Jurnalul săptămânii 30/53( rezumat-săptămâni 28-30)

   Bună dimineața!  Se apropie și sfârsitul lunii iulie. Nici nu știu când a trecut această lună. Nu am fost foarte prinsă în activități și am ales să treacă timpul așa în ritmul meu, fără a fi sub presiune. 

      Care au fost plusurile acestei luni:

✅ Am dispus de timpul meu, așa cum am avut chef, fără presiune, fără obligații.

✅ M-am bucurat de rezultatele bune obținute de elevii mei la examenul de bacalaureat: media pe clasă la română a fost 5, 82. Pentru un liceu tehnologic, cu elevi care nu fac pregătire particulară, rezultatele sunt foarte bune. Suspectez că un singur elev a făcut pregătire suplimentară, cel care a obținut nota 8,7.  Elevii care au avut notele de peste  9 ( 9,85, 9.5, 9.3), ca și ceilalți de altfel  cu notele de 8 (8.9, 8.1), au fost cei care le-au obținut folosindu-se informația predată la clasă, efectuându-și temele primite și exersând individual. 

 ✅ Am organizat trei ateliere  gratuite online de pregătire pentru examenul de titularizare și am pregătit pentru o colegă de breazlă aflată la începutul carierei un eseu model pentru o paralelă între opere literare. 

✅ Am avut timp să vizitez întru-un week-end Bucureștiul și să mă plimb agale sâmbătă seara pe Calea Victoriei, iar duminică dimineața să fac o plimbare lungă în Herăstrău. Dezamăgirea a fost să vad lacul secat. 

✅  Am petrecut două dimineți foarte liniștite la malul mării. Am ajuns între orele 6.30-7.00. E atât de plăcut să asculți dimineața marea. Până în jurul orei 8.00 plaja este atât de liniștită, fără zgomotul venit din boxe, fără tumultul turiștilor. 

✅  Ruda cu probleme de săntătate a trecut cu bine peste cea de-a treia intervenție chirurgicală. În decurs de 7 luni a avut 3 operații. Este o minune că la vârsta de aproape  68 de ani se recuperează atât de bine. Sper să fie și mai bine după tratamentul postoperator. 

✅   M-am bucurat de roadele grădinii. Fiind o vreme cu multe precipitații, totul s-a dezvoltat mai bine: și legume și iarbă. 

✅  Am început pregătirea conservelor pentru iarnă. 

✅   Am învățat să fac niște cocktailuri minunate: unele rețete clasice le respect, cum este, de exemplu Cuba libre, altele non-alcoolice, cum este cel din imaginea ce însoțește articolul este unul creat de mine, un amestect de suc de pepene verde, lămâie,  sirop de vișine și Fanta. Fiind exces de producție de castraveți, am trecut la a prepara niște fresh-uri sănătoase pe bază de castravete. 

✅   O altă bucurie se întâmplă, acum în timp ce scriu articolul.O elevă mă anunță că  este în fruntea ierarhiei la admiterea la facultate, specializarea aleasă. Cum să nu te bucuri, când primești atâtea vești! O altă elevă mi-a dat aseară mesaj și mă anunța că a trecut probele eliminatorii pentru  admitere. Acestea sunt momentele care mă  fac să uit  tot ce este neplăcut în timpul anului școlar, tot ce mă  dezamăgește, toate tensiunile.  

    Cum să nu mă bucur când  întreb un elev ,, A, nota de 8, 70 este a ta?” , după ce, imediat după proba de română, crede că nu va primi punctajul pentru redactare. Facem estimări, cu redactare și fără redactare și așteptăm.., Răspunsul venit- ,,Chiar 9,30.”  Da, acestea sunt momente de reală bucurie și împlinire. 

                  Să avem o vară care să ne împlinească sufletește!🌹🌺🍀

      

    

Jurnalul săptămânii 26/53

     E duminică dimineața! In jur de ora 7.00.  Atmosfera este una plăcută. Am ferestrele deschise și se simte o adiere răcoroasă. Aby și Cappy sunt așezate cuminți una lângă alta la fereastră. Aby este mult slăbită după ce o lungă perioada a fost „în călduri”, vreo 10 zile. De mâine, se anunță o vreme infernală cu temperaturi de 40 de grade Celsius. Codul roșu de căldură a fost prelungit până miercurea viitoare. Vom face față căldurii intense, așa cum am făcut-o și altă dată.

     Săptămâna aceasta a fost lipsită de evenimente majore. Am încercat să mă concentrez pe examenul de absolvire. Materia este stufoasă, conținuturi încărcate, unele chiar inutile. Imi dau seama că deseori se pierde esența educației în detalii. Ar trebui o planificată o instruire care să fie chiar de mare ajutor în sala de clasă. Nu mă tem de subiectele de pedagogie sau psihologie generală, sunt însă unele subpuncte care implică noțiuni care nu au nicio relevanță pentru activitatea formală din școli. Spre exemplu, stilurile de predare. Ceea ce mi se pare mie relevant, este promovarea/ explicarea  stilului care crește eficiența învățării. Nu trebuie să știu toate stilurile care nu aduc plus valoare, trebuie să știu cum să îmi formez un stil propriu de predare pornind de la repere foarte bine stabilite. 

     Sunt prezentate teoretic noțiuni de pedagogie pe care le poate citi din cărți de specialitate oricine, însă ce ar trebui ar fi cum să armonizezi aceste metode cu mijloacele de învățare cu modul de organizare a activității. Lecțiile au atât de multe etape (spre exemplu: organizare, captarea atenției, recapitulare, anunțarea titlul și a obiectivelor, prezentarea unor conținuturi, dirijarea învățării, obținerea performanței, asigurarea retenției și a transferului) și se pierde din vedere că ora de curs are cca 45-50 de min. In teorie, toți știu aceste etape, dar cum  se gestionează timpul, mai greu, fiindcă desfășurarea unei ore de curs depinde de foarte mulți factori. Si cel mai important, trebuie să cunoști foarte bine particularitățile colectivului de elevi și acolo unde sunt 22-24 de elevi în clasă, iar conținuturile  sunt concentrate, fără exersare nu se pot fixa informațiile. Pentru că tot este vorba de educație, săptămâna viitoare voi nota în jurnal impresiile legate de această experiență. 

     Săptămâna aceasta a fost și prima săptămână de pensionare la lui M. Credeam că va fi un moment care îl va scoate din programul obișnuit, că va avea prea mult timp la dispoziție. Falsă impresie:  miercuri și vineri a fost rugat să se prezinte la serviciu, având nevoie de experiența lui pentru a  pune în funcțiune niște utilaje. Heee! Cum înțeleg unii profesionalismul unui specialist atunci când acesta nu mai este prezent. Așa că de miercuri dimineața, până vineri după amiaza, telefoanele au sunat continuu. Chiar dacă joi nu a fost prezent fizic, a gestionat situația telefonic. Vineri a ajuns acasă mult după terminarea programului obișnuit, fiindcă treaba trebuia  terminată. Care este diferența? Munca lui este voluntară acum.  Din punct de vedere al programului, și-a imaginat că a avut 2 zile de concediu, după care a revenit la serviciu, așa ca să nu trăiască sentimentul inutilității și  ,,sindromul tânărului pensionar”😀

      Printre activitățile profesionale, ne-am ocupat și de grădina care arată minunat. Legumele deja își arată roadele. Dacă anul trecut căutam cu lupa un castravete printre vrejurile aproape uscate, acum deja am început să conservăm. Cartofii sunt o minunăție, roșiile în solar au rod frumos, iar ieri deja am recoltat câteva vinete care au devenit o gustoasă salată de vară.  In grădină, avem și legume și iarbă. Timpul pentru curățarea plantelor de buruieni va fi după săptămâna viitoare, E posibil să fie savană când mă voi reveni la ea.  Adaug câteva instantanee surprise de M. aseară în grădină. 

          

           Legat de starea emoțională, și eu și M. încercăm să ne concentrăm pe familia noastră, dar fiecare dintre noi este afectat de ceea ce se întâmplă în familia extinsă. O familie ne-a arătat ce înseamnă solidaritatea iubirea, susținerea necondiționată într-un moment dificil, când  un diagnostic neașteptat te poate dezechilibra, cealaltă ne-a oferit  o imagine a ceea ce poate crea lipsa acută de comunicare, unde poate duce decizia de a-i da o lecție celuilalt. Ceea ce mi s-a confirmat este că nu aș putea trece niciodată peste trădare. Am înțeles două lucruri despre mine: că atunci când aș lua o decizie să plec, să abandonez, aș face-o doar dacă am epuizat toate resursele de a comunica ceea ce simt, iar plecarea va fi definitivă, fără a lăsa pe cineva să își facă iluzii cu privire la intențiile mele, iar dacă cineva m-ar trăda, oricât de dificil ar fi pentru mine, nu va mai face nicicând parte din viața mea. 

         Chiar dacă jurnalul meu pare fragmentat, notez aici ceea ce simt autentic în  momentul consemnării. Nu pot detașa total expriența profesională de cea privată, nu pot fi indiferentă și lipsită de implicare. Ca un exemplu, zilele trecute când eram concentrată pe temele pentru examen și mă pregăteam pentru acesta, o elevă care are luni examenul de bacalaureat m-a abordat printr-un mesaj pentru a-i  lămuri câteva aspecte legate de posibile subiecte. M-am oprit din activitatea mea, am sunat-o  și aproximativ o oră am discutat despre unele neclarități. Ceea ce a debusolat-o a fost decizia de a participa la niște cursuri online graduite oferite de o tânără (mi-a spus eleva mea), despre care nu știa ce competență are-profesor sau student. Cert este că i-au fost livrate niște sugestii care nu aveau legătură cu realitatea examenului. Din nou, mi-am dat seama că uneori apreciem greșit ceea ce avem. 

              Inchei articolul așa rotund: pornesc de la educație, ajung tot la educație.  Sper să avem toti o săptămână viitoare cu reșite! Spor și liniște interioară tuturor!

Jurnalul săptămânii- săptămâna 20

 Săptămâna 11-17 mai 2026, luni 18 mai 

   Săptămâna trecută a fost  productivă. Cu rezultate mai evidente și parcă mai încurajatoare pentru mine. Constat că sunt mai multe vizite  în colțul meu virtual și vreau să mulțumesc fiecărei persoane care face un popas scurt în Simplitatea mea. 

      Fiindcă sunt restantă cu jurnalul de săptămâna trecută,  e momentul să trec în revistă ce am făcut...așa pentru a compara peste niște ani, când poate nu voi mai avea motiv de lamentări. 😅

       Vremea își face de cap, nu glumă. Dacă luni și marți a fost călduț- miercuri și joi a fost rece, un vânt păcătos care pătrundea până în adâncul oaselor, așa că am apelat la geaca groasă. Vineri și sâmbătă a fost mai bine, iar duminică din nou vânt ploaie,...off!  Unde e vremea de primăvară. Oare se apropie vara? 

       Cu toată vremea rece, mă străduiesc să plantez câte ceva în grădină: cartofii sunt slab răsăriți, ceapa și usturoiul se dezvoltă frumos, rădacinoasele abia se întrezăresc pe rând. Ceea ce mă bucură, sunt plantele din solar care cresc frumos. Anul acesta am plantat câteva semințe păstrate din tomatele de anul trecut. Vreau să văd ce recoltă produc, dacă merită efortul. 

      Atașez câteva imagini din grădină și solar.  Solarul la plantarea din 6 mai. Foarte târziu am plantat în solar, fiindcă în timpul nopții temperatura scădea până la 1-3 grade.  Am produs câteva fire de răsad de castraveți pe care  le-am sădit odată cu răsadul de roșii, ardei și vinete. 

        

     Solarul pe 16 martie. Plantele cresc frumos.  Temperatura mai ridicată din timpul nopții, favorizează creșterea lor. 

  Stratul de iriși începe să înflorească. 

     Am îmbinat activitățile de acasă cu cele de la serviciu într-un mod productiv și totul pare că se armonizează. Sâmbătă seara ne-am bucurat și de câteva ore petrecute alături de câțiva amici, într-o atmosferă caldă ce  ne amintea de Grecia. 

      Îmi doresc să fie  cu spor și săptămâna aceasta! 

Jurnalul săptămânii, săptămâna a 19-a ( 04-10 mai 2026)

    

        Bună dimineața tuturor! Este duminică 10 mai, ora 8.36. Este zi de jurnal. O cana de cafea și multe pufarine (cereale expandate cu diverse arome)  și două mâțe atomice, îmi sunt companioanele. Pentru că sunt într-o perioadă agitată și mental sunt un pic presată, nu voi atașa imagini la acest articol, fiindcă trebuie să fac un transfer care necesită timp. Așa că voi reveni pentru azi la șablonul jurnalului de anul trecut. 

    🌞🌈 Vremea ☔⛅ 

          Săptămâna aceasta a fost cu temperaturi variabile- cald și frunos în timpul zile, rece ( temperaturi de 4-5 grade dimineața) și vânt seara și dimineața. Nu mi-am făcut curaj să renunț la articolele  vestimentare  de primăvară-toamnă.  

                                               

   🍚🍜 Din bucătărie🍞🍨

              Fiind o familie mică-mică, mi-am permis să gătesc doar marți și vineri pentru mesele principale, iar pentru celelalte să apelez la fast-food-uri pregătite în casă. 

                📋⌚ Organizare⌛💺

      Gestionarea timpului. 

             Ce mă definește cel mai bine? Criza de timp. Si această săptămână a fost la fel. Sunt în urmă cu lucrarea finală...așa că  mai trebuie să învăț mult despre gestionarea timpului. 

         

                 🌴🌺 Din grădină 🌿🍁

          Plantele în solar sunt frumoase, încep să se dezvolte. anul acesta am plantat și semințe păstrate din recolta de anul trecut. Vreau să mă conving dacă merită efortul de am păstra seminte. Rădacinoasele sunt plantate, cartofii asemenea, dovleceii și dovlecii și ei.

           Minusurile grădinii: multă, multă iarbă. Nu am reuși să o curăț așa cum îmi stabilisem. 

          

                  💊💌 Sănătate 💉💮

  Sănătatea fizică

         Oarecum bună. 

            

Sănătatea emoțională 

            Presiune legată de finalul cursurilor. Mai am 1 1/2 lună până la finalizarea lor, dar aceast timp vine cu agitație mai mare. 

              📃📗 Ce citesc📖📓

             Didactică și pedagogie pentru lucrare. 

              

            💃🔧 Ce meșteresc 🎀📐

           Nimic. 

                  

                 🎥🎭 Cum mă delectez 🎸🎵

                  Ieri am făcut o excursie cu o  agenție locală la Silistra, Bulgaria. Este aceeași agenție de care mă arătasem dezamăgită într-un articol anterior, dar M a insistat să meargă și, implicit, a trebuit să merg și eu, fiindcă nu vrea să meargă singur. Noi parcă insistăm să repetăm greșeli. A fost o dezamăgire, pentru mine, și această excursie. De ce? Din cauza organizării total dezamăgitoare-obiective puține, timp pierdut- mult timp, vreo 3 ore. Lipsa unui plan de rezervă. 

