Gradinarit

marți, 25 februarie 2014

,, Intrusul ‘’ , străin în propriile-i visuri

          Am recitit de curând romanul ,, Intrusul ‘’ scris de Marin Preda  după mulţi ani de la prima lectură . Citeam parcă un nou roman cu un alt erou . Deşi subiectul este acelaşi , esenţa actiunii a fost acum altfel receptată  acum după mai bine de 20 de la prima lectură.
          Este un roman  scris la persoana I , eroul Călin Surupăceanu prezentâdu-şi propria viaţă . Numele  eroului  nu este ales întâmplător Călin semnifică frumuseţea  şi puterea  iar Surupăceanu este un derivat al verbului  a surupa  semnificând distrugerea  . Lecturând romanul am  descoperit  faptele şi limbajul specific perioadei comuniste : înfiinţarea unui combinat chimic , apariţia şi dezvoltarea unui oraş tânăr în imediata apropiere a acestuia  pe vatra unui sat distrus ,  acordarea spaţiului locativ de către partid , ocuparea unor poziţii de conducere cheie de către oameni mai puţin pregăţiţi intelectual şi profesional ,  arestarea  sau nepromovarea   unor  merituoși fiindcă  si-au  spus opinia , prezenţa UTM –ului condus  de un secretar de partid incapabil să înţeleagă nevoile oamenilor  .
          Pe acest fond îşi trăieste drama Călin Surupăceanu . Coborât de pe acoperişurile caselor din Bucureşti  pe care le vopsea , şi înflăcărat de ideea de construcţie pe care i-o insuflase inginerul Dan , tânărul va ajunge în Moldova unde ia parte de la început la construirea combinatului chimic . Inginerul Dan are încredere în inteligenţa sa şi îl va trimite la o şcoală de electricieni .  Ca şi inginerul el este un întemeietor  Participă la înălţarea orasului îsi întemeiază o familie cu singura femeie pe care o iubeşte .
       Un accident îi va distruge existenţa şi el va deveni un intrus în acest oraş , în această familie .  Salvând un om de la moarte , el va fi rănit suferind arsuri care îl vor mutila . Societatea nou constrită este incapabilă să-i înţeleagă şi recunoască meritele : îşi pierde capacitatea de a munci , nu primeşte acordul partidului de a pleca la Viena pentru tratament , nu este trimis la şcoala de maiştri desi  merită acest lucru , visul său de a deveni inginer se spulberă  , după accident   primeşte un post de paznic  de biciclete  , apoi de portar , va fi ocolit de prieteni. Drama lui se acutizează atunci când îsi pierde familia  , soţia sa fiind incapabilă să înţeleagă drama prin care trece. Eroul   trăiește la modul acut  acestă dramă si analizează cu limpiditate caracterul uman. 
        Părăsind oraşul se întoarce în Bucuresti unde află de existenţa fiului său  născut dintr-o relaţie pasageră . Nimeni nu-i spusese despre existenţa acestui copil cu toate că  ştiau unde el se află .
        Finalul romanului este dechis , eroul pleacă spre a-şi căuta destinul . O scriere impresionantă a cărei esenţă o înţelegi doar dacă citeşti cu ochii minţii.   Deşi pare un roman comunist , citind cu atentie se obesrvă că sunt aduse în atenţie nedreptăţile acestui regim  , fiind o critică subtilă  a  regimului .
        Am citit cu interes romanul , mai ales că  astăzi    întelerea textului  îmi oferă o altă perspectivă asupra faptelor.
    



luni, 24 februarie 2014

Grădinărit la pahar şi tăviţă

        Vremea de Dragobete  ne-a pus la încercare  . A fost  vânt  ,  frig  şi au apărut câţiva   fulgişori    mici de nea . Încă  de  sâmbătă  îmi  propusesem să pregătesc amestecul de pământ pentru plantarea seminţelor de legume  , dar fiind  foarte  ocupată în  weekend   nu am reuşit să fac acest lucru . Luni  însă  am reuşit să  mă mobilizez şi în această dimineaţă am plantat  seminţele . Niciodată până  acum nu am semănat în această perioadă seminţe. De obicei ,  cumpăram răsaduri şi le plantam  la începutul lunii mai . Desigur era o productie târzie . Anul trecut însă am experimentat  semănarea în păhăruţe folosind pământ  direct din gădină neîmbunătăţit  şi  seminţe de ardei şi  tomate pe care le cumpărasem   în anii anteriori din hipermarkerturi   şi le-am semănat pe la sfârsitul  lunii martie când am învelit solarul şi am plantat răsadurile  cumpărate  şi  spre surprinderea mea s-au dezvoltat   si chiar  au avut productie bună .     În anii anteriori cumpăram seminte   fără a fi  atentă la soi sau la perioada de vegetaţie . Luam  ce găseam  , fie că  erau  necesare , fie că nu .  Mă   bazam pe  răsădurile pe care le cumpăram  de la oamenii  cu experientă .
      Intre timp   am început  educaţia şi  în acest   domeniu . De cca  4 ani   sunt mai selectivă , mai preocupată   şi rezultatele sunt  mult bune . Lucrez  aceeaşi  parcelă de pământ   de 6 ani   şi    pot să mă  organizez   mult  mai   eficient . Cum anul trecut  mi-am   format   o  ,,   bancă   de   seminţe ‘’  am  purces la semănare  şi  acum  aştept  să  văd rezultatul  . Este un experiment   şi   cu siguranţă  voi  avea ce învăţa . De aceea  ţin şi acest  jurnal .  Îmi   doresc  foarte mult  ardei mov  însă  nu am găsit  seminţe şi nici denumirea  soiului nu o cunosc . Poate nu am fost prea preocupată însă  voi mai căuta .

       Celor   ce veniţi în vizită în locuşorul meu  de relaxare  vă   doresc  experieţe cu   rezultate  extraordinare în grădinărit   şi în  tot   ce   experimentaţi .   Mult   spor în tot ceea ce   faceţi ! 


duminică, 23 februarie 2014

Ziua de sâmbăta – ziua aluaturilor

            De obicei ,  dimineaţa  zilei   de sâmbătă   este destinată  gătitului   şi  ,, dulcegăritului  ‘’ la   cuptor  .   Aşa că nici ziua de ieri nu a făcut excepţie . Cum produsele de patiserie pot fi realizate în cantităţi ceva mai mari  ( şi nu  necesită   timp  mult  pentru a le face ) decât cele de cofetărie  , am purces la frământat .
             Vă prezint o reţetă  de cornuleţe  fragede , uşor de realizat  ,   economică   şi care poate fi făcută şi în perioada de post .   Un pachet de margarină ,   10 linguri apă , 12 linguri ulei , cacao , drojdie cât o nucă şi făină  cât cuprinde .  Eu le-am  umplut cu rahat ,dar  pot avea  diverse umpluturi  fructe ,  nuci , gemuri . Din această  compoziţie iese o tavă de cornulete de cuptor de aragaz .   
            Dacă tot  am început dimineaţa cu aluat , m-am gândit să pregătesc şi o tavă   de pizza   ,  însă   coca pentru blat fiind prea multă  am făcut şi nişte brânzoaice  trandafir . Prezint în continuare dovada a celor scrise mai sus . Sper să vă placă ceea ce veţi vedea . 

Cornulețele înainte de coacere 






Pudrate  si pregătite de poza . 





Pizza  ,, cu de toate ''

 Va ofer un trandafir sărat .


miercuri, 19 februarie 2014

Start la gradinărit !

         Am început sezonul grădinăritului  2014 . După  ce săptămânile trecute  totul era acoperit de zăpadă ,   astăzi am putut lucra pentru prima dată în acest an în grădinuţă   .  Dimineaţa   nu se arăta  prea promiţătoare  , însă   după – amiaza  a fost  călduţă  şi  te invita să se bucuri de puţină mişcare binevenită   după sezonul hibernal .
            Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi plantez bulbii florilor de primăvară   , apoi am curăţat gazonul  de părţile îngheţate  ,   am  răvăşit grămezile  de resturi pentru a se usca si a le putea arde   şi  am  ,, inspectat’’  răsadurile de albăstrele care au răsărit  spontan din seminţele scuturate la sfârșitul verii  precum şi stolonii de căpşuni pe care i-am plantat pe un frig puternic într-o zi ploioasă  de la sfârsitul lunii noiembrie când i-am primit de la d-na Gabriela  Costea căreia îi mulţumesc   .   Generozitatea împătimiţilor de grădinărit mă surprinde mereu în cel mai frumos mod . Surpriza  a fost că  aceste plăntuţe  nu au fost afectate de zăpadă .

