Este ora  7.08, dimineaţă. Miercuri, 26 iunie. Articolul de azi este  despre grădina și rezultatele muncii  de cca 3 luni.Cana de cafea este  alături, stimultentul pentru ziua de azi. Să încep, zic:

- azi recoltez cartofii, am plantat 10 kg, iar la final aproximez cantitatea. Si în anii trecuți plantam o cantitate asemănătoare care producea suficient, încât aveam cartofi până în primăvara anului următor. 

-plantele din solar au început să producă, ardeiul gras a crescut, fructele sunt mari și ele, însă recolta este slăbuță. Vedem ce va produce lunile viitoare. 

- ardeiul iute cumpărat s-a dovedit a fi ardei capia, așa că am cumpărat alte plăntuțe.

- ardeiul capia promite și ,de asemenea, vinete au și ele fructe. 

- roșiile din solar încep să producă, însă la unele fructe a apărut putregaiul apical. Am citit și am înțeles că apare din cauza deficitului de calciu din sol. Am adăugat var, atunci când am lucrat solul, însă se pare că nu a fost suficient. Ca măsură reparatorie, am înțeles că se poate administra cenușă de lemn, care conține calciu, 200g/m pătrat, în cazul meu cca 10 kg. Să producem cenușă, zic!

- fasolea de păstăi începe si ea să producă. Unele frunze sunt ruginite, cred că tot solul este de vină. Nu am administrat gunoi de grajd deloc, fiindcă nu am de unde să îl procur.

- rădăcinoasele au răsărit slab. Clar nu mai cumpăr semințe din comerț. Anul acesta am o tufă de pătrunjel care va produce semințe. Le voi recolta și voi expeimenta anul viitor. Morcovi am avut cantitate mare într-un singur an.  Anul acesta au răsărit, doar puținei și voi avea pentru ciorbele de legume din această vară. 

- dovleceii produc ca nebunii...voi conserva zilele acestea pentru iarnă.

-castraveții se dezvoltă și ei foarte frumos. 

-roșiile din grădină au suferit din din cauza replatării, dar încep și ele să producă fructe. Anul viitor voi semăna roșii direct în grădină, pentru a nu mai trece planta prin stresul replantării,

-sparanghelul răsare spontan în apropierea solarului. Voi răsădi câteva plante pentru a mări suprafață cu acestă plantă.

-porumbul de fiert crește minunat. L-am rărit (când era cam mărișor), și am replantat firele scoase din pământ. Vedem ce produce.

-leușteanul trebuie înmulțit, așa că semințele de anul acestea le voi semăna. este planta iubită de melci și anul acesta l-au cotropit.

- florile care au răsărit, din cele semănate sunt: crăițele, cârciumăresele, nalba pitică. Floarea nalbei este bicoloră, în nuanțe de mov și lila. Sunt minunate. Colțunașii au înflorit, dar  unele  frunze încep să se ofilescă. 

-trandafirii nu au fost curățați la timp și acest lucru i-a afectat. De reținut acest aspect!

- am avut vișine în copăcelul nostru, așa că am pregătit compot pentru iarnă. Caisul a produs și el binișor în acest an, iar părul este plin de fructe. Trebuie să spun că sunt copăcei. Cireșul a produs și el spre bucuria ciorilor care au savurat fructele, așa că nu m-am ales cu fructe, din cauza acestor „păcătoase”😝

-menta a produs peste așteptări, așa că voi avea frunze pentru ceai. 

- via produce anul acesta binișor; trebuie să mă mai informez cu privire la tăierea ei. E posibil ca eu să nu fi știut să o tai corespunzător. 

-curând voi recolta ceapa și usturoiul. 

   Dacă trag linie, îmi dau seama că ies pe plus, cu toate că sunt și mici eșecuri. 

      Zona istorică  a Constanței

 
 

Ieri, duminică 23 iunie, am  făcut o excursie inedită, în sensul că am privit locurile unde am ajuns ca un turist. Excursia am început-o vizitând o mănăstire din apropiere, pe care însă nu o vizitasem. Este aplasată într-o zonă pitorească, în zona sud-estică a podișului Casimcea, în apropiere de Gura Dobrogei. Peisajul este de poveste, dar calea de acces este cu mari provocări, fiindcă drumul este tare accidentat pe acest traseu. Este mai accesibil, fiind asfaltat, dacă se alege ruta Mihail Kogălniceanu- Târgușor.Este un lăcaș de cult recent construit, care adună numeroși credincioși în zile de sărbătoare. Mi-a plăcut liniștea și respectul pentru natură. Dacă ești un practicant al cultului ortodox, reușești să petreci un timp de mare spiritualitate în acest loc.  Ieri biserica era neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioși veniți la slujba de Rusalii.

