiului  balcanic din anii 1912-1913. 
         





      Orașul Silistra nu este ofertant din punct de vedere turistic, dar cu siguranță, îi poți descoperi frumusețea, dacă alegi să stai mai mult timp aici. 
        Are un parc foarte frumos, unde se găsesc și ruinele cetății Durostorum. Eu nu am ajuns până la ruine, fiindcă începuse ploaia și starea emoțională  îmi era afectată de slaba organizare a excursiei. 



 Imaginea de mai sus este din parc. Acesta este situat pe malul Dunării, iar peisajul este uimitor. 
         
         Acum este timpul să încep o nouă zi și să mă bucur de productivitate. O zi de vineri minunată tuturor! 





     

marți, februarie 3

Predeal


 Săptămâna a IV-a, 23 ian.-01 feb. 2026

     Ce repede trece timpul!  Prima lună a anului a trecut, așa de repede.  Ultima săptămână a lunii a fost tare plină. De luni până joi, mi-am împărțit timpul între serviciu, casă și familia unei rude foarte apropiate care trece printr-o încercare grea și pe care am ajutat-o în măsura în care experiența îmi permite. Cum eu la rândul meu a trecut de 3 ori prin situații similare, am crezut de cuviință că pot fi de ajutor și mi-am arătat disponibilitatea de a fi un sprijin.  Acest fapt m-a bucurat foarte tare, mai ales că au încredere în mine. Nu sunt un profesionist, dar dacă nu am acționat greșit în cazul meu, nu cred că pot face ceva nepotrivit pentru ei. 
      In schimb, weekendul a fost de poveste. Vineri după-amiază, pe o ploaie intensă, am plecat spre Predeal. Călătoria cu trenul a durat aproximativ 5h (16.30-21.15). Următoarele două zile au fost cu zăpadă, cu bucuria trăirii clipei alături de buni amici, cu veselie, cu sufletul plin, așa ca în copilărie, cu experiente pe care nu le-am mai trăit. Și cât de frumos a fost!
      O zi petrecută pe pârtia Clăbucet, cu  o ascensiune cu telescaunul până la 1445m, cu bucuria zăpezii, dar cu schimbări bruște de vreme: la baza pârtiei era o zi luminoasă, iar la Clăbucet-plecare, ceață vânt, vizibilitate scăzută. Si asta în decurs de câteva minute.     Sâmbătă seara pe pârtie a fost de vis
         A doua zi, am mers la Cabana Trei Brazi. Puținele poze făcute cred că sunt mai covingătoare decât spusele mele. Cabana se află la o altitudine 1128m, pe  Culmea Morarului. Masivul din imagine este Postăvarul, iar din această zonă se pot admira Munții Bucegi. 


  Mai jos  este Cabana Trei Brazi. Noi am făcut traseul  Predeal- Cabana Trei Brazi- Predeal pe jos, cca 10 km. 

Imagine din restaurantul cabanei. 
  Am ajuns acasa, noaptea târziu pe o vreme câinoasă: un vânt puternic, o ninsoare puternică, dar cu inima plină. 
       

sâmbătă, ianuarie 10

Jurnalul săptămânii: săptămâna a 2-a, 05-11 ianuarie 2026




Călătorie cu gust amar.