               

          

             

            💡🔎 Ce am învățat săptămâna aceasta 🔐🔬

                Am înțeles că, de fapt, nu am învățat nimic din greșelile mele. 

Ce am în plan pentru azi:

- ordine-e haos în locuință;

- finalizarea sau cel puțin apropierea de finalizare a ultimului capitol al lucrării;

- lucru la un proiect cca 2h;

-pregătirea unei pt examenul final. 

-pregătirea orelor pt mâine; 

             

ora 9.20

                  

                                                Weekend cu multă liniște!

Jurnal: săptămâna a 18-a ( 27 aprilie-03 mai)

   

duminica 03 mai 2026, ora 10.45

              

                 Bună dimineata! Este duminică și este zi de jurnal. Vremea e un amestec de plus și minus. Sunt acum în jur de 12 grade Celsius, dar bate un vânt iute care pătrunde adânc în corp. Doar am deschis un pic fereastra și i-am simțit puterea. Recunosc: nu îmi place vântul.

                Săptămâna care se încheie astăzi a fost și ea cu plusuri și minusuri. Un plus ar fi că în această săptămână m-am concentrat pe lucrarea pentru finalizarea cursurilor și îmi place că se conturează din ce în ce mai bine. Mi-am propus ca pe 07 mai să fie finalizată și să o trimit spre verificarea profesorului coordonator. Imi propusesem să lucrez intens în weekend, dar starea de sănătate mi-a jucat feste. Am fost eficientă joi după-amiaza până după miezul nopții, dar vineri și sâmbătă am lucrat mult sub ceea ce îmi propusesem. Poate recuperez azi.   Mi-am impus să mă concentrez mai mult pe lucrare în săptămâna care  începe  și mai puțin pe oricare alte activite,  în după-amiezile de după programul școlar. Asta va însemna un minus în locuință. Apoi trebuie să stabilesc un  program pentru examenul scris de finalizare a programului. Urmează și ultima sesiune cu provocările ei. Doamne-ajută să fie totul cu reușită așa cum mi-am propus la începutul anului. 

                Două situații mi-au adus emoții pozitive: gândul că în curând soțul meu va avea un program mai liber și vom avea răgaz să petrecem împreună timp mai mult și poate vom reuși să ne reorganizăm viața; o altă situație a fost ieri, când am primit de la un scriitor din bucurești, DMC, invitația de a mă alătura unui proiect de scriere creativă. Recomandarea mea a venit din partea unei colege cu care am lucrat în urmă cu 10 ani. Am avut o colaborare foarte frumoasă  bazată pe profesionalism, respect, încredere și apreciere reciproce. Recunosc a fost o mare surpriză pentru mine invitația. Proiectul urmează a se derula în lunile octombrie-noiembrie ale acestui an. Sunt curioasă să văd ce va urma. Cu siguranță o experiență frumoasă și cu stabilirea unor noi relații. 

              O săptămână cu spor în toate!

  P.S. Revenind la postarea de anul trecut din această perioadă, am retrăit momentele excursiei la Veliko Târnovo. Atunci, am trăit niște emoții intes negative, din cauza unei comunicări ineficiente. Cu ce m-am ales din acel program?  Cu o resursă RED pe care am realizat-o și recunosc că îmi este utilă la clasă. 

 

Jurnalul mijlocului lui aprilie

Săptămâna a 16-a (13-19 aprilie 2026),ora 06.45

    Bună dimineața!  Dacă este duminică, este ziua în care postez  jurnalul săptmânii.  Mă bucur că până acum mi-am respectat intenția de a consemna săptămânal un rezumat a ceea ce am trăit. 

      Citind sau recitind ceea ce am notat, îmi amintesc într-un mod autentic ceea ce am trăit. În timp ce scriu, sunt bruiată de  Aby care miaună  continuu. Fiindcă în vacanțe am fost rugată de fiica mea să merg la ea, nu am avut timpul necesar pentru a le supraveghea, așa că am amânat sterilizarea celor două mâțe, iar Aby este într-o perioadă critică și are momente când este de-a dreptul imposibilă. 

      

   ...în rest, săptămâna aceasta a fost una liniștită și caldă, atât în natură, cât și în suflet. 

Vremea a fost frumoasă, însorită, uneori cu vânt mai tăios, dar nu biciuitor. Miercuri, am încercat o ținută mai primăvăratică, însă am regretat. În sălile de clasă era frig, fiindcă nu fuseseră încălzile de peste 10 zile. Următoarele zile am revenit la geaca groasă pentru iarnă.😅 Azi nu vreau să vorbesc prea mult despre serviciu. Vreau să punctez aspectele frumoase care mi s-au întâmplat în această săptămână. 

   Luni, am revenit acasă de la fetele mele. Mi-am dat seama despre un aspect: călătoria cu trenul nu mă obosește atât de tare precum cea cu mașina personală. Poate pentru că sunt total detașată, poate pentru că este altcumva, cu mai multă siguranță. Am revenit în minte cu momente frumoase trăite alături de ele.

 

         Apoi, zilele următoare au fost atât de liniștite. Cu echilibru și pace în suflet, mai ales că ruda care are probleme de sănătate acum este mai bine. Ceea ce pune însă semne de întrebare este faptul că vederea este foarte slabă. Vom vedea cum va evolua cu tratamentul urmat.                 

          Vineri, după  finalul programului de lucru,  mi-a luat un răgaz de vreo 2h. Era sărbătoare, așa că am putut să îmi rezerv un timp pentru un film de acțiune pe Netflix. Am avut și partenere pentru comentarea secvențelor incitante; Aby și Capy.    Imaginea de copertă  arată că nu toate am fost așa impesionate de prestanța actorilor. Capy se pare că era de-a dreptul plictisită.😉

          Pentru că săptămâna viitoare sunt înscrisă la un curs de pictură/desen, aveam nevoie de materiale, așa că ieri am fost la cumpăraturi. Am primit o listă consistentă cu materialele necesare,  care mi-a luat ceva timp  până să o consider finalizată.  Și pentru că am găsit și un șablon de tablou cu unicorn și acuarele cu nuanțe foarte calde și plăcute, le-am cumpărat  și pe acestea pentru a lucra în weekend cu A. Va fi proiectul nostru de expus, nepoată-mamă-bunică sau nepoată-bunică. Vedem ce se va decide!

          După rătăcirea printre rafturile magazinului de specialitate, am decis că este cazul unei plimbări pe malul mării. Marea avea o culoare turquoise minunată, cum rar găsești în timpul verii. Regret că nu am făcut o poză când lumina era așa de puternică si această nuanță era pe o zonă mult mai extinsă. 

           Intenționam să ajung pe țărm, dar am întâlnit întâmplător o doamnă, cu care ne-am întreținut vreo oră. Este de neexplicat cât de ușor reușesc să comunic cu persoane pe care le întâlnesc neașteptat și cât de multă lipsă de comunicare există cu colegii de serviciu. 

        A fost o întâlnire faină, pentru că am discutat despre mai multe aspecte ale vieții sociale, economice și profesionale din zilele noastre. La un moment dat doamna a mărturisit că este cadru didactic. Am evitat să spun că aceeași profesie o am și eu. Era clar că are mai multă experiență profesională decât mine. Mă interesa care sunt opiniile sale despre educația de azi.  O altă mărturisire a doamnei m-a surprins: ,,evit sala profesorală, stau mai mult printre copii”. Să fie oare o situație generală, lipsa aceasta de comunicare? Dacă este așa într-adevăr, este neplăcut. 

