Când credeam că totul e pierdut...

 

   ...am găsit neatinsă de foc și nedistrusă de apa furtunurilor pompierilor o poză din copilărie, o poză în care sunt aproape toți membrii familiei mele. Poza aceasta e ca o mângâiere a sufletului meu.  E o poză făcută cu 37 de ani în urmă. În spatele meu sunt bratele tatălui și ale fratelui. Atunci  nu aveam decât visuri...nu mă gândeam că viața mă va pune atât de mult la încercare...
    Am avut și momente de împlinire, de mulțumire, realizări, așa că orice    s-ar întâmpla trebuie să  merg înainte!

   

2 comentarii: