Cum fac economii fără stres, dintr-un venit mediu.

Sâmbâtă 30 nov. 2024, ora 12.07 a.m.

    Nu am primit o educație financiară, în prima partea a vieții mele, și ani de zile nu am avut o relație prietenoasă cu banii. Cheltuiam ușor, fără să reușesc să fac economii, găsind explicații pentru lipsa mea de disciplină financiară: veniturile sunt mici și nu îmi permit să economisesc. Realitatea era însă alta, dar eu nu voiam să conștientizez, așa că risipa era o constantă, fiindcă făceam achiziții haotice, unele total inutile. 

    A trebuit să mă  confrunt cu o situație critică, pentru a înțelege rostul economiilor. E adevărat că ar fi ideal să pui banii să lucreze, însă nu am spirit întreprinzător și îmi este teamă să nu iau niște decizii greșite care să aducă  pierderi. 

      Iată câteva metode la care am apelat.

Metode eficiente pe termen scurt

1. alocarea unui buget de cheltuieli pentru o săptămână. (cheltuieli de strică necesitate +transport);

2. stabilirea unui plan alimentar și în funcție de acesta procurarea alimentelor, se reduce astfel risipa alimentară și financiară);

3. existența pe ușa frigiderului a unei liste pe care notez produsele care s-au terminat;

4. plătirea la timp a facturilor pentru a nu primi penalități; 

Metode pe termen mediu

5. pregătirea unor conserve pentru perioada de iarnă și  congelarea legumelor produse, astfel se reduc cheltuielile pentru produsele alimentare în perioada de iarnă;

 5. băuturile răcoritoare din comerț le-am înlocuit cu siropuri, nectaruri, compoturi pregătite în casă. 

6.  achiziționarea unor articole de îmbrăcăminte, doar necesare. Am norocul că timp de foarte mulți  ani silueta mea nu a suferit mari modificări. Îmi cumpăr haine care îmi plac, nicidecum care sunt în trend, astfel că le port mai multe sezoane.  De asemenea, caut anumite articole în perioada reducerilor, pornind de la considerentul că în această perioadă pretul articolelor de îmbrăcăminte/încălțăminte  s-ar apropia de cel real. Voi face aici o exemplificare: cu câțiva ani în urmă, mi-a plăcut în mod deosebit o pereche de cizme, însă prețul mi se părea mare, era în jur de 550 RON. Am găsit aceeași pereche de cizme în perioada reducerilor la pretul de 150 RON. 

7. îmi tricotez articole vestimentare-bluze, mănuși, fulare. Prețul pentru materialele  unei bluze, de exemplu,   este mai mic decât cumpărarea acesteia.

8. în această perioadă, realizez ornamente hand-made pentru sărbători pentru a crea atmosfera de sărbători. 

9. pentru lectură, caut cărți în varianta electronică sau audio. Atunci când vreau să achiziționez o carte, urmăresc recenzii, astfel îmi dau seama dacă este de interes pentru mine. 

10. pentru vacanțe caut oferte early-booking  sau last-minute, pentru destinații mai îndepărtate sau în țară, caut locuri mai puțin cunoscute, care impresionează prin frumusețe. De exemplu, evit zone turistice de renume, pe care le-am vizitat în trecut,  pentru a scăpa de stresul aglomerației și aleg să caut cazare în sătucuri pitorești. Nu este chiar o economie financiară, însă este o economie de timp și tot este un plus. 

11. achiziționez bilete de avion cu câteva luni înaintea deplasării și astfel prețul este mai mic, chiar și cu 50 E, uneori. În vacanțele în străinătate îmi iau strictul necesar și am grijă să nu am un bagaj foarte mare pentru a nu cheltui în plus. 

Metodă pentru termen lung

12. în ziua de salariu,  fac mici economii pe termen lung. 

Voi ce metode de economisire aveți? Cred că aș putea afla alte mai eficiente de la voi. Bye!

 

    Ce m-a învățat o entorsă despre răbdare, autoîngrijire și reflecție...

      Vineri, 29.11.2024, ora 8.06 a.m.

     Am vorbit ieri despre incidentul neplăcut care mi-a dat peste cap rutina. M-am gândit că este cazul să notez aici ceea ce am trăit și modul cum o clipă de neatenție poate răvăși viața unui om. Ceea ce mi s-a întâmplat mie, poate va fi un semnal pentru cei care citesc acest articol. Au trecut 48, 1/2h de la incident.

    Miercuri, am ieșit din casă spre serviciu și, în timp ce coboram scările blocului, telefonul a început să sune. Era un apel de la o colegă de serviciu, despre care știam că nu sună la o oră atât de matinală pentru a face conversație. Era clar că era ceva important, așa că am ales să răspund. De menționat că aveam bagaje: servieta, altă sacoșă și întuneric pe scară, fiindcă lumina cu senzor se  oprise. In timp ce am răspuns la telefon, am ratat o treaptă a scării, așa că piciorul drept mi-a alunecat în gol de la cca 50-60 cm.  

    Am simțit o durere acută și am auzit o trosnitură în laba piciorului. Am rămas pe loc câteva minute. Durerea persista, dar am decis să merg la serviciu, considerând că durerea se va estompa. Proastă decizie. Mergeam schiopătând și cu cât forțam piciorul cu atât durerea se intensifica. Am decis să merg la doctor pentru un control, însă asta a presupus revenirea acasă, urcarea a 2 etaje, deci forțarea din nou a piciorului, căutarea unei clinici unde puteam fi consultată în aceeași zi. Am găsit programare la o clinică privată pentru ora 12.40.  La ora 10.30 durerile deveniseră intense, iar piciorul se umfla de la un minut la altul, chiar dacă am folosit gheață și l-am bandajat(cu folie alimentară☺, fiindcă altceva nu aveam în casă). Am coborât scările, din nou singură, cu mare dificultate. Deja nu mai puteam să calc în el. M-am sprijinit de balustrada scării și perete. Mi-au trebuit vreo 6-7 minute să cobor 2 etaje. Am rugat pe cineva să mă ducă cu masina până la clinica aflată la cca 55 km distanță. Piciorul se umfla foarte tare, iar adidasul mi se părea că mă strânge îngrozitor. Fiindcă la clinică nu am găsit loc de parcare, am fost nevoită să cobor singură, repede pt a nu incomoda traficul. A fost o durere îngrozitoare, la fel am simțit și  la accesul în clinică. Trecuseră deja vreo 4h de la incident. La clinică, a venit și soțul meu și din momentul întâlnirii cu efortul deplasării a fost mai ușor. Au urmat controlul medical, o radiografie, recomandarile medicale, drumul de întoarcere și provocarea urcării scărilor. Durerile erau intense și, în ciuda faptului că acum aveam un baston, a fost o altă mare provocare să ajung în apartament. 

    A urmat apoi perioada de repaos. Binevenită. Da, o spun cu toată convingerea, pentru că astă-noapte mi-am dat seama, câtă nevoie aveam de ea.  Tratamentul l-am început chiar din prima seară cu Vimovo, însă ieri piciorul era ca cel de elefant, iar să mă depalsez fără sprijin, nici nu era de luat în calcul. Ce am folosit pentru vindendecare, în afară de medicamente și folosesc încă: gleznieră, comprese cu gel ColdHot, gel Diflex. Azi este mai bine, dar piciorul este tot umflat, dar mai puțin dureros.

    Am venit cu toate aceste detalii pentru a se înțelege că nu trebuie să trecem cu indiferență peste momente care ne pot afecta sănatatea. Ieri mă simțeam deprimată, scoasă din circuitul firesc. Imi reproșam că neatenția mea afectează și alte persoane. Vă spuneam că urma să particip la niște cursuri și fiind indisponibilă, în ultimul moment, cred că am creat niște neplăceri, chiar dacă oamenii cu care lucrez s-au dovedit foarte înțelegători și empatici. Sentimentul de culpabilitate mă măcina ieri profund. De asemenea, faptul că eram vulnerabilă, că un lucru neînsemnat necesita un efort mare, mă indispunea total și m-a făcut să vegetez o zi întreagă. Spre seara, însă, am avut un moment de sinceriate cu mine și mi-am dat seama că atunci când ceva trebuie să se întâmple, se întâmplă. Urc și cobor aceste scări de 28 de ani. Le-am urcat și coborât cu bagaje mult mai grele, mult mai voluminoase. Le-am urcat și coborât pe întuneric de nenumărate ori. Nu încer să mă disculp, însă aceasta este realitatea. M-am gândit ce am învătat din aceasta situație: să îmi prețuiesc sănătatea, să îmi acord mie atenție pentru ca totul în jurul meu să fie în armonie, că orice obstacol trebuie depășit, chiar dacă pentru moment pare dificil. că trebuie să faci față psihic oricărei situații și să cauți soluții. Las-o așa că trece, nu duce la repararea unei situații, ci o acutizează. Medicul mi-a recomandat 15 zile de concediu medical și repaos total 4-5 zile. Am refuzat și am cerut 7 zile de concediu, fiindcă la serviciu vine o perioadă intensă cu simulări ale examenelor naționale. Ce se întâmplă dacă recuperarea mea nu va fi deplină? Cine va avea de suferit? Simplu, eu! Reacția de moment de a-l contrazice pe medic, o regret acum. Voi vedea cum va recurge recuperarea și știu sigur că voi acorda o atenție sporită repaosului. Voi reveni cu alte rânduri despre această experiență! Până atunci să învățăm să ne prețuim!

 joi. 28.11.2024, ora 12.20

Cât de ușor poți deveni vulnerabil?

