Gradinarit

vineri, 31 ianuarie 2014

Miros de pâine caldă în zile reci de iarnă şi parfum de amintiri

   Ieri parcă timpul s-a dilatat si l-am consumat încet ,  bucurându-mă de fiecare miime de secundă .   Am petrecut ceva timp si în bucătarie  în linişte deplină , în tihnă sufletească , aşa cum făceam când eram copil şi când  iarna stăteam lângă mama care gătea murmurând încet un cântec  , fără să spun nimic .  Îi  admiram mâinile nu pentru că erau fine  ci pentru că mi se părea că sunt detaşate de comenzile creierului , mi se parea că ele comandă , ştiau să facă tot , nu stăteau niciodată , nu oboseau .  Iarna îmi plăceau zilele când în casă mirosea a pâine caldă .   Ziua  de ieri mi-a adus in prezent copilăria .   M-am hotărât astfel să fac pâine acasă.   De mult timp nu mai făcusem pâinici cu cartofi . Sunt un  deliciu ! 
     Pentru 6 pâinici ,  eu  am  folosit următoarele ingrediente :

- 1 cană apă călduţă ;
- cca 1/3 pachet drojdie Budafok;
-  piure obtinut  din 2 cartofi mari ;
- putin ulei la frământat ;
-sare după gust ;
- făină cât cuprinde .

   Se amestecă ingredientele , se obtine o cocă vârtoasă , apoi se lasă la dospit până îşi dublează volumul .  Coca se împarte în 6 părţi ; fiecare parte se modelează  gen baton , apoi  batonul se înnoadă,  iar  capatele se aduc sub nod  , rezultând astfel un pachetel .  Deasupra pâinicilor se adaugă ou şi diferite seminţe – eu am folosit susan . Le-am copt 30 min  la o temperatură de 200 grade  , cuptorul fiind preîncălzit .




Handmade

    Căderile masive de zăpadă  , drumurile înzăpezite , programul de serviciu afectat ,  au determinat  un concediu  neplanificat . Trebuia  să îmi găsesc preocupări diverse ca să umplu timpul avut din abundenţă la dispoziţie :  aşa că  făceam  mutari   , ca într-un puzzle -  lectură , creaţie , bucătărie , tricotaj , menaj .  

     Weekendul s-a transformat cu fiecare zi şi a devenit un sfârşit de săptămână de 9 zile . Timp suficient pentru ceea ce îmi place să  fac . Aşa că am avut timp să – mi termin o bluză tricotată dintr-un fir mohair ,, Alize ’’  cu un decolteu ( generos ) pe spate  .  Iată  cum arată :




joi, 30 ianuarie 2014

Gânduri … gânduri


            Este zi de sărbătoare , zi în  care laşi deoparte activităţile fizice . Vremea  este prielnică meditaţiei , peisajul este mirific decupat , parcă , dintr-un basm .  Albul  pur , imaculat  te trimite cu gândul către alte sfere .  Este timp asfel de blogger-eală  .  Vremea   din această săptamână  m-a  făcut să devin    mai  reflexivă   ,  m-a provocat la introspecţie  , la  creaţie .

             Aşa  că am luat creionul în mână şi am lăsat liber cugetul  ,  astfel că  numărul poeziilor create s-a   amplificat  . Iată ce-am aşternut pe hârtie :


Portret


Iau amintirile şi le caut umbra
în zări , în mări , în stele mii ,
în marea noapte a ochilor vii ,
în paşii cu parfum de ambră .

Nu spun nimic . Aştept   . Privind
oglinda vieţii tale , mamă
nu   îmi las gândul să adoarmă .
Tu eşti aici pururi trăind .


Ai modelat  în sânul sfânt
esenţă , patimă , iubire
şi ai făcut un legământ

să fiu şi eu asemeni ţie
îndrăgostită  de cuvânt şi să dureze
Lumina ta  -  creaţie vie . 