            Tot ieri, am întâlnit o elevă care îmi mărturisea despre fricile ei, despre presiunea examenului și despre lipsa de încredere în sine. Am avut o discuție caldă,  chiar prietenească. Am descoperit-o atât de sinceră! Mi-aș dori ca discuția de ieri să o ajute, să îi fi dat măcar o undă de speranță că poate atinge rezultatul pe care îl așteaptă. Chiar am conceput împreună un program de ,,învățare”, și când fac această afirmație nu mă refer doar la a învăța conținuturi, ci cum să își gestioneze emoțiile și cum să găsească o ,,ancoră”  pentru a scăpa de teama sălii de examen, de teama că nu se poate concentra asupra subiectului. Am făcut chiar un calcul al zilelor până la proba scrisă pentru a o încuraja că rezultatul pe care și-l dorește poate fi atins. M-aș  bucura atât de tare dacă discuția aceasta prinde rădăcini, iar ea se va simți mai sigură pe sine. 

             Tot în această săptămână, am primit un mesaj de la o fostă colegă, de la o altă școală, cu care nu mai comunicasem de mult timp. Mesajul ei ,,Azi, așa din senin, m-am gândit la tine” nu a putut decât să mă bucure. Nu mai suntem colege de 7 ani.   

             Toate acestea mă fac să cred că ,,problema nu este la mine”, fiindcă de multe ori îmi reproșam acest lucru. Cred că nu caut să mă absolv de vreo vină, fiindcă nu există o comunicare eficientă la serviciu.  

            Acum mă opresc, fiindcă am multe de pus la punct pentru săptămâna viitoare. Vor fi zile cu multe provocări, daar despre toate acestea voi consemna duminica viitoare. 

                Săptămână cu spor!  

Jurnalul Săptămânii Patimilor

 Săptămâna 06-12 aprilie 2026

 Hristos a înviat!

   La pagina de jurnal de săptămâna aceasta, nu vreau să adaug  nicio imagine, ci să las puterea cuvântului să  exprime modul cum s-a derulat.

     A fost o săptămână cu multe, multe activități, o săptămână  cu încărcătură emoțională. A fost un amalgam de emoții, unele pozitive, altele mai puțin pozitive, declanșate în grădină unele din lipsa de organizare sau de presiunile puse de alții asupra mea. Simt uneori nevoia să fiu foarte, foarte singură, 

       In această săptămâna mi-am propus să recuperez ceea ce am amânat luni de zile ca organizare în casă. În mare parte am reușit. Luni și marți am lucrat atât în locuință, cât și în grădină.  În grădină,  unele plante nu le-am semănat de teama avertizărilor de vreme rece. Anul trecut am avut o experiență total neplăcută:  după un înghet, ne-a fost distrusă mare parte     din plantele de cartofi, iar rădăcinoasele nu au răsărit, tot din cauza frigului. Am amânat în acest an plantarea acestora. În solar avem răsărite, ridichi plantate la două săptămâni distanță, salată verde- ajunsă la maturitate din tura trecută și cea recent răsărită din a doua tură de semănare, ceapă verde și plante de tomate, iar în ghivece mici am semănat castraveți. În câmp deschis, am plantat arpagicul galben și roșu, usturoiul și am semănat pătrunjelul. De asemenea, am pregătit pentru prășire suprafața unde este plantată vița de vie.  Marți am lucrat singură în grădină, fiindcă M. s-a ocupat să pregătească masinile pentru sezonul de vară. 

      Miercuri, fiindcă vremea a fost  mai rece și umedă, neprielnică pentru grădină, întreaga zi a fost dedicată în întregime  locuinței. Aici lucrez dintotdeauna doar eu.  Această zi a adus cu sine continuarea activităților  de   ordine și organizare a locuinței,   dar și  câteva situații de rezolvat pt serviciu, precum  și o programare neașteptată pentru facultate. Seara eram deja epuizată. Îmi propusesem să îmi acord timp și pentru mine, însă totul a zburat în aer. 

        Joi. Marea parte a zilei de joi a fost un adevărat haos. Legea lui Murphy s-a adeverit: o zi începută, prost, continuă și mai prost. A avut totuși un amendament: am lucrat o parte dintr-un subcapitol pentru lucrarea finală (pe care l-am terminat ziua următoare). E foarte greu să fii bine organizat când ai foarte multe de făcut și o voce în spatele tău  te distrage mereu. Repet: în astfel de momente, când mă aud strigată din toate părțile, mă simt debusolată. Joi dimineață nimic nu a funcționat bine: bagajul făcut în multimul moment,  o presiunea pusă pe mine că timpul este insuficient, a făcut să fie nevoie să mă întorc din drum după cca  1km parcurs, fiindcă uitasem laptopul. In tren, M. care nu dusese un lucru până la capăt, m-a întrebat de el. Am fost surprinsă când am fost întrebată  și a apărut o mică tensiune, dar am trecut repede peste moment, fiindcă am găsit rapid rezolvarea situației apărute. Lucrurile au intrat apoi pe făgajul lor normal și totul a fost bine. Joi seara chiar a fost un moment cu totul special, venit să ne reamintească ce este cu adevărat important.

        Vineri și  sâmbătă am petrecut timp cu fiica și nepoata   mea. Am continuat pregătirile pentru sărbătoarea Paștilor, pe care le-am împletit cu jocul și bucuria prezenței nepoatei mele. Mi-am rezervat timp să ieșim amândouă la locul de joacă, în fiecare zi, fiindcă nimic nu este mai important decât timpul de calitate petrecut cu cei dragi. 

        Azi, chiar dacă a fost  ziua altfel organizată decât sărbătorile anterioare, ne-am bucurat de momentele trăite împreună. Acum (ora 19.00) ne-am întors din parc, după vreo 2 ore de joacă.  Eu și A. am petrecut acest timp doar noi două.  Suntem obosite, dar avem în suflet bucuria jocului împreună. De mâine revenim la activitățile curente. 

        Sunt profund recunoscătoare divinității și Universului pentru aceste momente speciale! 

Jurnalul unei săptămâni în care nu am putut controla nimic.

 

Săptămâna a 13-a, (23-29 martie 2026), ora 17.10

     Este duminică, da, este ziua jurnalul săptămânal. Cum a fost această săptămână? Cu multe situații fără control. 

      Vremea si-a făcut iarăși de cap! Vânt, frig, ploaie. Plouă continuu de ieri. Termometrul indică 9 grade afară, dar ploaia continuă și vântul în rafale, mă conving să stau în casă. Azi nu am ieșit absolut deloc afară. Nu îmi place ploaia, ioc! ( în zona mea ,,ioc” este sinonim pt ,,defel”, ,,nicidecum”)

       Dacă vremea este capricioasă, nu putea starea de sănătate să fie altfel, așa că m-am căptușit cu un virus care mi-a dat peste cap weekendul, așa să fie și el la concurență   cu vremea și cu  cu numărul lucrărilor pe care le-am primit pentru evaluare. 

        Referitor la evaluarea lucrărilor, ar fi câteva situații de povestit, aș putea spune acum amuzante.  Luni seara am primit notificare pe email că mi-au fost alocate lucrări. Accesând platforma, eram informată că nu am primit ..un rol”. Ha! super!  Ce puteam gândi? Bineînțeles că problema este la contul meu. Frământări, întrebări, incertitudini. Verific marți dimineața, înainte de a pleca la serviciu. Același mesaj. După o conferință on-line susținută pe parcursul zilei,  am aflat: contul nu fusese deblocat 😂.

       Bun!  Verific imediat după întâlnirea online: 50 de lucrări. De marți după-amiaza și până miercuri în jurul prânzului, având 2 h fereastră în timpul programului școlar, evaluez 25 de lucrări. După terminarea programului, adică după  ora 14.00, verific platforma:  35 de lucrări erau neevaluate. 

