Schimbări negative=îngrijorare

 

         Este 1 mai  2026, ora 7.28. Cu ani în urmă,  la aceasta dată și aproximativ, la aceasta oră, ne pregăteam pentru o ieșire, de cele mai multe ori la pădure, împreuna cu rudele foarte apropiate. M-am trezi  cu imaginea fiicei mele la vârsta de  2 ani din această perioadă: îmbracată într-o salopetuță roz cu partea de sus albă brodată cu un animăluț, o buză albă și cu un basc tricolor: roz, alb turqoise. Jocul ei din jurul păturii pe care eram așezați, (își imagina că avea alături bobocii de gâscă crescuți de mama mea) îmi este atât de viu în minte. Mi-e atât de dragă această amintire! 

            Amintirea aceasta este de pe la finalul anilor '90 când era tot o perioadă de instabilitate. Să revin, însă, în prezent.  Starea de instabilitate politică creată zilele  acestea  de destrămarea guvernului, alianțele făcute doar pentru preluarea puterii și accesul la banul public, au condus la o nouă creștere a monedei euro, care vrând-nevrând are consecințe asupra traiului de zi cu zi, aceasta  adăugându-se instabilității economice mondiale. 

             Trebuie să recunosc că unda de îngrijorare crește, cu atât mai mult cu cât știu că în perioada foarte apropiată veniturile noastre vor suferi o schimbare, prin trecerea soțului la un alt statut social care va atrage după sine diminuarea veniturilor sale.   Nu pot să nu mă întreb cum va arăta în viitorul foarte apropiat piața muncii, odată ce AI își face tot mai mult loc în viețile noastre.  Cu siguranță va suferi și ea o schimbare majoră, iar sistemul de educație va fi și el afectat. Cum mă vor afecta pe mine aceste schimbări? Cum va fi atunci situația noastră economică?...

             Dar până la impactul AI  asupra angajaților din sistemul de învățământ, o altă cauză îmi sporește îngrijorarea: scăderea efectivelor de elevi și calitatea actului didactic.  Eu predau în mediul rural și poate cineva ar crede că este o situație punctuală, însă am constatat că și școli din mediul urban se confruntă cu scăderea drastică a efectivelor de elevi. Vorbeam săptămâna trecută cu un cadru didactic din școala unde am susținut activitatea și își exprima aceeași îngrijorare: în timp relativ scurt, au pierdut două clase, în condițiile în care școala are în prezent cca 2000 de elevi.  Vorbesc de sistemul de educație, fiindcă pe acesta îl cunosc cel mai bine. Apoi,  de ce am adus în discuție și calitatea actului didactic? Simplu, fiindcă  nu totdeauna există rigoare la orele de curs sau o autentică pregătire academică și profesională a celor de la catedră, pentru că utilizarea constantă a telefoanelor și a rețelelor de comunicare instant distrage atenția copiilor de la esența cunoașterii, iar comoditatea elevului de rezolva rapid o sarcină primită cu ajutorul inteligenței artificiale va conduce eminamente la diminuare a actului gândirii. Un alt aspect care este îngrijorător pentru mine este acela că interesul s-a mutat de la a ști, a cunoaște la a avea, a fi artificial. Mă uit în jurul meu și mă îngrijorează atitudinea unor  părinți, gradul lor de toleranță fată de dorințele a unor copii: fete de 12-13 ani vin la școală cu unghii și gene false, la 13-14 ani deja părul îl au vopsit; băieții sunt fumători de la 12-13 ani, freza ,,la modă”, cercel în urechi. Nu mai vorbesc de fuga după firmă. Unii dintre aceștia întâmpină dificultăți când  trebuie să citească un text la prima vedere. Nu se pot concentra fiindcă ei folosesc Tik-Tok-ul sau alte aplicații care la captează atenția doar câteva secunde.  Pentru a-i distrage de la aceste preocupări, caut să organizez activități care să îi țină activi, care să îi pună să gândească, nu să reproducă  o informație.  Cu toate acestea mulți sunt rupți de realitatea clasei. 

          Făcând referire la lectura unui text de către elevi, mă întrebam dacă nu sunt ipocrită-eu însămi am citit mai puțină beletristică în aceasta perioadă decât în trecut. Cred că nu sunt, fiindcă m-am concentrat mult pe literatură de specialitate, având în vedere studiile pe care le urmez. 

         Și acum revin iar cu întrebarea: cum va fi pentru mine situația financiară peste puțin timp cu atâtea schimbări majore în jurul meu. Nu am un răspuns nici măcar vag. Ziua trecută M. a fost la cumpăraturi- așa minore. Suma cheltuită a fost de 80 lei (cca 15,5 euro), iar în coș câteva articole  (unele la preț promoțional). Nimic important...și totuși o sumă măricică pentru mici plăceri- o băutură răcoritoare, niște fructe, câteva dulciuri și plicuri cu sos pentru mâte. 

          Aceasta situație a fost motivul care a determinat scrierea acestui articol! 

                                                      O zi de 1 Mai cu soare!