Duminică, 11 ian 2026, ora 7.20

          E o vreme autentică de iarnă. Primele trei zile ale săptămânii au fost plăcute, dar sunt ultimele zile de concediu, am stat mai mult în casă. 
       Pe data de 8 ian însă, data când am revenit la serviciu, a fost o schimbare radicală: o ploaie torențială cum nu am mai văzut în părțile de mult timp, cu colectează a unora noastre cantități mari de apă pe șosele, pe scurt, natură dezlănțuită. După-amiaza, ploaia sa transformat în zăpadă, iar temperatura până la ora 14.00 scăzuse cu 10 grade: de la 9 grade la ora 7.30 la -1grad la ora 14,00. A nins apoi și în timpul nopții, iar vineri am avut o zi autentică de iarnă: cu frig afară, dar și în sălile de clasă. 
        Ieri, sâmbătă, nu a nins, așa că m-am bucurat să privesc natura îmbrăcată în alb, în ​​timpul unei călătorii la Jurilovca, iar de azi se instalează codul galben de vânt și ninsoare. La acest moment temperatura este de -5 grade Celsius, dar vântul în că nu arată puterea. Este preconizată ninsoare până în jurul prânzului. La noi încă nu nenge. Sper ca vremea să nu se deterioreze acut și să creeze probleme de trafic, fiindcă pentru astă-seară, am bilet pentru un spectacol de Anul Nou, organizat de Teatrul de Operă și Balet. Din anii anteriori știu că este un spectacol minunat și mi-ar părea foarte rău să îl ratez. 
        Cum primele zile ale săptămânii le-am avut liber, am avut timp de organizare, dar și de timp pentru mine. Am organizat căminul, mi-am făcut timp și pentru lectură, dar despre asta voi vorbi într-un alt articol propus, fiindcă mi-am să notez separat impresiile de lectură. Ceea ce cred că este faptul că unele cărți ajung să le citesc atunci când este timpul lor pentru mine. Legat de lectură, am decis să caut mai mult cărți în variantă electronică, cărți scrise, chiar dacă implică mai mult timp de lectură decât audierea lor. Atunci când citesc eu, am posibilitatea să revin asupra unei pagini, să reflectez mai mult asupra unui paragraf, să pătrund mai adânc mesajul/ metafora textului. Am spus că voi căuta mai multe variante electronice ale cărților, fiindcă este mai economic din două puncte de vedere: economie de spațiu și economie financiară. Acest fapt aduce totuși și un minus- nu sunt puse la punct cu aparițiile recente, însă nimic nu mă reține să mă informez și să mă decidă dacă trebuie să impună să se bucure de carte bună. Ca o mențiune, am găsit câteva jurnale în format electronic extraordinare, iar în librării au niște prețuri mari, din punctul meu de vedere. 
          În altă ordine de idei, am făcut mai sus mențiunea despre călătoria la Jurilovca. Da, a fost o călătorie cu plusuri și minusuri, dacă ar fi să punctez din formatul anterior al jurnalului, ce am învățat săptămâna aceasta, ar fi că nu tot ce este împodobit în poleială este valori sau veritabil. Ieri mi a confirmat proverbul românesc .
           Decizia mea este clară: nu mai fac în România excursii cu agenții de turism. Interesul financiar primează, iar respectul pentru turist este undeva la coadă. Excursia a fost organizată de o aprovizionare locală cu care a mai fost într-o excursie la Varna. Prima experiență a fost plăcută, însă nu m-am gândit că au fost bifate doar obiective turistice, atunci când au prezentat excursia la care am luat parte ieri. 
           Excursia, așa cum au prezentat-o, venea să nu ofere o autentică experiență a obiceiurilor gastrononice și culturale ale lipovenilor care pe 10 ianuarie sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi. Ce am primit de fapt? Un fiasco pe o sumă considerabilă . Evenimentul a fost ținut aici. Pe rețele sociale, prezentarea locului este făcută în termeni laudativi, fiind vorba de promovare. Pentru mine- a fost o dezămăgire și o pierdere de bani. A doua oara, nu mai calc pragul. Nici pensiunii, nici ei. 
     Sala evenimentului era o terasă care nu fusese încălzită până la sosirea turiștilor. Meniul, de pește, așa cum nu fusese prezentat, nu a fost ceva deosebit. Aperitivul săracăcios, castraveți, roșii și salată din market, salată de icre- bună, într-adevăr, chiftele de pește, puțin pește prăjit, șalău cu maioneză, frumos prezentat, dar fad pregătit, zacuscă de pește, bună și aceasta, și o altă salată cu pește marinat, pe care o găsesc bunicică. Pentru doritori- o tuică călduță, nicidecum fiartă, cafeaua- dacă comandai lungă- venea după comnadă, doar dacă mai aveau cești😂, apa direct de la sursă, adică apă de robinet. Felul principal crap prăjit crocant, de nu îți dădeai seama de gustul cărnii, șalău prăjit, bunicel, un pătrat de mămăligă rece, scoasă din frigider și un mujdei de usturoi foarte iute și greu de nu te putea atinge de el. La desert, colțunași- nu sunt pe gustul meu, poate buni pentru alții, și o bucată de chesse- cake, gustoasă. Băuturi erau țuică, afinată, vin. Am cerut vin fiert să mă încălzesc, gustos. La masa mea, unii oameni au mâncat comod  😂 îmbrăcați în gecile groase la care nu au renunțat, la fel cum ne-au servit și gazdele mâncarea: proprietara nu și-a dat jos geaca lungă de fâș și nici șapca tricota din cap. O doamnă tânără, despre care cred că îi era fiică, a renunțat la mâneci care erau detașabile, probabil, căci vesta de fâș până deasupra genunchiului, a fost ținută de servire🤦‍♀️.
     Toaleta frumos-rustic , în fundul curții😉, amenajată, curată, dar neîncălzită și cu aerisire naturală fiindcă fereastra era de fapt o gaură pătrată în perete cu o perdeluță albă și frumos încrețită😒. Preferai să nu ajungi acolo, chiar dacă situația era presantă.
       Așa- zisul program artistic, a fost susținut de o doamnă, aflată la vârsta a treia, talentată, dar care a prezentat mai puțin cântece specifice sărbătorii sau reprezentative pentru tradiția locului, melodiile fiind comerciale, traduse în dialect lipovenesc. A cântat vreo două-trei melodii autentice. Programul cca o oră și atât. Recunosc că doamna a încălzit atmosfera, cât timp a fost convenția pentru prestația dumneaei. 
       Ce a fost frumos în această excursie? Peisajul pe care puteam să văd pe cont propriu cu 1/5 din suma cheltuită. Soțul meu încercat să mă convingă că ,,tradiția" costă. Eu consider că tradiția trebuie promovată cu mult respect, cu autenticitate și cu bun-simț. Sunt sigură că vin și câștigurile financiare, dacă respectă oamenii. ce am trăit, însă eu voi fi foarte precaută de acum. 
          Las mai jos câteva imagini cu ceea ce mi-a plăcut, de fapt. 