Înțeleg: s-au alocat alte lucrări. Reîncep evaluarea cu scopul de a rămâne până seara cu 25 necorectate. După câteva lucrări, surpriză, numărul în loc să scadă, crește. La o verficare nouă aveam 37. Super muncă!👍

       Mă opresc! Am continuat zilele următoare. Vineri, spre seară,  mai aveam 12 lucrări evaluate partial. Sâmbătă mi-am alocat timp pentru gătit și dereticat prin bucătărie, așa că am abandonat sarcinile de serviciu. Azi dimineață verific platforma: surpriză - total: 22 de lucrări. Bucurie maximă! 😂 

Până la această oră am reușit finalizarea lor. Perioada de evaluare ține până la 1 aprilie. Să ne bucurăăăm! Poate voi mai primi!😉Evaluarea se face în mod gratuit în timpul liber. Super! 

           De adăugat că  tot în această săptămână, la școala structură unde sunt diriginte, marți și miercuri nu a fost căldură, fiindcă iar au fost probleme la rețeaua de apă. Joi dimineață, nu era cald, dar în jur de ora  9.00,   a venit  apa, iar, apoi, pentru că am insistat, dna care este îngrijitor, a aprins focul! Enjoy! La ora 9.50, când eu am plecat spre cealaltă școală, caloriferele erau călduțe!

            Tot joi, ruda operată s-a întors la spital, fiindcă organismul are reacție la plăcuta metalică cu care este închisă cutia craniană. Acum se pare că este bine. I-am îndrumat să mai aștepte, după ce au ok-ul medicului, înainte de a reveni acasă. Este a doua oară când se întorc la București, după externare. Sunt îngrijorată!

             Azi, am avut și o surpriză plăcută: un fost elev, acum căsătorit și tatăl unui adolescent, a venit să mă viziteze. A fost o bucurie întâlnirea cu el. Am stat și am depănat amintiri  vreo oră și jumătate. Am împărtășit fiecare momente din viața noastră. A fost tare plăcut! M-am deconectat puțin. 

       Acum, gata, trebuie să pregătesc materialele pentru activitatea de mâine. Începe programul Săptămâna verde și mi-am propus să abordez mâine tema: Calitatea mediului în care trăim, ne  influențează calitatea vieții. Titlul este amplu, dar vreau să înțeleagă fiecare copil că schimbarea vine de la fiecare, chiar dacă este un gest considerat mic.  Îmi doresc să fie o activitate de conștientizare a actiunilor negative ale omului, asupra mediului natural, dar și ambiental. 

                 Mi-ar plăcea să fie o activitate cu impact. Sper să nu par o idealistă! 

                                             O săptămână cu zile senine!

    P.S. Așa cum am anticipat, astăzi,  miercuri, 01 aprilie, au mai fost alocate 4 lucrări. In total 84.  Aștept rezultatele elevilor mei. Imi pare rău că trebuie să recunosc un fapt general, și anume slaba pregătire a elevilor de liceu. 

    În ciuda faptului că în trecut, educația din România era la un nivel ridicat, astăzi, din cauza accesului din fragedă vârstă la ecrane smart, din cauza unor libertăți greșit înțelese,  din cauza schimbărilor radicale ce au avut impact negativ asupra sistemului de învățământ, din cauza lipsei unei selecții riguroase în unvățământul preuniversitar și universitar,  a unei finanțări precare și a politizării educației, România a ajuns o țară cu rezultate slabe la învățătură. 

    Din păcate, este distrus ceea ce era cândva era  valoros- educația în familie și scoală, unitatea și cooperarea, empatia și grija pentru aproapele tău. 

       Sunt o idealistă și cred că mai avem o șansă de recuperare.

          

          

Jurnalul de grădinărit

 Săptămâna a 11-a ( 09-15 martie 2026), ora 07.20

       O masă pliabilă  pentru laptop, o cană generoasă de cafea și o febră puternică a mușchilor lombari sunt ,,bucuria” acestei dimineți. Cana de cafea este o obișnuință, măsuța o folosesc de ceva timp, când vreau să lucrez confortabil în pat, iar durerea musculară este bonusul zilei de ieri. 

         Vremea săptămânii care se încheie azi a fost frumoasă, caldă, prietenoasă, însă în gradină nu avem timp să lucrăm decât sâmbăta și uneori și duminica.  In cursul săptămânii, programul foarte încărcat nu ne permite să mergem și la grădina care este separată de locuință. Constat mereu cu surprindere că timpul trece foarte repede și de acum trebuie să ne ocupăm mai mult de grădină.  Iată, suntem la jumătatea lunii martie. 

        Ce am reușit să facem ieri în 5 ore? 

-M. a curățat gutuiul, de care se ocupă  de câțiva ani. Tatăl lui 

l-a plantat cu mulți ani în urmă, a fost rupt de un animal și apoi a rămas uscat ani la rând. Când noi am început să lucrăm partea de grădină, am udat și tulpina uscată, așa a început să lăstărească și ulterior s-a dezvoltat un copac. Apoi a arat o parte din parcelă pe care noi o lucrăm, unde urmează să plantăm ceapa, usturoi, rădăcinoase. 

- Eu am greblat  de resturi vegetale parte cea urma a fi  arată. Apoi am tăiat pe o parte din suprafață plantele de  ventrilică sau științific Veronica persica. Am întreaga grădină invadată de această plantă, plus că la aceasta se adaugă și plante de lolium care s-au înmulțit foarte mult în timpul când  starea de sănatate nu mi-a permis să lucrez cu eficiență grădina. 

- Am udat plantele din solar: salata și ceapa  se dezvoltă frumos, plănutuțele de mărar răsărite spontan se dezvoltă și ele;  au răsărit semințele de ridichi semănate  weekendul trecut, chiar și unele semințe de salată. Nu a răsărit însă nicio plantă de tomată, semințele fiind plantate dintre cele păstrate de mine din plantele de anul trecut.

- Am semănat o parte din cantitatea de arpagic și ceapa pentru frunze. 

       Sunt mulțumită de modul cum ne organizăm. Weekendul următor vom continua. Sper ca grădina să fie mai frumoasă anul acesta, așa cum o aveam în anii 2014-2016. 

        Azi, ne pregătim pentru încă o săptămână de activitate intensă la serviciu. Două săptămâni vor fi simulările naționale ale examenelor finale, așa că în această săptămână voi fi cooptată pentru evaluarea lucrărilor pentru clasa a VIII-a, iar săptămâna viitoare pentru clasa a XII-a. 

        Cu gândul la plantele care se vor dezvolta frumos și vor aduce recolta așteptată, postez câteva plante din solar.

O săptămână ușoară tuturor!

Jurnal de început de primăvară

 

      Pagină de jurnal, săptămâna a 10-a (02 -08 martie 2026)

  

  Bun venit primăvară!

    Sunt așa de încântată de venirea acestui anotimp. Vreau să cred că au trecut zilele reci și ploioase. Imaginea alăturată mi s-a părut atât de amuzantă și primăvăratică și mi-a indus așa o stare de bine, încât toată oboseala acumulată după șapte ore  de cursuri (6 ore de predare + 1oră de verificat teme) a dispărut ca prin minune.

      Săptămâna ce s-a încheiat ieri a fost așa cu mult haos pentru mine. Vremea a fost blândă. De fapt, nici nu îmi mai amintesc cum a fost la începutul săptămânii, dar cert este că  spre final a fost o vreme caldă, plăcută și  se anunță a fi la fel și la începutul acestei săptămâni. 

    Da,  săptămâna a fost solicitantă fiindcă am tot amânat niște situații care trebuiau a fi rezolvate mai demult sau mai bine spus la timpul potrivit. 