            

             

Experiențe și păreri

         Azi, am trăit o nouă experiență din carierea mea didactică. A trebuit să susțin o oră de curs la o altă școală.   Cum arată realitatea aceasta? Astfel: primești titlul lecției, competența ce trebuie atinsă, numărul de elevi și ...spor la treabă. Ineditul acestei situații a fost faptul că a trebuit să susțin o oră de matematică, chiar dacă era de nivel școlar inferior. Nu am avut nicio teamă: tema o constituie introducerea în noțiunile de geometrie. Pentru a discuta de dreapta, semideapta, segment de dreapta unghi, plan, nu trebuie sa ai studii aprofundate. Pedagogia este aceeași pentru orice disciplină, iar conținuturile nu reprezentau cunoștințe laborioase. Provocarea era să reușesc să transmit informațiile elevilor pe înțelesul lor, adică să îmi adaptez discursul și strategia didactă la particularitățile lor de vârstă. Pe timpul orei de curs, m-am străduit ca activitate să se desfășoare bine. Copiii au fost receptivi, au colaborat, au dat răspunsuri: unele foarte bune, unele bune, altele greșite, fiecare cu capacitatea de a înțelege. Este firesc să fie așa. Poate unele cerințe nu au fost formulate așa cum erau obișnuiți și asta să îi fi pus în dificultate. M-am oprit, am explicat individual, dacă a fost cazul, am lăudat răspunsurile bune, am adus explicații, lămuriri unde a fost cazul. Intenția a fost să îmi fac treaba, așa cum o fac pentru disciplina de specializare.  

       După activitate au urmat discuțiile și surpriză: mi sa atras atenția către etapa ,captarea atenției” nu există, că trebuie numit altfel. Eram nedumerită: de foarte mulți ani folosesc această secvență de lecție. Am citit literatură de specialitate, cărți de metodică pentru disciplina pe care o predau, pentru toate nivelurile  de  studii.  Această etapa a lecției se regăsesște pentru tipuri diferite de lecție. Trebuie să existe un moment care să le stârnească interesul să le focalizeze atenția, să fie o ancoră pentru desfășurarea lecției. Am tăcut, nu am contrazis. Recunosc că nu am ținut cont de niște recomandări și poate asta a dezamăgit, poate chiar a iritat, dar după atât de mult timp la catedră, după ce am susținut multe examene pentru grade didactice, pentru ocuparea posturilor didactice, mă gândesc că stăpânesc etapele unei lecții de predare. În mulți ani la catedră mi-am format un stil de predare, dar mereu am în vedere repere pedagogice. 

        O altă surpriză mai puțin  plăcută a fost aceea că nu am găsit în clasă instrumente geometrice: riglă și echer pentru tablă. A trebuit să improvizez, să folosesc niște instrumente de dimensiuni mici pentru tablă. Chiar dacă în clasă există tablă inteligentă, copilul trebuie să învețe cum să așeze echerul pentru a verifica dacă un unghi este drept sau nu, pentru a verifica dacă dreptele sunt perpendiculare. Din nou am înțeles cât de important este să ai mijloace adecvate pentru a transmite eficient informații. 

         Când am intrat în clasă, am remarcat că elevii aveau pe bănci cărți de lectură. Unul dintre ei avea cartea O istorie secretă a Tării Vampirilor de Adina Popescu și am discutat puțin despre această lectură și despre autoare. Uimirea a venit la finalul orei când o fetiță a adus cartea pe care a spus că a citit-o: Anna Karenina de Lev Tolstoi. A predat-o învățătoarei și a plecat în pauză. Pentru mine acest moment a fost, de fapt, unul de stupefacție. Acest roman este o scriere monumentală, dar ma surprins fiind o lectură complexă pentru vârsta de 10-11 ani.. Această situație este și motivul pentru care am decis să scriu aici. Cred că trebuie să încurajăm lectura, să deschidem orizontul cultural la copii, dar trebuie să ghidăm cu mare atenție, cu mare grijă, astfel încât să intenția noastră să fie un impact.

             Nu am scris aceste rânduri ca o critică, ci ca un moment de reflectare...

Hristos a înviat!

      Astăzi este zi de mare sărbătoare în credința ortodoxă- Invierea Domnului Iisus Hristos!  Sunt recunoascătoare pentru că tot cei din jurul meu sunt bine, că am alături familia, că am creat amintiri alături de fiica și de nepoțica mea.  Sunt recunoscătoare că  am putut să de bucurăm alături de A. când a descoperit darurile primite de la Iepuraș, că ne vom așeza tot în jurul mesei să ciocnim câte un ou pe care tot A. s-a străduit să le orneze așa de frumos. Imaginea articolului stă mărturie a muncii ei. 

     Sunt recunoscătoare pentru ciripitul vesel al păsărerelor pe care îl aud acum când scriu articolul,  pentru vremea frumoasă care se anunță și pentru ieșirea pe care o avem planificată în această zi. 

      Sunt recunoscătoare că trăiesc aceste momente, că mă simt bine și că pot să îmi fac încă planuri pentru viitor. 

      Doresc tuturor Paști cu liniște și armonie în suflet!

                                                                                            Hristos   a înviat!

Trecerea la ora de vară

 Bună dimineața tuturor celor care faceți un mic popas în colțul meu virtual! 

