Descoperind-o pe Virginia Woolf😊

     Da, am descoperit această scriitoare fascinantă de origine engleză! Am recitit cartea ,,Spre far”, carte  care la prima lectură mi s-a părut greoaie, deoarece nu am citit în liniște. Ca să pătrund profunzimea creației Virginiei Woolf   am nevoie de liniște. Cu fiecare carte citită a cărei semnătură o poartă, descopăr puterea de creație, inovația în literatură adusă de ea. 

    Spre far  aduce în atenție  o excursie organizată la far în două zile aflate la 10 ani distanță, timp în care personajele trăiesc  tragedia războiului. 

      Cartea este alcătuită din trei părți:

,,Fereastra”- prezintă intenția grupului venit în casa familiei Ramsay de a lua parte la excursia de a doua zi spre far, excursie ce nu va avea loc din cauza vremii neprielnice. Acesta este  pretextul întâlnirii, elementul secundar, căci conflictul cărții este de natură psihologică, lectorul va fi ghidat de gândurile personajelor care devin naratori. Autoarea acordă multă atenție gesturilor, dă semnificații întâmplărilor care declanșează gândurile pesonajelor. Centrul acestei părți este ocupat de doamna Ramsay, mama a 8 copii, admirată de toți cei prezenți.

,,Timpul trece”- oferă o imagine a casei atinse de trecerea timpului, abandonată vreme de 10 ani, timp în care războiul lasa urme adânci în viața familiei Ramsay.

,,Farul”- prezintă excursia făcută spre far după 10 ani, raporturile dintre membrii familiei Ramsay după decesul unora dintre membrii (doamna Ramsay, Prue-fiica , Andrew-fiul mort în război). Excursia este prilej de meditație și de pătrundere în adâncul sufletesc al fiecărui personaj. 

     Virginia Woolf  nu este o scriitoare cu un stil obișnuit, pentru începutul secolului al XX-lea- romanele sale sunt publicate în jurul anilor `20- Doamana Dalloway (1925), Spre Far (1927), Orlando (1928), Valurile (1931)- cititorul putând renunța ușor la lectura acestor cărți, dacă nu are voința de a face un efort de concentrare și de a reveni asupra unor pagini pentru înțelegere. 

    Orlando recunosc că m-a impresionat și m-a făcut să mă aplec mai mult asupra celor citite, cele 200 de pagini le-am citit în 4 zile. Citeam aproximativ 50 de pagini zilnic, pentru a medita...deoarece subiectul impune un efort intelectual. Cartea abordează mai multe teme precum sexualiatea, transsexualitatea, timpul, multiplele fațete ale eului, creația, procesul scrierii, destinul scriitorului, mitul androginului. Acțiunea cărții traversează cca patru secole- din 1538 până în 1928, având ca protagonist pe Orlando-bărbat și femeie. Este și o radiografie a epocilor, cartea debutează în perioada domniei Elisabeta și sfârșeste în timpul regelui Eduard. Personajul pricipal, Orlando, care la început are identitate masculină, traversează toate aceste epoci, fără a fi atins prea tare de trecerea timpului, fiindcă la începutul romanului( care intrigă  prin precizarea ,,băiatul- fiindcă în privința sexului nu putea să încapă nicio îndoială) are 16 ani, iar în  final, în 1928, apare în postura de mamă  și de scriitoare care se bucură de succes, având 36 de ani, obținând și un premiu ca urmare a publicării operei ,,Stejarul” (începută spre sfârșitul sec. al XVI-lea). Este o transformare a bărbatului în femeie, fiind ilustrată și condiția femeii în diverse epoci. De fapt, identitatea bărbat-femeie este interșanjabilă în acest roman, fiindcă apar două pesonaje cu identități diferite-Orlando și arhiducele cel care apare în postura de femeie, prima  dată, ca la reîntlnirea cu Orlando să mărturisească că era bărbat, dar se travestise fiind îndrăgostit de Orlando. 

    Cartea este si o sinteză a literaturii, fiind amintiți scriitori ca Sheakespeare, Marlowe,Jonathan Swift, Joseph Addison, poetul Alexandre Pope, rolul criticul literar, apărut în carte în  personajul Greene. Sunt surprinse și frământările scriitorului, îndoiala că opera sa este valoroasă, impulsul distrugerii a ceea ce a scris, asumarea menirii de scriitor, 

     Un  simbol aparte în roman este stejarul pe care eu l-am asemuit cu trăinicia, cu esența existenței. In finalul romanului,  Orlando este surprins lângă stejarul din vârful dealului pe care îl cunoscuse pentru întâia dată în 1538. Stejarul este un alter-ego al pesonajului, el reprezintă, de fapt, viața, creația, omul, lumea însăși. Îngroparea manuscrisului la rădăcina copacului o  asemăn cu întoarcerea la origini, la matcă. 

    In diferitele metamorfoze ale personajului, găsim de cautări ale identității umane, diverse forme ale eului, despre care ne este teamă uneori să le recunoaștem...

    Cele trei cărți  citite ale acestei autoare m-au fascinat, m-au  determinat să îmi pun unele întrebări. Urmează ,,Valurile”, sper să o găsesc în format electonic și să o citesc până la finalul lunii august. Voi reveni!😍