     De asemenea, a fost cu mărțișoare și flori, cu unul dintre acestea  personalizat, care trebuie să recunosc că m-a uimit, cu altele care au arătat că cei care mi le-au oferit îmi cunosc dragostea pentru pisici. A fost săptămâna cu bucuria primirii vizitei a două fost eleve, din seria anterioară,  care au ținut să îmi aducă un mărțișor. Una dintre fete realizează handmade mărțișoare pictate pe lemn și  tablouri  micuțe foarte drăguțe. Cealaltă, cunoaște faptul că sunt o băutoare înrăită😍 de cafea și a știut care este mărțișorul perfect. 

     A fost o săptămână cu emoții și pentru că C a fost operat miercuri. Operația  a decurs foarte bine, tumora care s-a dezvoltat pe creier a fost extirpată cu succes. Multumesc divinitații că totul a decurs bine, că recuperarea stă sub semne bune și luni pe 16 martie e posibil să fie externat.

      Săptămâna asta nu se putea desfășura fără a începe lucrul în grădină. În weekend, am petrecut două zile lucrând eficient. Am mai spus că pentru mine ziua de 8 martie nu este o zi specială, astfel că am preferat să petrec două zile lucrând în aer liber în grădină. Am curățat vița-de-vie, pomii fructiferi (puțini la număr, cei drept) și trandafirii, am  curățat de plantele uscate pe parcela cultivată anul trecut cu legume și am semănat în solar ridichii, roșii și salată, alte plante (ridichi, ceapă verde, salată) sunt în plină dezvoltare.

        A fost o săptămână cu de toate și  mulțumesc divinității pentru tot ce a fost frumos, bun și trăit în armonie. 

Jurnal și gânduri în apropierea primăverii

 Jurnalul săptămânii a 9-a (23 feb-01 martie 2026). ora 7.00

     Bună dimineța! 

    Iată că a sosit și primăvara! Unde zboară timpul atât de repede? Săptămâna aceasta nici nu am realizat când au trecut orele. Așa cum spuneam în articolul anterioar, duminică 22 feb a trebuit să plec la București. 

      Săptămâna aceasta a fost așa cu puțin din toate: cu bucuria de a retrăi copilăria alături de A, cu responsabilități de mamă și bunică, cu emoția așteptării unor vești despre C, ruda care este internată pentru a doua intervenție chirurgicală, cu pregătirea pentru reluarea activității. Azi este ultima zi de vacanță. 

    Vremea se anunță frumoasă, chiar dacă la acest moment este o ceață groasă. Având în vedere că nu trebuie să ne deplasăm, nu este un impediment pentru noi. Săptămâna aceasta vremea a fost călduță, dar nu prea am ieșit din casă: la București, în zona unde am locuit,  topirea zăpezii a dus la formarea unor bălți mari la intersecția străzilor lăturalnice cu cea principală, iar zăpada apoasă și foarte murdară de pe trotuare mă  convingeau să rămâm în casă. A a fost sub tratament după o viroză puternică, așa că nu a mers la școală motiv pentru care somnul de dimineață se prelungea până aproape de ora prânzului, ea fiind un liliac de noapte😋, așa că până devenea cu adevărat activă se apropia seara și vremea se răcea, motiv pentru care am stat mai mult în casă. Cu toate acestea am avut numeroase activități pe care nu le-am imortalizat și acum îmi pare rău: am gătit împreună, am preparat clitite bune-bune , am pictat cu pensule, cu degețele, pe plașa de desen, pe mânuțe, pe jucării, doar nu era să rămână și păpușile fără   machiaj😄. Am realizat construcții cu piesele lego și am rezolvat puzzle-uri în căsuța mia și am ordonat jucăriile. Am dansat, am citit și am  improvizat jocuri și povești. Orele de joacă  cu ea m-au deconectat de la responsabilitățile de adult și m-au transpus în copilărie. E minunat să poți retrăi copilăria prin ochiul omului matur. 

      

         După aceste momente frumoase, la revenirea acasă m-am confruntat cu niște dureri de articulații la piciorul afectat de entorsa din 2024, doar că acum zona dureroasă a fost alta. Să fie oare acestea semne  ale  îmbătrânirii ?😉 Ei, n-aș crede!😀😀😀 E adevărat că în această săptămână nu am făcut nici 10% din numărul pașilor zilnici propuși. 

          În altă ordine de idei,  în tradiția noastră începutul primăverii este marcat de dăruirea de mărțișoare, iar în timp ce scriu acest articol M a venit să mi-l dăruiască, așa că îl voi imortaliza și adăuga articolului ca o amintire peste ani. Mă bucură că a știut să îmi ofere un mărțișor pe gustul meu pe care îl voi purta și cu alte ocazii, fiind o broșă foarte drăguță. 

            Privind poza  adaugată postării, mi-au revenit în memorie amintiri din copilărie, când pregăteam mărțișoare pentru profesoarele mele și pentru cele 5 colege de clasă din școala generală.  Pentru colegele mele, realizam un plic din coală de desen și, pe o felicitare improvizată, desenată cu ghiocei și păsărele scriam următoarele versuri: 1 Martie lin coboară/  Pe aripi de primăvară/ Și în zborul lui ușor/ Îți aduce-un mărțișor.  Nici nu îmi amintesc cum și de unde le știu, dar timp de patru ani, în gimnaziu, colegele mele au primit aceste felicitări ,,handmade” numite astăzi, având mărțișoare, unele dintre ele păstrate din ani trecuți.  Am devenit nostalgică...

            ...dar să revin la realitatea zilelor noastre. Săptămâna care vine va fi una tumultoasă, nu pentru că revin la cursuri  atât la serviciu, cât și la cursurile pe care le urmez, ci pentru că urmează operația lui C. Sper ca totul să decurgă bine, mă rog pentru aceasta, iar tumora cerebrală să fie extirpată în întregime. Tumoara osoasă a fost expirpată cu succes, sper că și la cea de-a doua va fi la fel de bine! Doamne-ajută!

           Mă îngrijoarează și situația politică din lume. Atacurile militare  între marile puteri aduc totdeauna și o criză economică...și nu doar atât. Lumea este într-o continua fierbere și mă întreb deseori ce va urma. Văd zilnic avioane și elicoptere militare: unele poate trec pentru exerciții militare, altele însă pentru apărarea spațiului aerian. Fiind aproape de Ucraina, este explicabil. Criza declașată ieri va acutiza și mai tare pacea. In timp ce scriu, pe fundal se aud ultimele știri despre evenimentele din tările arabe. Vom vedea ce vom trăi! 

              Voi încheia într-o notă optimistă:  

      O primăvară cu liniște, cu pace și bucurii să avem!🌸🌹🌺

           

      

             

Jurnalul Săptămânii Altfel

 Vineri, 27 feb 2026, ora 15. 42

Săptămâna a 8a, 16-22 februarie 2026

    Scriu jurnalul acestei săptănâni cu întarziere, deoarece duminică am plecat spre București,  fără a avea stabilită această călătorie și fără a face consemnarea săptămânii. 

     Săptămâna trecută a fost, într-adevăr cu totul și cu totul altfel. La serviciu, s-a desfășurat săptămâna cu  activitati non-formale, denumită Școala-Altfel😍...dar altfel a fost totul. 

      Vremea s-a jucat de-a dreptul cu noi. Au fost emise coduri galbene și portocalii de ninsori și intensificări ale vântului. Pentru când? Pentru  miercuri-ziua în care era prevăzută activitatea ,,Chimist show”. Emotii- se va ține sau nu activitatea? Se ține, căci echipa care o desfășura anunță că va fi prezentă. Bucurie mare, elevii sunt entuziasmați. Ora de începere 10.00. 

        Cum echipa a ajuns mai devreme, show-ul a avut startul pe la 9.50. Surpriză: la puțin timp după ora 10.00, ninsoarea se intensifică, vântul bate cu putere, iar eu simt că  scap situația de sub control. După cca 30-35 de minute se anunță suspendarea cursurilor din cauza viscolului. Show-ul este în plină desfășurare. Copiii erau încântați de activitate, mai ales că era interactivă.