        Este  sâmbătă dimineața, 28 martie, ora 8.30, ultima zi în care ceasul indică ora de iarnă. Și, Doamne, atât de mult vreau să mă bucur de această zi, fiindcă revenirea la ora de vară este pentru mine o perioadă de dereglare totală. Dacă în urmă cu ceva ani, tranziția se realiza repede, acum am nevoie de mai mult de o săptămânână ca să mă acomodez (ca să fiu mai drăguță cu mine spun o săptămână, de fapt trec  aproximativ două săptămâni🙆🙈).

        În timp ce îmi făceam cafeaua mă gândeam cum aș putea să găsesc o tehnică bună de acomodare, și anume cei 5 pași pe care îi am în vedere de multe ori când apare o situație solicitantă.  Nu știu dacă va funcționa, dar încerc să pun pe hârtie niște reguli care să mă ajute în primele zile. Cu fiecare an ce trece, această schimbare a orei devine mai dificilă, mai greu de gestionat, fiindcă mă simt flăguită de energie.

      Și pentru că am simțit (din nou😀) nevoia de a mă lamenta aici, așa ca să nu ies din propriile tipare, acum hai la treabă  că sunt multe de organizat în locuință, pentru serviciu, în gânduri.

                                                  O zi productivă tuturor!

            

Bilanțul anului 2025

 30 dec 2025, ora 6.50

      Am ajuns în penultima zi a anului 2025. E momentul bilanțului. Ce mult mi-aș fi dorit ca acest an să fi fost așa cu pace în suflet ca ultimele lui zile, să pot să mă bucur de clipele trăite eu cu mine. În ultimele două zile mi-am notat dimineața  în agendă ce intenționez să fac pe parcursul zilei. Nu am respectat totul, însă m-am mișcat în ritmul meu și m-am lăsat înconjurată de liniștea căminului. Cât este de important să ai timp!

    Dar să nu mă abat de la scopul pentru care am deschis această  pagină și să revin la analiza anului ce se apropie de sfârșit. 

        Cum a fost 2025? 

A fost un an cu sare și piper, un an al încercărilor, al unor pierderi iremediabile, un an al unor modificări  cu efecte imprevizibile,  dar și un an cu schimbări care au adus  oarecare liniște și echilibru. 

  Aspectele pozitive ale anulului:

1.  Starea de sănătate nu pare să se fi schimbat și se apropie cei 5 ani de la ultima  intervenție chirurgicală.  Acest fapt îmi da o mare speranță. Urmează să mi se  confirme dacă totul este în regula la următorul control medical.

2.  Revenirea celor dragi acasă. Mă simt mai liniștită acum când C este mai aproape de mine. Trăiesc cu încântare orice clipă lângă A. Recuperez acum timpul când i-am fost departe și o vedeam la luni distanță.

3. Încheierea primului an de conversie cu succes. Este o reorientare profesională care m-a determinat să iau în calcul setarea unor obiective  pentru anii următori. Chiar dacă implică eforturi mari, sper ca finalul programului să îmi aducă satisfacția dorită. 

4. Întâlnirea cu un grup de oameni care au aceleași afinități cu mine, în mare măsură. Integrarea în acest grup mi-a oferit și posibilitatea  unei oarecare autoevaluări prin prisma interacțiunii cu membrii grupului, fiindcă acesta  are o oarecare dinamică,  componența lui schimbându-se în funcție de evenimentul/motivul  care impune reunirea lui. 

5.  Am călătorit. Am ajuns în orașe pe care le-am mai vizitat, însă am bifat obiective turistice noi. Am ajuns și în locuri pe care le-am văzut pentru prima dată și asta mi-a umplut sufletul de bucurie. Nu au fost multe ieșiri, dar au fost cu experiențe care rămân în suflet.

6.  Am împărtășit momente frumoase cu adolescenții mei. Drumurile ni s-au separat, dar unii mi-au demonstrat că încă mi-au rămas aproape. A fost prima și cred singura generație de liceeni căreia i-am fost dirigintă timp de 4 ani. 

7. Nu am pierdut copilul ascuns în sufletul meu. Cred că este o mare reușită, în ciuda tuturor provocărilor întâmpinate. Sunt situații, momente de care mă bucur ca un copil. Nu vreau să pierd niciodată trăirile acestea.  

     Aspecte negative:

1.  Distrugerea în incendiu a casei părintești. Odată cu casa am pierdut și liantul cu tot ce însemna copilăria mea, cu părinții care nu mai sunt. 

2. Schimbările  survenite la serviciu ca urmare a deciziilor luate de politicieni. Pe parcursul a două module de învățare, starea de oboseală a fost atât de puternică, încât uneori  am simțit că nu mai pot face față programului.  Au fost zile de epuizare fizică, mentală, emoțională  accentuată. Încerc să mă redresez, dar uneori îmi este dificil. Programul simultan ar trebui exclus pentru clasele de gimnaziu.  In ciclul primar, disciplinele de bază se fac în ore separate. La gimnaziu, orele se țin la comun și acest fapt este dezastruos. 

3. Oarece tensiuni care  dezechilibrează emoțional. Sunt oameni în jurul meu care au o atitudine pesimistă,  care descurajează inițiativa, care au un discurs negativ. Aceștia consideră că ceea ce propun/intenționez este nepotrivit. Atitudinea aceasta îmi accentuează uneori frustrarea. Nu-i pot îndepărta, fiindcă nu îmi permite contextul, însă încerc că îi ignor.  Cu toate acestea, starea mea emoțională, încrederea în propia reușită  au de suferit, fiindcă încep eu însămi să mă îndoiesc de calitatea sau rostul acțiunii.