 Omul de zăpadă din portul Jurilovca

Imaginează-ți din port.
 Capul Doloșman . Un promontoriu de stânci calcaroase situat în apropiere de satul Jurilovca, arie protejată. In apropiere se află ruinele cetății Argamum. Nu am vizitat aceste locuri, dar sigur sunt pe lista mea pentru primavara aceasta. 



Pădurea Babadag, surprinsă în straie albe. O reală frumusețe.

         


      Tinuturi tulcene, cerul și pământul, pictate de natură în aceleași nuanțe. Poza nu a fost deloc modificată. E așa cum a surprins-o obiectivul telefonului mobil. Pentru mine, o încântare. 

       Este trist că nu poate spune lucru și despre oameni. Păcat că s-a pierdut respectul și că primează doar interesul câștigului. 
          Vreau să termin într-o notă optimistă și să vă doresc celor ce poposiți să vizitez aici și să-mi doresc o viitoare minunată!🧑‍🤝‍🧑

vineri, iulie 4

Silivri-Turcia

 

     


     Începutul lunii a adus cu sine o  excursie  în Turcia, în regiunea Silivri-Canakkale. Zona este încărcată de istorie. Sunt multe obiective ce pot fi vizitate. Cetatea Troiei (noi nu am ajuns, dar o dau ca reper pentru cei care vor să aibă în vedere această zonă), orașul Canakkale, Monumentul Martirilor, care amintește de abnegația turcilor în luptele de pe câmpurile de la Gallipoli, scenele de luptă de la Canakkale-Gecilmez.

     Este impresionantă recunoștința turcilor pentru înaintașii lor, respectul pentru gen. Mustafa Kemal. Copiii lor nu au cum să nu cunoască despre lupta aceasta , când peste tot se găsesc portrete ale generalului, simboluri care amintesc de luînsemne cu anul 1915, când turcii au ținut piept trupelor engleze. 

    Las imaginile să vorbească despre aceasta excursie. 

Calul troian-Canakkale
Strâmtoarea Dardale- pe mal scene de luptă


Stâmtoarea Dardale văzută din cetatea Kilitbahir
Peninsula Gallipoli

Monumentul Martirilor 

Scene de luptă în interiorul tranșeelor
Canakalle

Reproducerea unor scene de luptă în tranșee


Hotelul Eser Diamnod









duminică, iunie 29

Excursie în Delta Dunării

 

    Luna iunie a fost din nou o lună încărcată, dar o lună atât de frumoasă. O lună a examenelor mele, dar și a examenelor elevilor mei, o  lună a finalului de an școlar, dar și a unor momente de relaxare sau de trăire a unor experiențe noi. 

      Azi voi consemna aici experiența unei excursii de o zi în minunata Deltă a Dunării, iar în articolele viitoare voi consemna gândurile și emoțiile trăite în excursiile de la Silivri, Turcia  și Comana, Delta Neajlovului, Giurgiu.

...dar să le luăm pe rând. 

     Ca urmare a cogulării unui grup format din oameni pasionați de petrecere a timpului liber în spiritul trăirii unor experiențe deosebite, sâmbătă, 21 iunie am făcut o excursie în Delta Dunării, cu plecarea de la Mahmudia. În ce a consta această experientă? O plimbare cu barca pe canalele Deltei timp de 2h  (care au trecut pe nesimțite), un prânz pescăresc, dacă aceasta era opțiunea turistului și o intrare la piscina Hotelului New Egreta, Dunăvăț. 