Mi se șoptește că mai durează cca 10-15 min. 

       Anunț părinții că pot veni să ia copiii de la școală la ora 11. 00.  Vorbesc cu părinții sosiți să îi ducă acasă și pe copiii ai căror părinți nu pot ajunge  și mă asigur că ajung cu bine acasă toții elevii mei. Acesta este avantajul când este o comunitate mică și toți se cunosc.   

        A doua zi după viscol, vine bucuria jocurilor în zăpadă: o bulgăreală pe cinste, o continuare a entuziasmului din ziua precedentă și un nou ,,camarad”, omul de zăpadă, creat cu ce aveam la îndemână. Viața lui a fost însă  foarte scurtă, fiindcă vineri a fost un soare strălucitor care l-a transformat în două gramăjoare de zăpadă. Noroc cu tehnologia că am reușit să-l imortalizăm. 

     Ca o confirmare a faptului că iarna și-a făcut de cap peste tot, am primit și o poză cu A  luptându-se cu zăpada. O adevărată aventură pe trotuarele din București după o ninsoare intensă. 

     Dar pentru că a fost altfel, ne-am  demonstrat și alte abilități în cadrul acestei săptămâni și am îmbinat utilul cu plăcutul, realizând planșe care să ne fie utile în  anumite momente ale activității formale. Și pentru că am fost creativi, am improvizat o planșă, atunci când nu am avut destule materiale. 

    

            După toate acestea,  recreerea atmosferei din perioada interbelică în cadrul unui eveniment cultural, a fost pentru mine ca o desfătare.  Rezonez foarte mult cu această epocă: este o perioadă în care cultura, educația, valorile morale  erau la loc de cinste. Participarea la un astfel de eveniment organizat într-o clădire  cu parfum interbelic, cu oameni  care împărtășesc trăiri asemănătoare cu ale mele, a fost o adevărată încântare. 

         Atmosfera a fost întreținută de o tânără pianistă foarte talentată, o soprană, profesor universitar la Universitatea Națională de Muzică din București și un bariton de la Teatrul Național de Operă și Balet ,,Oleg Danovski”. 

             Si pentru acest eveniment am avut emoții. Nu știam dacă pot ajunge, fiindcă vineri seara a plouat, iar în timpul nopții s-a format polei, care s-a menținut până la miezul zilei. 

 La întoarcerea spre casă, vremea ne-a mai rezervat o surpriză: o ninsoare strajnică.

   In urma unui mesaj, duminică dimineața plecam spre București. 

            ...și astfel s-a încheiat o săptămână cu totul și cu totul altfel.

O săptămâna extremelor-jurnal: săptămâna a 7a (09-15 februarie)

Predeal

 Săptămâna a IV-a, 23 ian.-01 feb. 2026

     Ce repede trece timpul!  Prima lună a anului a trecut, așa de repede.  Ultima săptămână a lunii a fost tare plină. De luni până joi, mi-am împărțit timpul între serviciu, casă și familia unei rude foarte apropiate care trece printr-o încercare grea și pe care am ajutat-o în măsura în care experiența îmi permite. Cum eu la rândul meu a trecut de 3 ori prin situații similare, am crezut de cuviință că pot fi de ajutor și mi-am arătat disponibilitatea de a fi un sprijin.  Acest fapt m-a bucurat foarte tare, mai ales că au încredere în mine. Nu sunt un profesionist, dar dacă nu am acționat greșit în cazul meu, nu cred că pot face ceva nepotrivit pentru ei. 

      In schimb, weekendul a fost de poveste. Vineri după-amiază, pe o ploaie intensă, am plecat spre Predeal. Călătoria cu trenul a durat aproximativ 5h (16.30-21.15). Următoarele două zile au fost cu zăpadă, cu bucuria trăirii clipei alături de buni amici, cu veselie, cu sufletul plin, așa ca în copilărie, cu experiente pe care nu le-am mai trăit. Și cât de frumos a fost!

      O zi petrecută pe pârtia Clăbucet, cu  o ascensiune cu telescaunul până la 1445m, cu bucuria zăpezii, dar cu schimbări bruște de vreme: la baza pârtiei era o zi luminoasă, iar la Clăbucet-plecare, ceață vânt, vizibilitate scăzută. Si asta în decurs de câteva minute.     Sâmbătă seara pe pârtie a fost de vis

         A doua zi, am mers la Cabana Trei Brazi. Puținele poze făcute cred că sunt mai covingătoare decât spusele mele. Cabana se află la o altitudine 1128m, pe  Culmea Morarului. Masivul din imagine este Postăvarul, iar din această zonă se pot admira Munții Bucegi. 

  Mai jos  este Cabana Trei Brazi. Noi am făcut traseul  Predeal- Cabana Trei Brazi- Predeal pe jos, cca 10 km. 

Imagine din restaurantul cabanei. 

  Am ajuns acasa, noaptea târziu pe o vreme câinoasă: un vânt puternic, o ninsoare puternică, dar cu inima plină. 

       

Jurnalul unei săptămâni cu totul altfel-cu ger și gânduri nerostite

 Săptămâna a 3-a: 12-17 ianuarie 2025

         Iarna se manifestă în toată puterea ei. In această săptămână temperaturile au fost mult sub 0 grade, uneori ajungând la -19 grade în timpul nopții. A fost ger, un ger năpraznic mai ales în weekend. Gerul se prelungește până pe 20 ianuarie...

        Totul a fost altfel în această săptămână. O săptămână solicitantă la serviciu, acasă și încărcată emoțional. Constat tot mai des că relațiile dintre oameni se deteriorează pe zi ce trece, că nu mai suntem capabili să îl ascultăm pe celălalt, că nu mai știm să fim empatici. Vineri a fost o situație atât de urâtă la serviciu, cu un limbaj sub demnitate din partea unui cadru didactic cu pretenții. 

       Nu aș putea  explica de ce vin  aceste încordări, de ce avem unele reacții nepotrivite, de ce nu mai putem avea un dialog constructiv.  Cred că vrem să îmbrăcăm în ambalaj strălucitor,  ceea ce nu merită. 

 Am ales de mult timp o poziție neutră și încerc să îmi păstrez demnitatea. Cred că uneori mai am și eu derapaje, dar nu grave. Mi-am propus, după această experiență să fiu și mai precaută, în relațiile cu oamenii.  

        In altă ordine de idei, simt o presiune și din cauza faptului că evaluările mele se apropie și nu am reușit să lucrez tot ce mi se cere pentru examene. Duminică m-am agitat foarte tare cu scanarea unei teme ample ce trebuia predată. Deși era rezolvată, încărcarea ei într-un anumit format și într-o anumită dimensiune, mi-au dat mari bătăi de cap. Uneori îmi dau seama că învățarea unor lucruri prin încercări conduce la pierdere de timp și sleire de energie. 

        Vreau să nu pierd absolut deloc din vedere cuvântul ales a mă ghida anul acesta și să reușesc să bifez drept reușită tot ce mi-am setat la început de an.

        Doresc să  închei articolul în notă optimistă și mă motivez  pentru a lucra eficient.

          Gânduri bune!

       

         

Jurnalul săptămânii: săptămâna a 2-a, 05-11 ianuarie 2026

Călătorie cu gust amar.

Duminică, 11 ian 2026, ora 7.20

          E o vreme autentică de iarnă. Primele trei zile ale săptămânii au fost plăcute, dar sunt ultimele zile de concediu, am stat mai mult în casă. 