4.  Amânarea unor sarcini din cauza organizării defectuoase, din cauza unui grad ridicat de oboseală sau din pricina altor responsabilitați pe care le am  sau mi le pasează alți. 

5. Nu am dedicat lecturii timp. Am citit foarte puțin anul acesta, exceptând recomandarile pt cursurle urmate.

       Cuvântul-emblemă pentru acest an a fost încredere. Analizând acum bilanțul, cred că nu a fost ales întâmplător.  Am avut tăria să trec cu încredere peste tot ce mi-a oferit.  Trebuie să mulțumesc Universului și Divinității pentru tot ce mi-a dăruit frumos acest an. Trebuie să fiu recunoscătoare că am avut puterea de a găsi resurse în mine și de a continua  atunci când momente grele s-au abătut în viața mea. Trebuie să mă simt binecuvântată pentru că am primit energia de face față schimbărilor care au apărut pe parcursul acestui an. 

       2025 mi-a oferit și m-a învățat lecții de viață. M-a pus în situații în care m-am descoperit sau m-am redescoperit atunci când mă rătacisem. S-a mai scurs un an din viața mea. Sunt conștientă că este unul din anii din ultimii ani ai părții a doua a vieții (sau poate printre primii din a treia parte a vieții), dacă am ca reper speranța de viață. Am trecut în etapa adultă târzie, dar nu mă tem. Pășesc cu încredere că voi trăi simplu, frumos echilibrat orice an din viața mea. 

                                                      RĂMAS BUN 2025!

La mulți ani!

     Ei, da, de azi am trecut la o nouă vârstă, 52 de ani. Îmi recunosc vârsta cu toată asumarea, vorbesc despre anii mei fără nicio reținere, pentru că aduc cu ei experiențe-unele frumoase, altele provocatoare; unele greu de depășit, altele pline de fericire. 

    Trecerea de la o vârstă la alta vine inevitabil. Sunt mulțumită pentru tot ce am trăită, mă simt binecuvântată că am atins această vârstă.

Iată ce notam în urmă cu 2 ani legat de vârsta 50: E bine să crezi în povești, chiar dacă pari pentru ceilalți un naiv. E bine să-ți păstrezi spiritul ludic, chiar dacă ceilați te consideră imatur. E minunat să-ți încarci sufletul cu frumusețea simplitații; timpul oricum zboară și nu îți mai este totdeauna un aliat. Vine o vreme când experiența te învață că lucrurile mărunte contează, când întelegi că ceilați sunt doar pasageri prin viața ta, însă atunci timpul nu îți mai este chiar prieten. Eu vreau să mă bucur de timp! 

    Și astăzi am aceeași dorință și ceea ce îmi doresc drept cadou este timpul: vreau să am timp să mă bucur de familia mea: să devin copil alături de A-E, vreau să fiu alături de C când stabilește proiecte pentru viitor, să o pot sprijini, să pot să o ajut;  vreau să am liniștea de a bea o cupă de șampanie la sfârșitul anilor, alaturi de M, vreau să am mai mult timp pentru mine, pentru sufletul meu, pentru sănătatea mea. Am convingerea că Universul sau Divinitatea va auzi dorința mea.  Pe lucrurile materiale nu mai pun preț de mult timp.  

      Trezindu-mă devreme azi, am încercat să fac o radiografie a vieții mele. Putea fi trăită mai intens, aș fi putut să am mai multe realizări, poate ar fi trebuit să fi fost mai apropiată de unii oameni, dar aș mai fi trăit oare celelalte expeiențe?  Nu pot ști. Viața este totuși o mare enigmă. Vreau  să trăiesc ceea ce îmi oferă, vreau să am puterea de a-mi duce de împlinire visurile vârstei de 50+. La mulți ani! 🌸🌷🌹

            

Sunt recunoscătoare!

           

           Sunt recunoscătoare pentru această după-amiază atât de liniștită! De mult timp nu am mai avut o zi tihnită. Si cum s-a înnoptat, iar ploaia continuă să cadă mărunt, prelung, de parcă înălțimile cerești strecoară  rezervele de apă, nu pot face decât să mă bucur de atmosfera caldă căminului. Plouă de miercuri continuu, ploaie mocănească de toamnă târzie cu o atmosferă rece, cu vânt și frig de-ți pătrund în fiecare celulă, iar acum picăturile de ploaie se aud în ferestre și îndeamnă la reverie. 

        Pentru a nu cădea pradă somnului și a mă bucura de aceste clipe, am ales să pregătesc o cană cu un ceai aromat de afine, să ascult în surdină   o muzică 🎶  bună și să mă delectez cu o carte. 

         Iubesc momentele acestea de liniște. Știu că imediat ce mă voi așeza confortabil pe canapea, dragile mele, Aby și Capy, vor veni și se vor ghemui lângă mine. 

             E atâta pace în casa mea și atâta liniște...

                                         Seară frumoasă, oriune v-ați afla!