Frimitură  de lut

Sunt o frimitură de lut rătăcită
Cresc în câmpia sufletului  cuvinte
În muntele inimii  sentimente
În visuri de dor creşte speranţa neatinsă


Fiecare fir de silabă imi înaltă poezia
Orice fior şi freamăt îmi înalţă zborul
Cântecul de alean mi- l ştie pridvorul
Unde-am petrecut copilăria .

Ieri eram câmpia veselă şi verde
Astăzi sunt ogorul roditor ,brăzdat
Mâine sunt mormântul alb imaculat
Patima mă arde ; focul nu se pierde .


Zborul este sacru , aripa nu-i frântă
Chiar de zace  trupul ,spiritu-i temei
Mă întorc în pace la străbunii mei
Sunt doar o  fărâmă  din  ţărâna sfântă.



Si o creatie cu caracter ludic:


Mâţa

O mâţucă jucăuşă
Neagră ca o zi de post
Bate tare azi la uşă :
- Hai deschide , nu mai pot .

Vreau în casa ta să intru
Iarna rece  m-a îngheţat .
O privesc  prin geam şi hâtru
Ii deschid şi-o pun în pat .

O aştept să se dezgheţe
Şi un ghem îi pregătesc
Şi un şnur în fac din bete
Lapte dulce-i încălzesc

- Tu , copile bun şi blând ,
M-ai primit în casa ta
Eşti prietenul cel bun
M-ai salvat de iarna grea .

miercuri, 29 ianuarie 2014

,, O moarte care nu dovedeste nimic '' -Anton Holban ( recenzie )

        Am găsit de  curând în Carrefour  cartea semnată de Anton Holban ,, O moarte care nu dovedeşte nimic ‘’ .   Necitind nimic de acest scriitor , m-am hotărât să o cumpăr . Stiam că este un autor modernist , că a publicat în  perioada interbelică , că urmăreşte direcţiile  literare stabilite de Lovinescu  , dar  nu  avusesem interesul să-l citesc .
            După lectura acestui roman , descopăr un personaj –Sandu – misogin , uşor masochist (  simţea nevoia acută de a înjosi pe Irina , personajul feminin ,   părând a-i fi superior  acesteia )   , incapabil să-şi inţeleagă propriile sentimente .  Povestea de iubire durează   5 ani   şi este prezentată din perspectiva bărbatului . Incepe din orgoliul acestuia – Irina făcănd parte dintr-un grup  care i se pare  intangibil . Deşi  nu este sigur de sentimentele sale ,  relatia  cu Irina  i se pare banală , nu renunţă la  , dar nici nu încercă  să o facă interesantă . 
              De  fapt , acestă  poveste de iubire este prezentată prin memorie involuntară – bărbatul plecat la Paris încearcă  să se elibereze de acestă  iubire . Scris sub forma jurnalulul , romanul analizează trăirile bărbatului  oscilaţiile sentimentelor sale  de la nevoia de a răni  pentru a-şi  dovedi superioritatea până la recunoaşterea nevoii de a o avea alături pe Irina şi apoi revenirea la atitudinea rece faţă de acesta  şi ,   în final  incapacitatea  de recunoaşte sacrificiul suprem al  femeii .
            Identific şi la acest autor acelaşi misiginism ca şi la Camil  Petrescu . Bărbatul analitic , detaşat de lumea comună , capabil de a educa , de a intelectualiza  femeia  , iar ea  dornică de petreceri şi de  a se afla în compania altor bărbaţi  sau de a fi femeia sclavă , lipsită de capacitatea de a gândi .  Iată un pasaj spre exemplificare : ,, Mi-am zis cu toată convingerea :  atâta pagubă ! E cea mai bună ocazie să scap de e a , aşa cum aş fi vrut de multe ori . Ea mi-ar face numai încurcături : renunţări , clevetiri de ale publicului , greutatea de a mai continua sau de a mă ascunde . Şi chiar uneori plictiseală . Atâta pagubă ! N-are nici bani , nici frumuseţe , inteligenţa ei este aşa de puţin personală că se mulţumeşte numai să-mi repete observaţiunile  mele .’’
             Mă întreb dacă aşa era văzută femeia în societatea românească interbelică şi mă mai întreb dacă nu cumva şi acum nu se mai perpetează  o astfel  de gândire . Analizând eu  societatea românească actuală  observ    că   o femeie  ocupă mai rar posturi sau functii cheie .  Să  se manifeste astfel de reminiscenţe  interbelice  astăzi ?