             În toamnă  am plantat  6 butaşi  de trandafir – prima mea butăşire  - şi m-am bucurat nespus când am constatat că  toţi  sunt înmuguriţi . Inainte de căderea zăpezii de la sfârsitul lui ianuarie  , doar 5  butasi aveau  muguri .  Cel care părea  că nu  vrea să vegeteze  , era cel pe care mi-l doream cel mai mult fiind bicolor .    Am  petrecut  vreo trei ore    în aer  liber   şi m-am simţit minunat  . Acest  loc este cel din care îmi realimentez de vreo câţiva ani rezervele de energie . Urmeaza  de acum  si alte  pagini de jurnal  al gradinii . 


Albstrele   și garofițe după zăpada

Pliculețe cu bulbi pentru plantat

Bulbii  asezati  in culcusuri
 Marcaje pentru irisi  și bidonase pentru  trandafiri.

luni, 17 februarie 2014

Descoperindu-l pe Eliade

,, Întoarcerea din rai ’’
  Trebuie să recunosc ca  am descoperit  opera scriitorului  Mircea  Eliade târziu . În prima  parte a adolescenţei mele  era interzis , mai apoi ,  când am avut posibilitatea să-mi procur cărţi  , am citit mult literatură franceză , în special Alexandre  Dumas . Acum   citesc în mod  deosebit  literatură românească  (  o mare perioadă de  timp  am abandonat  această pasiune , pentru că aveam alte îndeletniciri care  mă tineau   ,, în priză ’’ )  . În ultimii  , în  urma unor  momente dificile , am înţeles că cel mai important este să fii împăcat tu cu tine  şi să laşi deoparte alte  aspecte care nu te definesc .
    Cu peste 20 de ani în urmă tineam un jurnal , pe care l-am decoperit la maturitate şi pe care l-am recitit în parte . Mi-am dat seama cât de diferită sunt acum de copilul de atunci  .  Acum jurnalul are altă   formă  , dar  sper să-l  regăsesc  plăcut  peste ani .
            Introducere lungă parcă fără nicio legătură cu titlul . Revenind la lectură  trebuie să  afirm că  recitind o nouă  carte a lui M. Eliade   redescopăr  parcă  o altă  latură  a acestui scriitor .  Ciclul ,, Întoarcerea din rai ‘’ cuprinde  3  romane  şi prezintă aspiraţiile tinerilor din perioada interbelică :   ,, Întoarcerea  din rai ’’  , ,, Huliganii ’’  si   ,, Lumina   ce se stinge ‘’  .  Cele trei   volume pot fi lecturate  şi individual , având o acţiune logică  şi   conologică   putând  fi înţelese  chiar  dacă  nu le-ai  citit pe celelalte . Actiunea   primelor două  romane  este plasată în perioada interebelică si  se constituie  ca o  analiză   , o radiografie a  modului de gândire al  tinerilor acestei  perioade  , a evenimentelor care  vin tumultos peste ei  şi  a consecinţele acestor evenimente asupra evolutiei lor ulterioare .  
   În primul  volum protagonistul  este   Pavel Anicet  , tânăr  intelectual  cu mari  perspective ale căror   aripi sunt frânte  după   moartea tatălui său , Francisc   .  Prins între două iubiri care-l vor devora , tânărul se va sinucide .   Ca si în alte  romane  ale aceluiaşi autor , se remarcă   apropierea  personajului de autor , fiind  un roman bazat pe experienţă .  Personajul  este sfâsiat între iubirea pentru Una , fiinţă  caldă , calmă , echilibrată  şi  Ghighi , tânăra  exuberantă , plină de viaţă    ,  astfel cum Eliade   trăieşte   concomitent două povesti de dragoste pentru Nina Mareş   care îi  va deveni şi soţie   şi actriţa  Sorana Ţopa . Fiecare dintre cele două femei va deveni model pentru crearea personajelor feminime . Evenimentul care  va marca iremediabil destinul tinerilor şi pierderea  ,, raiului ‘’ este  revolta  comunistă  de la Atelierele Griviţa din 1933 .