                                      

Despre ieri ...și despre azi!

              vineri, ora 06.11

      Bună dimineața! Gândul de a scrie această postare matinală mi-a fost trezit de starea mea de ieri. Revenirea  acasă  de la București, după o săpămână care nu a fost nicidecum de relaxare, a adus cu sine și nevoia de odihnă; am dormit cu mici întreruperi vreo 12-13h. Este a doua oră în această lună când mi se întâmplă acest fapt. Prima dată după un weekend cu activitate intensă și o zi de serviciu cu o stare evidentă de degradare a stării fizice, o zi în care  nu am putut lua o învoire fiindcă nu avea cine să mă înlocuiască, având program la o clasă de regim simultan și singura de gimnaziu din școală, și ieri după 4 zile de efort fizic intens generat de amenajări, organizăriri, gospodăriri. 

    Azi încer să fac în așa fel încât să îi ajut pe cei care au nevoie de mine. Uneori mi se pare că sunt același om de ieri, că timpul nu a afectat mult forța și rezistența fizice, că mă pot baza pe ele fără rețineri și, uite, că mai primesc câte semn intens că trebuie să o iau mai ușor. Ceea ce știu este că  atunci când sunt prezentă totul cade pe umerii mei- ceilați sunt relaxați. Replici precum faci tu, ajută-mă, nu pot singur  fac parte din existența mea de mulți zeci de ani și am ales de cele mai multe ori să  rezolv singură.  Dacă ieri nu simțeam epuizarea, azi nu mai este la fel. Îndemnul odihnește-te! vine ca o încurajare, fiindcă pauza pe care aș lua-o ar fi o amânare a  sarcinilor, nicidecum și o rezolvare, fiindcă tot eu trebuie să le fac. 

    Ieri era altfel! Făceam  totul cu  mai mare eficiență, cu mai mult spor, cu mai puțin efort. Deși voința a rămas neschimbată, energia a scăzut simțitor și ceea ce mă îngrijorează este faptul că mă resimt de la o lună la alta. Am un obiectiv mare pe care aș vrea  să îl împlinesc anul viitor, în rest, mă gândesc să setez planuri mici, realizabile în termen scurt, dacă se poate să iau totul așa cum vine.

     In altă ordine de idei, am ales să folosesc aceasta imagine ca o legătură între ieri-azi-mâine.

Bolul cu pufarine este simbolul pentru ieri, fiindcă în copilăria mea îndepărtată era o reală bucurie o pungă cu acest tip de cereale, spațiul camerei este simbolul pentru azi, pentru ceea ce trebuie și pot face, iar colțul de fereastra care lasă loc orizontului este simbolul pentru mâine, pentru ceea ce îmi doresc să se întâmple. Poza este realizată chiar în momentul când am început să scriu acest articol. 

                                    Sper să avem toți o zi de vineri reconfortantă! 

     

Când jucăriile păstrate ale copilului, devin preferetele animalelor de companie...

      Unii dintre cei care poposesc pe pagina  jurnalului meu on-line, poate vor recunoaște această figurină de pluș, ea regăsindu-se în urmă cu aproximativ 23 de ani în pachetul Happy Meal, McDonald`s.  Fiicei mele îi plăcea pe la vârsta de 4-5 ani să își împodobească rucsacul de la grădi cu figurile găsite în acest meniu.

      In timp, s-a jucat cu ele, apoi au fost păstrate ca amintiri într-o cutie, alături de alte jucărioare printre care și două păpuși Barbie (care în vremea copilăriei fiicei mele aveau prețuri exorbitante pentru salariile pe care le aveam atunci).  Bucuria primirii lor (una când a împlinit 6 ani, alta când avea 10 ani) mi-o amintesc și acum.  

    Multe jucării și hăinuțe din vremea copilăriei ei au fost donate, pe  altele, cu semnificație,  le-am păstrat pentru a crea o legărută între generații. Azi de unele se bucură fiica ei. 

     Micile figurine le-am scos, însă în urmă cu vreo 6 luni, când mâțele mele tot căutau jucării prin casă. Dintre cele trei jucării date mâțelor, ursulețul din imagine este preferatul lui Aby. A făcut așa o pasiune pentru el, că se plimbă cu el prin casă și scoate un anumit sunet atunci când ni-l aduce să știm că ea și micul ei prieten galben sunt lângă noi. 

    O privesc cu multă emoție mereu. Mă fascinează atașamentul acesta pentru jucăria ei: momentul când o  caută prin casă, gingășia cu care o atinge, supărarea atunci când nu o găsește. E clar pentru mine că animalele au sentimente, iar  legătura cu omul nu este doar un ceva creat prin condiționare.

    Cele două pisicuțe au trăsături particulare, atât de bine de bine definite, încât și atunci când stau una lângă cealaltă, le pot deosebi, după zgomotul respirației, modul cum torc, iar când sunt active diferențele sunt foarte vizibile. 

Aby, în gardă!

Mă bucur că pot asocia aceste jucării și cu animăluțele pe care le cresc!

                        O zi de sâmbătă minunată. 

Când te simți copleșit, oprește-te și joacă-te un pic!

     In această seara am deschis laptopul să pregătesc fișele de lucru  pentru orele de curs de mâine. La un moment dat, Aby victorioasa din imagine și încă războinica în  momentul în care scriu, a venit la mine și și-a cerut momentul de atenție, de drăgălășenie. Îmi cerea, parcă, să mă detașez de ceea ce fac și să stau un moment cu ea. 