             Intenţionez să-mi cumpăr cât mai repede posibil romanul ,, Ioana ‘’ al aceluiaşi autor . Stiu că modelul personajului feminin din roman este Maria Dumitrescu , soţia   romancierului . Sunt  curioasă !  

duminică, 26 ianuarie 2014

Viscol , zăpadă şi arome calde din bucătărie


         Nu am scris niciun articol legat de  gastronomie ,  despre   aromele care deseori îmi invadează bucataria .  Nu  consider că sunt un bucătar nemaipomenit care să dezvăluie secrete  gastronomice , însă  poate  o experientă  din bucătaria mea poate fi de ajutor la realizarea meniului unei zile  obişnuite .   
            Cum afară  în acest weekend a fost un vânt năpraznic (  aşa  se întâmplă în Dobrogea ) am avut timp suficient de petrecut  în bucătărie . Am folosit pentru masa de sâmbătă legume   congelate  din gradinuţa mea şi  am avut  ,  încă o dată ,  satisfacţia muncii mele  depusă peste an .

          Pentru micul dejun am pregătit o omletă la cuptor  îmbogăţită cu ardei  , praz , cartofi , brânză  şi smântână  , iar la prânz  o supă de cocoş  cu  fidea  şi ardei umpluţi  tot cu carne de cocoş . Pentru desert am făcut o prăjiturică cu blat de cacao şi cremă cu fulgi de nucă de cocos  şi fursecuri cu fulgi de ciocolată  şi portocală  pentru cafea .  Chiar dacă vremea  a creat probleme – trebuia ca iarna să-şi intre în drepturi şi 
să-şi dezlănţuie  puterea  - a fost  totuşi o zi liniştită pentru noi. 

  
Micul  dejun -masa cea mai importanta 
Va invit  la pranz ...


si la un pahar  de afinata  


Ardeii si  rosiile cherry congelate  au devenit mancare sanatoasa iarna 

Fursecuri pentru cafea 




Rosul  aprins si verdele crud   imi bucura  privirea si îmi colorezeaza  iarna , 
vi le ofer cu drag 



Ghemul  negru intens al familiei care ne descreteste mereu fruntile cu ghidusiile ei . 





miercuri, 22 ianuarie 2014

Creatia - revarsarea spiritului

     Aşa cum spuneam  într-un articol anterior mi-am  trasat  obiective precise  pentru acest nou an  , însă  unele  rezultate  ale acţiunilor mele din anul trecut apar  acum ,   bucurându- mă . În octombrie 2013 m-am înscris la un concurs internaţional de poezie . Mi se părea pompos adjectivul ,, internaţional ’’   ;  am avut curajul să trimit  , totuşi ,  patru creaţii aşa cum se cerea la înscriere .            Trebuie să recunosc că nu eram convinsă că textele mele au fost selectate  , deoarece nu le-am modelat , nu am intervenit asupra lor pentru a le face mai expresive . De  fapt  , le-am creat într-un timp foarte scurt , special pentru acest concurs , şi m-am înscris .  Am lăsat gândul să curgă.
   Surpriza cea mare a fost  că , la anunţrea rezultatelor  , m-am regasit pe liste  si că  au fost înscrisi la secţiunea poezie 384 de participanţi din 18 tări ,  după cum anunţă organizatorii . Chiar dacă textele mele nu s-au regăsit printre primele , acestă participare îmi dă curaj să continui să creez  .