       Pe data de 8 ian însă, data când am revenit la serviciu, a fost o schimbare radicală: o ploaie torențială cum nu am mai văzut în părțile de mult timp, cu colectează a unora noastre cantități mari de apă pe șosele, pe scurt, natură dezlănțuită. După-amiaza, ploaia sa transformat în zăpadă, iar temperatura până la ora 14.00 scăzuse cu 10 grade: de la 9 grade la ora 7.30 la -1grad la ora 14,00. A nins apoi și în timpul nopții, iar vineri am avut o zi autentică de iarnă: cu frig afară, dar și în sălile de clasă. 

        Ieri, sâmbătă, nu a nins, așa că m-am bucurat să privesc natura îmbrăcată în alb, în ​​timpul unei călătorii la Jurilovca, iar de azi se instalează codul galben de vânt și ninsoare. La acest moment temperatura este de -5 grade Celsius, dar vântul în că nu arată puterea. Este preconizată ninsoare până în jurul prânzului. La noi încă nu nenge. Sper ca vremea să nu se deterioreze acut și să creeze probleme de trafic, fiindcă pentru astă-seară, am bilet pentru un spectacol de Anul Nou, organizat de Teatrul de Operă și Balet. Din anii anteriori știu că este un spectacol minunat și mi-ar părea foarte rău să îl ratez. 

        Cum primele zile ale săptămânii le-am avut liber, am avut timp de organizare, dar și de timp pentru mine. Am organizat căminul, mi-am făcut timp și pentru lectură, dar despre asta voi vorbi într-un alt articol propus, fiindcă mi-am să notez separat impresiile de lectură. Ceea ce cred că este faptul că unele cărți ajung să le citesc atunci când este timpul lor pentru mine. Legat de lectură, am decis să caut mai mult cărți în variantă electronică, cărți scrise, chiar dacă implică mai mult timp de lectură decât audierea lor. Atunci când citesc eu, am posibilitatea să revin asupra unei pagini, să reflectez mai mult asupra unui paragraf, să pătrund mai adânc mesajul/ metafora textului. Am spus că voi căuta mai multe variante electronice ale cărților, fiindcă este mai economic din două puncte de vedere: economie de spațiu și economie financiară. Acest fapt aduce totuși și un minus- nu sunt puse la punct cu aparițiile recente, însă nimic nu mă reține să mă informez și să mă decidă dacă trebuie să impună să se bucure de carte bună. Ca o mențiune, am găsit câteva jurnale în format electronic extraordinare, iar în librării au niște prețuri mari, din punctul meu de vedere. 

          În altă ordine de idei, am făcut mai sus mențiunea despre călătoria la Jurilovca. Da, a fost o călătorie cu plusuri și minusuri, dacă ar fi să punctez din formatul anterior al jurnalului, ce am învățat săptămâna aceasta, ar fi că nu tot ce este împodobit în poleială este valori sau veritabil. Ieri mi -  a confirmat proverbul românesc .

           Decizia mea este clară: nu mai fac în România excursii cu agenții de turism. Interesul financiar primează, iar respectul pentru turist este undeva la coadă. Excursia a fost organizată de o aprovizionare locală cu care a mai fost într-o excursie la Varna. Prima experiență a fost plăcută, însă nu m-am gândit că au fost bifate doar obiective turistice, atunci când au prezentat excursia la care am luat parte ieri. 

           Excursia, așa cum au prezentat-o, venea să nu ofere o autentică experiență a obiceiurilor gastrononice și culturale ale lipovenilor care pe 10 ianuarie sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi. Ce am primit de fapt? Un fiasco pe o sumă considerabilă . Evenimentul a fost ținut aici. Pe rețele sociale, prezentarea locului este făcută în termeni laudativi, fiind vorba de promovare. Pentru mine- a fost o dezămăgire și o pierdere de bani. A doua oara, nu mai calc pragul. Nici pensiunii, nici ei. 

     Sala evenimentului era o terasă care nu fusese încălzită până la sosirea turiștilor. Meniul, de pește, așa cum nu fusese prezentat, nu a fost ceva deosebit. Aperitivul săracăcios, castraveți, roșii și salată din market, salată de icre- bună, într-adevăr, chiftele de pește, puțin pește prăjit, șalău cu maioneză, frumos prezentat, dar fad pregătit, zacuscă de pește, bună și aceasta, și o altă salată cu pește marinat, pe care o găsesc bunicică. Pentru doritori- o tuică călduță, nicidecum fiartă, cafeaua- dacă comandai lungă- venea după comnadă, doar dacă mai aveau cești😂, apa direct de la sursă, adică apă de robinet. Felul principal crap prăjit crocant, de nu îți dădeai seama de gustul cărnii, șalău prăjit, bunicel, un pătrat de mămăligă rece, scoasă din frigider și un mujdei de usturoi foarte iute și greu de nu te putea atinge de el. La desert, colțunași- nu sunt pe gustul meu, poate buni pentru alții, și o bucată de chesse- cake, gustoasă. Băuturi erau țuică, afinată, vin. Am cerut vin fiert să mă încălzesc, gustos. La masa mea, unii oameni au mâncat comod  😂 îmbrăcați în gecile groase la care nu au renunțat, la fel cum ne-au servit și gazdele mâncarea: proprietara nu și-a dat jos geaca lungă de fâș și nici șapca tricota din cap. O doamnă tânără, despre care cred că îi era fiică, a renunțat la mâneci care erau detașabile, probabil, căci vesta de fâș până deasupra genunchiului, a fost ținută de servire🤦‍♀️.

     Toaleta frumos-rustic , în fundul curții😉, amenajată, curată, dar neîncălzită și cu aerisire naturală fiindcă fereastra era de fapt o gaură pătrată în perete cu o perdeluță albă și frumos încrețită😒. Preferai să nu ajungi acolo, chiar dacă situația era presantă.

       Așa- zisul program artistic, a fost susținut de o doamnă, aflată la vârsta a treia, talentată, dar care a prezentat mai puțin cântece specifice sărbătorii sau reprezentative pentru tradiția locului, melodiile fiind comerciale, traduse în dialect lipovenesc. A cântat vreo două-trei melodii autentice. Programul cca o oră și atât. Recunosc că doamna a încălzit atmosfera, cât timp a fost convenția pentru prestația dumneaei. 

       Ce a fost frumos în această excursie? Peisajul pe care puteam să văd pe cont propriu cu 1/5 din suma cheltuită. Soțul meu încercat să mă convingă că ,,tradiția" costă. Eu consider că tradiția trebuie promovată cu mult respect, cu autenticitate și cu bun-simț. Sunt sigură că vin și câștigurile financiare, dacă respectă oamenii. ce am trăit, însă eu voi fi foarte precaută de acum. 

          Las mai jos câteva imagini cu ceea ce mi-a plăcut, de fapt. 

 Omul de zăpadă din portul Jurilovca

Imaginează-ți din port.

 Capul Doloșman . Un promontoriu de stânci calcaroase situat în apropiere de satul Jurilovca, arie protejată. In apropiere se află ruinele cetății Argamum. Nu am vizitat aceste locuri, dar sigur sunt pe lista mea pentru primavara aceasta. 

Pădurea Babadag, surprinsă în straie albe. O reală frumusețe.

         

      Tinuturi tulcene, cerul și pământul, pictate de natură în aceleași nuanțe. Poza nu a fost deloc modificată. E așa cum a surprins-o obiectivul telefonului mobil. Pentru mine, o încântare. 

       Este trist că nu poate spune lucru și despre oameni. Păcat că s-a pierdut respectul și că primează doar interesul câștigului. 

          Vreau să termin într-o notă optimistă și să vă doresc celor ce poposiți să vizitez aici și să-mi doresc o viitoare minunată!🧑‍🤝‍🧑