     I-am acordat timp, dar prea puțin fiindcă voiam să imortalizez momentul când  insistă să stea cu mine.  Am plecat în camera alăturată să-mi aduc telefonul, iar la întoarcere am constat că războiul era început, iar Capy deja devenise victima.

Am stat și le-am privit. Mi-am dat seama că despre asta e vorba, de fapt,

 despre  cum  alegi să faci  față încercărilor  care vin: cu încrâncenare, cu efort 

epuizant sau cu acceptare, cu înțelegere și un pic de jovialitate. 

  Am făcut repede o radiografie a săptămânilor acestei luni și mi-am dat seama că poate și starea mea emoțională a fost cauza epuizării resimțite. 

    Cum a fost perioada ce a trecut de la începutul anului școlar? 

   ...cu întrebarea pusă aproape zilnic ,,De ce trebuie depuse la școală dosare pentru sprijinul social-rechizite, burse, tichete sociale, când primăria are serviciu de asistență socială și tot primăria este cea care  eliberează ancheta socială, adeverința deținere sau nu de teren arabil și ar trebui să aibă și evidența familiilor vulnerabile din punct de vedere social, unii dintre parinți primind ajutorul social acordat de primării?” Mi-am alimentat singura starea de stres, fiindcă nu se schimbă nimic.  

 O altă întrebare pe care mi-am tot repetat-o în aceasta perioadă a fost: Oare știu cei responsabili de gestionarea învățământului cum  este doar să citești  textul literar-suport la o clasă de dublu simultan? Timpul nu ajunge realmente. La predare este și mai dificil. Să predai în 50 de minute conținutul învățării pentru clasele aV-a, a VI-a, aVII-a este slalom printre noțiuni, nu învățare. Se poate explica  analfabetismul funcțional, când există o astfel de realitate în multe școli  din mediul rural? Cu siguranță, da! 

       Incerc să găsesc soluții la clasă pentru optimizarea învățării. Nu am fost pregătită pentru o astfel de situație, nu știu să existe cursuri care să pregătească un profesor pentru predarea simultată. Pur și simplu m-am trezit cu această stare de fapt și ...,,trebuie să ne adaptăm”. 

      Situațiilor profesionale se adaugă ce personale, care  trebuie și ele rezolvate. Distanțelor parcurse în timpul săptămânii, între școlile la care predau, s-au adăugat în două weekenduri consecutive  peste 1000 km pentru a fi sprijin celor dragi mie. Așa că...există explicații!😏

     ...dar mâine, indiferent de ce urmează,voi avea în minte întrega zi (și poate și în zilele următoare) imaginea blănoaselor mele care se luptau cu bucurie și care  au adormit împăcate, până să termin articolul. 

       

                 Starea de spirit este alta acum. Să tratăm cu un pic de nebunie orice moment presant sau stresant. Oricum rezolvarea tot noi o găsim!

 

Cinci situații care mă stresează la început de an școlar

Pinterest

         Începutul de an școlar ar trebui să fie un moment al bucuriei, fiindcă mă reîntâlnesc cu elevii după o perioadă de 2,5 luni de vacanță, cu colegi cu care să împărtășesc impresii de vacanță și, de asemenea, să stabilim direcții pentru noul an școlar. Cred că într-o lume ideală așa ar trebui să se întâmple. 

     Cum a fost, de fapt, anul acesta? Mult mai stresant decât în anii anteriori, fiindcă pe lângă creșterea normei didactice cu puțin timp de începerea anului școlar, decizia de a crește  efectivele  de elevi a condus și la pierderea unor clase și organizarea orelor în regim  simultan, la unele structuri ale instituției în care activez. 

                                                   Ce mă stresează?

             1. Depunerea  la școală a unor dosare pentru acordarea de ajutoare sociale 

         La început de an școlar se depun dosare pentru diverse ajutoare pentru  elevii cu diverse vulnerabilități sociale, dosare de care se ocupă  prof. diriginte. In prima săptămână s-au depus dosarele pentru rechizite. Sunt cazuri când adulții nu sunt capabili să completeze corect dosarele și trebuie să fie contactați de mai multe ori pentru a trimite docmentele solicitate ca să se poată fi depus  dosarul complet. 

       Urmează săptămâna viitoare o altă ,,sesiune” de depunere a dosarelor de bursă socială-o altă perioadă stresantă. Este aceeași situație-cazuri sociale, de obicei, cu nivel de educație foarte scăzut.  Iarăși trebuie insistat pentru ca dosarul să fie complet. Tot demersul este făcut pentru a sprijini, de fapt, copilul.

        2.   Diverse instructaje făcute de diriginte și întocmirea unor proceselor-verbale

        Tot acum este perioada hârtiilor de organizare- procese-verbale peste procese-verbale. Diversele instruiri cred că ar trebui facute de specialiști, care pot prezenta mult mai adecvat măsurile de siguranță. Eu fac instructajul pentru prevenirea și stingerea incendiilor, eu îl instruiesc cu privire la drepturile și îndatoririle pe care le au, tot eu vorbesc despre grija față de sănatatea proprie și sănătatea celui de alături. Acestea sunt doar câteva exemple. Cred că dacă un pompier ar face instructajul PSI, un cadru medical ar vorbi despre măsurile de igienă sau despre alte măsuri de prevenție, ținta ar fi mult mai bine atinsă. Acestea sunt doar două exemple...