    Răspunsul la acestă întrebare este următorul: foarte ușor. Afirm fără reținere acest fapt!  Intr-o clipă de neatenție, m-am trezit cu o entorsă, căreia nu i-am dat importanța cuvenită, ca mai apoi, să nu mă mai pot deplasa din cauza durerii. De fiecare dată, cred că trecem cu superficialitate peste incidente pe care le considerăm minore, le tratăm cu indiferență, ca mai apoi să ne dăm seama că ele sunt, de fapt importante pentru sănătatea noastră și pentru starea de bine. Când ajungi să faci cu mare dificultate lucruri aparent banale, cum ar fi să-ți iei un pahar cu apă, să mergi până în camera alăturată, realizezi cât de necesară este integritatea ta fizică. Acum sunt imobilizată la pat pentru câteva zile, am primit vreo 7 zile  de concediu medical,  ratarea unor cursuri de perfecționare, ce urmau a fi derulate în weekend, toate acestea pentru că o secundă nu am fost atentă.  Nu îmi place situația aceasta de vulnerabilitate; mă simt slabă și neputincioasă. E ca un coșmar pt mine. Pe lângă durerile resimțite, faptul că nu mă pot deplasa natural, că trebuie să utilizez un baston, mă deprimă. Încerc să îmi ocup timpul, să mă refac, dar mi se pare că răbdarea este limitată. Si haosul din casă mă demoralizează. Sunt lucruri pe care le pui la punct fie dimineața, înainte de a pleca la seviciu, fie  seara la revenirea acasă. Acum acestea au rămas așa, nerezolvate. 

      Este o lecție aceasta întâmplare? Firește! De acum, atenție sporită asupa mai multor aspecte. Ceea ce mi s-a confirmat încă o dată este că starea aceasta de neajutorare, de neputință, mă termină psihic. Revin curând!

 Luni, 25 nov. 2024,  ora 07.30

    Nu pot să nu îmi exprim surprinderea cu privire la rezultatele votului din acest an. Pentru orice națiune, alegerile la nivel național sunt importante, pentru că direcția ideologică aleasă  asigură o anume traiectorie a statului  respectiv. 

     Am așteptat cu interes rezultatele exit-pollurilor și am fost surprinsă de poziția a treia ocupată de un candidat pentru mine necunoscut, însă la prima ora a acestei dimineți, aflu că acest independent se află pe prima poziție în preferințele alegătorilor. Nu am ascultat cu prea mare interes declarațiile candidaților în campania electorală, însă tot am urmărit prezența acestora în media, iar acest indeppendent nu mi-a atras nicicum atenția. Aflu azi că și-a făcut campanie electorală mai mult pe Tik-Tok, o aplicație care  nu mă atrage. Constat că și modul de a face politică este schimbat și trebuie să fie alte canale de atragere a publicului larg. Mi se pare ciudat cum aceasta persoană care pare să fi  fraternizat cu un partid controversat, în trecut, reușeste să obțină un scor atât de mare. 

    Reacțiile internaționale sunt pe măsura surprinderii generale. Am citit de dimineață Le Figaro care https://www.lefigaro.fr/international/presidentielle-en-roumanie-le-premier-ministre-pro-europeen-en-tete-du-premier-tour-20241124 vorbește despre orientarea de extramă dreapta, despre discursul mistic și religios  al celui considerat câștigătorul acestui prim tur, dar și despre candidata- femeie, venită dintr-un orășel unde este primar și care se apropie cu pași repezi să ocupe a doua poziție. Cifrele se schimbă în mod amețitor: diferența de voturi dintre locul doi și locul trei scade de la minut la minut. 

    Am fost de fiecare dată la vot. Consider că este datoria oricărui cetățean. Nu poți sta în casă în ziua alegerilor și apoi să te plângi că nivelul de trai este scăzut, că  totul merge într-o direcție greșită. Până la următorul tur, voi urmări cu atenție discursul politic al celor doi candidați și voi face alegerea pe care o voi considera a fi cea mai bună, din punctul meu de vedere. 

    Ceea ce este încurajator este trezirea aceasta civică (sper să fie autentică) a oamenilor și înțelegerea rolului fiecărui vot acordat. Aștept cu interes rezultatul final al acestor alegeri.

  Sâmbătă 16.11.2024, ora 07.15 am

    Începe să se simtă spiritul sărbătorilor. Imi place enorm această activitate a anului. După cromatică superbă a toamnei, urmează magia Crăciunului. Chiar dacă pare prea devreme, eu mă las  cucerită acum de această sărbătoare. De ce? Simplu: pentru noi, luna decembrie este cu muulte, muuulte motive de sărbătorire și bucurie. Să enumăr date? De ce nu? 06, 10, 13, 18, 25 decembrie. Si asta an de an! Cum să nu iubești luna decembrie! Casa mea răsună de cântece de iarnă, acordurile fine, ale acestor melodii, transpuse în orchestrație jazz mă îndeamnă să vreau să împodobesc casa.  

      Se tot vorbește în presă de târgurile de Crăciun. Cum să nu retrăiesc cu nostalgie, perioada anului trecut când am ajuns în Viena, Budapesta, Bruxelles, în luna decembrie. Era o feerie în aceste  capitale europene. Câtă lumină, câtă culoare, ce forfotă! 

    Anul acesta vom rămâne în zona noastră, fiindcă timpul nu mai este așa generos. Vom aștepta anii viitori pentru astfel de experiențe. Așa că ne canalizăm atenția spre descoperirea unor locuri fantastice din apropierea noastră, pe care încă nu le-am cunoscut.

 

    Ca activități specifice perioadei, mi-am propus să realizez niște ornamente rezistente la atacul pisicesc și care să nu fie toxice pentru cele două bombe de energie, Aby și Capy. Din păcate, pe Oreo am pierdut-o în urmă cu o lună. Am decis să o eutanasiem, fiindcă avea o tumoră pulmonară și lichid în plămân, iar o operație nu era indicată, ea fiind bătrănă: avea 12 ani și jumătate. Se pare că pierdea lui Darcy a adus cu sine mai multă suferință acestei ființe, mai mult decât am înțeles noi. 

    Revin curând!

 Gânduri  de noiembrie

duminică, 11.10.2024, ora 7.40. a.m.

        Am început ziua de azi cu entuziasm. Imi este bine să pot face atât de multe lucruriri, chiar dacă nu ies toate cum mi-aș dori; cert este că învăț să mă adaptez și mă încurajez că obiectivul propus va fi atins. Nu mai am așteptări de la nimeni, mă concentrez doar pe ceea ce vreau să fac eu. Nici în trecut nu mă bazam pe suportul altora, însă acum știu că pot  mai mult și sunt încrezătoare că în viitorul relativ apropiat voi avea satisfacția împlinirii.

        Nu sunt doar vorbe spuse ca autosugestie, ci știu că voi reuși. Deciziile luat în ultimul timp, îmi dau încredere. Muncesc mult, dar muncesc cu spor. Interacționez cu oameni care rezonează cu mine, mă perfecționez   în fiecare zi și știu că este un moment propice pentru mine. Reușesc să mă fac față cu brio unor situații în care parteneri îmi sunt persoane mult mai tinere decât mine. Asta e de bun augur!

        In altă ordine de idei, mă bucur de culorile toamnei, de micile ieșiri sau de unele călătorii. Nu mai știu dacă am notat aici, vizita într-un oraș dâmbovițean- Târgoviște. Am ajuns în septembrie să-l vizitez și a fost așa de liniștitor, chiar dacă am plecat foarte devreme de acasă și am revenit în aceeași zi. Excursiile acestea scurte, dar cu multă adrenalină, te fac să înțelegi cât de prețioasă e clipa, cât de mult poți pierde dacă ignori trecerea timpului. A fost această călătorie o întoarcere în timp, nu numai pentru că am pășit pe urmele unor oameni care au trăit aici în alte vremuri, ci și pentru că am revenit aici după mulți ani în aceste locuri. Plimbarea prin curtea domnească m-a facut să devin nostalgică; am vizita-o în cu 15-16 ani. Cum zboară timpul!

       În scurta vacanță de la finalul lui octombrie am ajuns la Bruxelles, orașul european pe care îl vizitez destul de des în ultimul timp. Imi place cosmopolismul de aici, arhitectura Țărilor de Jos, amestecul multietnic, liniștea matinală de pe străzile orașului. Voi reveni în februarie 2025 și sper să am timp să vizitez și orașele Gent și Liege.

        Față de anul anterior, sunt mai ocupată, însă nu simt gradul acela de oboselă psihică, epuizarea constantă care deveniseră de nedepășit. Muncesc mult și acum, dar munca este altfel organizată, iar timpul pare să fie suficient pentru tot ce am de făcut. 

    Acestea fiind spuse, respectiv, notate aici, să încep o nouă zi cu o bucuria muncii eficiente. (Muncesc și azi, dar de acasă😅)