     Cel  de al doilea roman ,, Huliganii ‘’  continuă   istoria familiei Anicet  prin Petru , tânăr pasionat de muzică  , dar  care duce o existenţă modestă  dintr-o leafă  de  profesor de  muzică  în casa  unei familii de aristocraţi bucureşteni . De  tânărul cu trup herculian se vor îndrăgosti cele trei femei ale Lecca  , însă  el o va iubi pe Anişoara , eleva sa.   Acest  roman vorbeste de fapt despre  libertatea  de gândire , de acţiune  a tinerilor    , o revoltă  juvenilă  a tinerilor   care  se vor numi ,, huligani ’’    termenul  căpatând   un alt sens  Huliganii   lui Eliade  sunt cei care nu respectă  canoanele   având  liberate   de gândire şi de actiune . 
     Voi reveni  cu un deosebit interes asupra altor scrieri semnate Mircea Eliade .  Îmi lipseste  ultimul  roman   al  trilogiei  pe care  abia aştept  să-l  citesc , ştiind că  autorul    a renegat această scriere  la un moment dat  . 

joi, 13 februarie 2014

Cardigan tricotat

            Zapada căzuta din abundenţă  şi gerul de săptămânile trecute  ,  m-au făcut să –mi amintesc de Bau-baul meteorologic anunţat în toamnă .  Şi cum din garderoba mea lipsea un cardigan care se impune în perioada hibernală , am purces la ,, andrelit ‘’ . Având ţimp liber la despoziţie    pentru că  mă aflam în câteva zile  concediu   , mi-am  tricotat unul şi iată  cum arată . Este călduros şi nu este greu deloc , chiar dacă este lung.
         Pentru cei interesaţi am folosit 500 g  de acril de origine turcească  care nu se scămoşează  şi andrele de 5 mm .  Modelul ales este unul foarte simplu uşor de realizat fiindcă  piesa vestimentară  trebuia  terminată  în scurt timp  . A iesit un articol care îmi place şi este util şi poate fi purtat atât cu fustă  cât şi cu colanţi .

            Peste  puţin timp nu voi mai putea ţine un  jurnal al  ,,  lucrului  de mână  ‘’ ci voi ţine  unul al activităţilor  de grădină  , aşa   că  mai profit puţin de zilele de iarnă pentru a mă  relaxa tricotând  şi  a mă pregăti  pentru  lunile  destinate  ,,lucrului   de   gradinuţă ’’ . 




duminică, 9 februarie 2014

Ce înseamnă să fii părinte ?

      De multe ori mi-am pus  mai multe întrebări legate  de ralaţia copil- părinte .    Ce înseamnă să fii  un bun părinte ? . Dacă  un copil ar avea posibilitatea de a-şi alege familia , ar alege  aceeaşi familie în care s-a născut  ?  Sunt un bun părinte ?  Când  trebuie să înţelegi că   cel căruia i-ai  dat viaţă   nu mai este  copil ? Sunt întrebări  la  care uneori este greu de răspuns . Mi-am  crescut copilul după principii pe care le-am crezut cele mai bune ,  să fie onest , corect , responsabil  faţă el însuşi si  faţă  de cei din jur  ; să îşi asume deciziile luate şi consecinţele faptelor sale ; să nu înveţe  pentru note , ci pentru sine  ; notele nu vor fi  expuse  pe  sine , dar modul cum se va prezenta îl va defini ; l-am învăţat ,  de asemeni , că  aspectul fizic este important , dar esenţial este cugetul  ; a avut libertatea de a decide asupra vieţii sale , fiindcă am considerat că experienţa mea  nu poate fi şi experienţa copilului meu .  

    Copilul meu începe să-şi croiască propriul drum – ştiu că vine un moment când va fi totalmente independent  .   Incerc să mă pregătesc pentru asta ( credeam că sunt pregătită )  , dar constat că  devin egoistă şi chiar stresantă  - fapt ce nu-mi place – şi atitudinea mea  chiar deranjează. Şi mă întreb din nou  - Sunt un bun părinte ?  Grija aceasta exagerată nu  cumva mi clatină relatia părinte – copil ? Este greu de acceptat pentru un părinte faptul că i-a crescut copilul ?  Acţiunile copilului meu  nu mi-au dat niciodată motive de îngrijorare  şi cu toate acestea  îmi fac unele griji  . Sunt oare paranoică ?