      3.   Diverse tipuri de planificări

•        Planificările anuale, calendaristice, proiectările- toate acestea stabilite pentru întreg anul, într-un timp scurt. Consider că, într-adevăr, relevant pentru activitatea didactă este organizarea orelor de curs și atunci, ar trebui planificată materia în liniște pentru fiecare clasă, fără presiunea predării la comisie la data stabilită de un coleg care a fost numit ,,sef de catedră”. Considerați că au dispărut comisiile și hârtoagele? Ei bine, nu în toate școlile. Eu încă ,,mă bucur” de minunata comisie. Este cunoscut faptul că realitățile colectivelor de elevi sunt particulare și că organizarea lecțiilor  trebuie  făcută în concordanță cu acestea. Pentru un real progres atenția ar trebui să se concentreze asupra acestui aspect. Punctez clar, acest aspect ar trebui să primeze la început de an școlar. Acum cred că ar trebui să se așeze la masă profesorii din aceeași arie curiculară și să stabilească obiective comune clare, să fixeze  în ce perioadă a anului școlar predau  conținuturi  care se intersectează cu mai multe discipline, ca să nu mai apară discordanțe.  Pentru mine aceste discuții sunt vis. 

              Vin apoi alte planificări:

•      planificări pentru pregătirea examenelor naționale, pentru activități remediale, pentru pregătirea elevilor pentru diverse olimpiade și concursuri.
•      planificări ale activităților extradidactice, extracuriculare... și tot planificăm...

        4.   Teste a căror relevanță nu o găsesc

      Testele de evaluare inițială date la început de an școlar pentru primul an de studiu al unei materii. Mi se pare o aberație.  Copilul abia pe parcursul anului descoperă disciplina respectivă. Cum să îl testeze la ceva ce nu a învățat? La un astfel de test am renunțat!

            5. Predarea simultană

      Organizarea orelor în regim simultan. Oricât de competent ar fi un profesor, oricât de bun pedagog ar fi, nu cred că va reuși să  predea conținuturile cu maximă eficiență...

          ..am scris acest articol ca o descărcare  emoțională  creată de niște nemulțumiri, dar mărturisesc că îndoielile dispar atunci când intru pe poarta școlii și  primesc îmbrățișări de la elevii mei. 

          Atunci știu de ce am devenit pofesor. 

         

       

...și a venit cu pași mărunți

                    vineri, 05 sept. 2025

   

Bun venit, toamnă! Te salut cu întârziere, fiindcă venirea ta, încă din prima zi mi-a umplut sufletul de bucurie, dar brațele mi-au fost epuizate. Ai adus cu tine oameni dragi mie, emoții intense și speranța că lucrurile se așază din ce în ce mai bine. Luna august a fost, per total, o lună a extremelor - cu momente de o încântare de-a dreptul nemaitrăită în fața mării la primele ore ale dimineții, dar și cu momente de efort intens generat de revenirea celor dragi sau de moment tensionate inerente unei astfel de situații. 

     As vrea ca toamna asta sa treacă în culorile specifice ei. Un galben deschis care să aducă seninătate și liniște, un galben intens care să vină cu veselie și bună-dispoziție, un oranj care să tragă după sine armonia (aici ar trebui o minune), un roșu puternic pentru dragoste, un cărămiziu/ruginiu pe pentru căldură interioară și nu în ultimul rând, verde care să mă încarce cu energie. 

     Scriu aici, înainte de plecare la serviciu, ca să mă pregătesc psihologic pentru veștile mai puțin bune pe care le voi primi la consiliul profesoral care se organizează pentru începutul anului școlar. Schimbările austere m-au afectat destul de tare, ca pe toți cei din țară... 

          ...dar, să închei pagina într-o notă de optimism. Voi face față tuturor provocărilor!

 Bun venit, septembrie!

Momente matinale

 

    Cu câteva luni în urmă, scriam  aici despre încercarea de a trăi viața în armonie. Nu reușesc mereu, uneori sunt mai mult tensionată sau nervoasă, fiindcă mi se atrage atenția pentru orice nimic. Nu râd în hohote, nu îmi manifest deschis trăirile (iar asta știu că poate fi și o cauză a degradării sănătății), însă iubesc momentele de singurătate, momentele eu cu mine. Poate pare ciudat ceea ce mărturisesc acum, dar timpul petrecut cu mine, este un timp de calitate. 

     În general, astfel de momente în timpul dimineții le am de-a lungul anul în week-end  -și asta cu un mic sacrificiu: trezirea foarte matinală.   Acum, în concediu, îmi permit zilnic  ,,aroganța” unor astfel de momente, mai ales că am parte și de o terapie torcăcioasă. 

    Așa cum se vede și în imagine, specialista este Capy care are grijă să fie prezentă pentru un timp când îmi beau cafeaua de dimineață. Și cum aș putea refuza un masaj la 8 gheruțe?  Are așa o tehnică care creează dependență. 😸

  Și da, recunosc, o aștept cu nerăbdare să vină dimineața pentru ședința de terapie. Uneori, mai încurcă orele și beneficiez și de a doua ședință. 