    Experiența   a fost cu adevărat inedită, în sensul că nu am  fost în luna iunie în deltă. Am găsit nuferii albi înfloriți, pe suprafețe largi de apă, alături de cei galbeni,  așa că excuria a fost cu adevărat o încântare. Delta are frumusețea ei în orice anotimp. Spre deosebire de vizita anterioară, am văzut mai puține păsări, însă am prins o zi căduroasă, chiar spre prânz, dar și așa, am surprins pelicani, egrete, cormorani mulți, chiar foarte mulți, iar ghidul ne-a spus că sunt păsări deosebit de dăunătoare( în trecut, pentru a se păstra echilibrul ecosistemului, se avea în vedere ca aceste păsări să nu se înmulțească excesiv) stârci, rațe, lebede și un maiestuos vultur codalb, broaște testoase, sacal și fazan.

   După această încântare, a fost binevenit un prânz pescăresc. 

    Am să las și prețurile, poate ajută și aceste informații. 

Casa Teo-locația de unde noi am pornit călătoria pe ape și unde am prânzit:

-plimbarea cu barca 2h - 12 locuri. 1200lei. (100 lei- 20 E/ pers).

-prânz- mixt icre știucă și crap, 160g- 54 lei ( 10-11 E)

-borș de pește- 40 lei ( 8 E)

- saramură de crap- 58 lei ( 11, 5 E)

   De asemenea, hotelul din Dunăvăț este o locație de vacanța frumoasă, însă prețurile de aici mi s-au părut foarte mari. Nu cunosc calitatea serviciilor, însă o cazare de peste 200E/ noapte nu este la îndemână pentru mine. 

    Las mai jos imagini, care sunt mai comvingătoare decât mine!😉













duminică, aprilie 27

Velico Târnovo- un loc de poveste

 

     În weekendul acesta (este mai simplu să spun astfel, chiar dacă nu prea gust romgleza actuală), 26-27 aprilie, am petrecut două zile  în Bulgaria, în zona orașului Velico Târnovo. Orașul este la vreo 400 de km distanță de zona noastră și trebuie să mărturisesc că am găsit la o agenție locală o ofertă tentantă-  o excursie cu prețul de 350 lei,  (70 euro)  două pentru  zile. 

    Ce a presupus această excursie? Vizitarea zonei istorice a orasului Velico Târnovo- cetatea și centru istoric  al orasului,  sat Arbanasi din apropierea orasului Velico Târnovo, o adevărată încântare pentru mine,  intrarea la Parcul Mini-Bulgaria și o mică drumeție în Masivul Madara unde se află basorelieful cavalerului din Madara.

     Voi lăsa mai jos poze relevante pentru experiența trăită.

 



  


                                                         

      După un drum de câteva ore, am ajuns în orașul Velico Târnovo din Bulgaria, în zona istorică. Am vizitat cetatea impunătoare și ne-am plimbat pe stăduțele înguste și pitorești din apropierea cetății. Chiar de cum am zărit-o, am înteles că a fost cândva un important centru al Balcanilor. Cred că a fost printre cele mai mari cetăți din această zonă.  Cetatea este foarte bine conservată, are o întindere mare, este ușor de ajuns la obiectiv, fiindcă sunt numeroase marcaje. Intrarea este 20 de leva, (54lei), iar dacă vrei să o explorezi, poți rămâne mai multe ore. Pentru mine a fost o încântare acest loc.

      In apropiere sunt localuri unde se poate servi masa, preparatele sunt delicioase, se așteaptă cca o oră până la primirea comenzii, fiindcă se prepară din produse naturale și nu semipreparate, dar așteptarea merită. Bulgarii sunt oameni primitori, calzi și foarte important, vorbitori de limba engleză și română. Mulți dintre ei au învățat românește.     


    Ne-am cazat în satul Arbanasi la 6 km de oraș, un sat, de asemenea pitoresc, amplasat pe un platou înalt cu o panoramă extraordinară. Este această destinație printre preferatele mele. Istoria locului vorbește despre oameni gospodari, care au știut de-a lungul timpului să aducă prosperitatea în zonă. In sat își avea un palat de vacanță cândva însuși presedintele comunist, acum clădirea este un frumos hotel, Hotel Palace, Arbanasi. Am fost cazată la Hotel Sevastokrator, un hotel cu servicii de excepție. Micul dejun a fost inclus în pretul cazării și am numai cuvinte de laudă pentru acest loc.

    Satul păstrează o unitate arhitectonică, predomină piatra și căramida în constructii, gardurile gospodăriilor sunt asemenea unor ziduri. Locul este cu adevărat de poveste. Am ajuns seara cam târziu și nu l-am descoperit în întregime, dar merită să rătăcești o zi pe straduțele lui. 

      În sat sunt numeroase spații de cazare, restaurante intime cu mâncare foarte bună. Merită vizitat!

camera hotelului


      





 Revin într-un nou articol cu obiective din ziua de duminică.