    Ataşez  unul  dintre textele înscrise  în concurs :


Pescăruşul


Înalţă-n zbor aripi de dor  ,
de gând înalt triumfător ,
de vis şi ţel de neatins  ,
de un albastru marginit –
de cer , de mare .

În iureşul visărilor
îmi rup de dor
aripi şi mor
în valuri negre de banal  ,
Eu  - pescăruşul orb .

joi, 9 ianuarie 2014


Dacă articolele vestimentare realizate de mine va intereseaza  , mă puteţi contacta la adresa de  mail: caticati1973@yahoo.com

luni, 6 ianuarie 2014

Relaxare cu ... andrele


   Spuneam într-un articol trecut ca tricotajul mă relaxează .  Pentru ca este o veche pasiune si pentru ca se apropiau si sărbătorile , m-am hotărît  sa ofer celor apropiati cadouri realizate de mine . Consider ca atunci cand ofer un cadou este bine sa-mi pun amprenta , sa inteleaga cel care il primeste ca a fost oferit cu mare drag . Asa ca cu aproximativ o luna inaintea sarbatorilor  am purces la realizarea micilor articole vestimentare .  Usor presata de timp , usor presata de incertitudini - eram ingrijorata ca aceste daruri poate nu sunt cele mai potrivite - am reusit sa le asez sub brad  pana in Ajunul Craciunului .
   Iata cum aratau  darurile mele  ( in aceeasi prezentare ca si precedentele - fara manechin ):


Un bolero pentru mamica





Un puloveras pentru pitica  :


duminică, 5 ianuarie 2014

Sfarsit de vacanta - inceput de nou an

    Vacanţa de sărbători a luat sfîrşit . Revin cu forţe proaspete la serviciu si cu planuri noi pentru acest an . În casa este linişte ; a revenit singuratatea . Magia sarbatorilor s-a disipat . Păstrez ca semn al sarbatorilor un ornament cu brad si flori .În linişte încercam seara trecută sa trasez direcţii pentru acest an ( linişte în propria-mi casa , însă în ţipetele  în ,, surdina '' ale vecinilor ; din stanga -exerciţii de educaţie <<   Taci ca te calc in picioare  ! >>  , din dreapta   acorduri  de manele - tot trebuie sa ştie tot vecinul ca suntem   ,, manelani'' , melomani nicidecum.
    Cum sunt novice în gestionarea propriului blog ,am  abandonat  ideea stabilirii unor obiective si am încercat sa modific aspectul blogului sa adaug noi gadgeturi . Urletele vecinului si ţipetele copilului erau din ce în ce mai stridente . Trebuie sa recunosc ca aceasta familie are un orar bine stabilit . În fiecare seara ,  în jurul orei  20  .00  copilul are program de plîns , iar tatăl de urlat , fapt ce agita si mai puternic copilul .
     Încerc sa găsesc altceva de făcut - atitudinea tatălui  mă irita .  M-am  retras în bucătărie  , pe canapea încercînd  sa citesc ceva . Mi-am pregătit un ceai fierbinte si am  început  lectura . Încet , încet liniştea s-a aşternut  deplin .  Îmi  putem  relua gandurile . Am putut astfel reveni la planurile mele si am aşternut  pe hîrtie direcţiile pentru acest nou an .
     E dimineaţă acum si este bine . Mă pregatesc pentru reintalnirea cu colegii , urările de început de an -unele spuse din complezenta ,  adevărate truisme ,  altele  din  spuse din suflet - pupicii aferenti  si toate celelalte.
   Sper totuşi ca acest nou an sa-mi aducă sanatate si puterea fizica si mentală pentru a bifa la finalul lui ca realizari toate planurile stabilite acum .






Ornamentul care îmi  aminteşte de  sărbători