                De armonie să ne bucurăm azi! Zi cu soare în suflet!

     

O stare de spirit altfel

 Joi. 07 august, ora 7.40 a.m.

    E o dimineață răcoroasă de august, cum nu a mai fost de câteva săptămâni.  E atât de bine să nu te mai trezești simțind zăpușeaza sufocantă, apăsătoare care îți macină în fiecare secundă energia. Ce mare impact are  asupra stării de spirit manifestarea naturii!   Uneori încercăm să ne creăm momente de bucurie, cheltuind bani și energie și poate nu reușim să facem să vibreze interiorul nostru sau să erupă așa starea de bine cu o face o simplă adiere răcorosă a vântului. 

    Mă simt atât de bine în această dimineață și încerc să îmi alung îngrijorarea, fiindcă ieri cred că am făcut o prostioară. Lumea aceasta virtuală ne întinde capcane. Mă voi convinge în viitor dacă am greșit....dependența de device-uri este reală și te poate rupe cu adevărat de adevărata ta realitate. Sunt un om matur, cred despre mine că  sunt și om rațional, dar mai și greșesc. Sper că nu grav! 

     Azi este o zi cu rutina obișnuită, dar vreau diseară să trag linie asupra activității mele de azi și să fac o analiză:  a fost sau nu a fost această zi productivă.  Fiind foarte matinală azi, la cana de cafea, am urmărit un episod din serialul ,,Patru anotimpuri”. Filmul aduce în atenție multe teme de actualitate precum comunicarea în cuplu, relațiile de prietenie, crizele unei anumite vârste, efemeritatea vieții, relația de iubire.  Te face cumva să îți pui întrebări și despre tine. 

      Revenind la motivul care m-a determinat să scriu aceste rânduri, sper ca vreme să nu fie capricioasă, ca vântul să nu atingă valoarea de 70km/h la rafălă, fiindcă așa este prognozat în zona noastră, iar codul galben emis pe durata zilei să fie ridicat la în jurul orei 20.00.

      Și acum la treabă! 🕗

     😄  O zi cu energie  și zâmbete!

👌P. S.- Pot spune că a fost o zi productivă. Am reușit să rezolv cca 80% din ceea ce îmi propusesem, fiindcă pe parcursul zile m-am oprit și asupra altor activități pe care nu le aveam pe listă la începutul zilei. 

Sfârsitul unui an de studii

                                                                                                        joi, ora 8.05

       În ciuda faptului că alegera aceste poze pentru articol sau pot considera peste timp snobism, o las  totuși aici pentru că o simți a fi reprezentativă pentru un început de vacanță.

       Florile le-am primit marți de la o elevă, LRS, care a ținut să-mi mulțumească pentru impactul pe care întâlnirea noastră la avut asupra ei, iar băutura este o rețetă proprie pe care sper să o folosesc în aceste zile de vară pentru a începe ziua în notă plină de culoare și arome. 

Am ales să notez câteva gânduri aici, fiind penultimazi a anului școlar și finalul sesiunii mele. 

     Astăzi, se organizează festivitatea de final de an școlar. Ar trebui să premiez elevii silitori într-un cadru festiv, însă nu se întâmplă acest fapt, deoarece această activitate a fost programată în timp ce susțin examenul de certificare profesională. Așa că am decis să nu particip. Diplomele le voi înmâna după ce ei revin la școală, fiindcă examinarea lor are loc într-o altă unitate școlară, la aproximativ 55 km distanță. 

    În acest moment de liniște și inspirată și de aromă băuturii energizante, îmi setez niște direcții pentru această vacanță:

- în primul rând, să am grijă un pic mai mult de mine: trebuie să fac niște investigații, fiindcă revin durerile tot mai des în zona abdominală. E posibil să recidiveze, boala pentru care am suferit în urmă cu niște ani o intervenție chirurgicală. 

- să îmi reorganizez locuința- anul acesta a fost atât de solicitant, am neglijat multe aspecte. Acum mă simt un pic copleșită. Trebuie să găsesc soluția pentru a descongestiona spațiul.

- să citesc: mă voi documenta cu privire la noi apariții și mă voi opri asupra unor titluri. Anul acesta am citit puțin în comparație cu anii anteriori.

- să călătoresc. 

    La începutul lunii iunie, am fost la Silivri-Canakale, Turcia, pentru câteva zile. A fost o experiență frumoasă. Urmează zilele următoare să noteze impresiile acestor excursii. Îmi doresc să revin în Turcia fiindcă îmi place mult vibe-ul acestor ieșiri, așa pentru argumentare   la aici  o mică dovadă. Este o țară, recunosc, accesibilă pentru mine. Apoi, am planificate câteva zile în Belgia, la începutul lunii iulie. De asemenea, mi-aș dori să vizitez Roma. Încă nu am ajuns în Cetatea eternă , deși am mai avut-o pe lista destinațiilor de vacanță. Poate vara aceasta va fi timpul ei. 

      Mă bucur că am reușit să fac față provocărilor acestor an. Anul viitor școlar va fi și mai intens pentru mine. Fiind conștientă de acest lucru, vreau ca această vacanță să fie una a timpului bine trăit. 

   Să avem o vară așa cum ne-o dorim!