    Apoi ne-am îndreptat spre Constanța. A fost o zi de vacanță, dar în zona peninsulară în timpul zilei nu era așa de aglomerat. Am spus că mi-am dorit să devin turist în orașul atât de cunoscut pentru mine și am luat-o la pas pe străduțele apropiate Pieței Ovidiu. Am explorat, în mod deosebit, două dintre ele: strada Nicolae Titulescu și strada Arhiepiscopiei. Pe N. Titulescu sunt numeroase clădiri, declarate monument istoric, foarte puține dintre acestea sunt renovate, dar renovarea le șterge un pic din autenticitate, fiindcă în umele cazuri, pentru tencuială s-a apelat la culori puternice care contrastează cu aerul vetust la locului. 

      Există clădiri care impresionează prin arhitectură, prin combinația stilurilor, chiar dacă sunt în paragină. Este  de necontestat faptul că la început de secol XX și chiar în anii interbelici, zona peninsulară a Constanței era locuită de oameni cu mare potență financiară.         Dacă travesezi Piața Ovidiu, în față se deschide un evantai de strădute. Alegând-o prima pe cea din stânga,

se ajunge printr-un intrând pe stada Nicolae Titulescu și te întâmpină imediat celebra Casă cu Lei. Este una dintre clădirile emblemă ale Constanței, construită în anii 1880, în stil eclectic,  după planurile a arhitectului Ion Berindei. Deși are cca 130 de ani și  este abandonată de zeci de ani, casă își păstrează măreția. Se pare că această clădire monument se află pe lista clădirilor de reabilitare. Eu nu mi-o amintesc când se afla dată spre utilizare, ci numai așa în stare de degradare.

      

Numeroase alte clădiri care te invită să le admiri, se găsesc la tot pasul. O clădire impunătoare, la fel de tristă din cauza dezinteresului oamenilor de azi, te anunță că este un fost hotel în care a locuit pentru 10 zile Mihai Eminescu. Tot pe acestă stradă se află și Basilica ,,Sfântul Anton  de Padova”, având rit catolic. Despre acest sfânt, am amintit în articolul despre orașul Padova, pe care l-am vizitat în acest an. 

 Constanța  este un târâm al multiculturalității, aici trăiesc în armonie, de secole bune, români, turci, tătari, greci, armeni și alte etnii, fiecare bucurându-se de respect pentru valorile lor identitare. Așa se face că pe cele două străduțe paralele-Nicole Titulescu și Arhiepiscopiei  se află trei trei lăcașe de cult diferit: Marea  Moschee, construită la început de secol XX, terminată în 1913, Basilica ,,Sfântul Anton” (1938) și Catedrala ortodoxă ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1895), construcție în stil neobizantin. 

 Pentru a descoperi aceste clădiri cu o istorie aparte, nu trebuie decât să ne luam răgaz și să rătăcim pe fiecare străduță. Nu trebuie să ne temem de căldură torida. Turistul găsește aici localuri cu ofertă pentru toate gusturile. Seara este o atmosferă aparte, toată zona se animă, pulsează de viață. O plimbare pe faleză în acordurile unor interpreți, de ocazie, poate chiar trubaturi, nu au cum să nu sensibilizeze. 

Un loc care mie îmi place în mod deosebit Librăria ,,Dorian Gray”. Aici se organizează diferite evenimente, au loc ateliere de pictură pentru copii, sunt pisici, într-un cuvânt este un loc perfect de relaxare, din punctul meu de vedere. 

   De multe ori, prea ancorați în realitate presantă cotidiană, lăsam să treacă frumosul pe lângă noi, fără să îi acordăm niciun gram de atenție. Nu trebuie decât să fim un pic atenți la detalii care fac diferența și să ne luam pilula de stare de bine din tot ce ne înconjoară. Uneori, la lucrurile simple e atât de complicat de ajuns. 

  Am scris aici doar ceea ce m-a bucurat ieri, dar sunt atât de multe obiective de văzut în aceasta zonă. Trebuie doar să găsim timp. https://www.facebook.com/share/r/GZKgDWAuBqgX2HLM/ 

  

   Rusaliile.   Duminică 23 iunie, ora 6.15. In fața laptopului alături de o cană sănătoasă de cafea, vreau să consemnez expriența de aseară. Spuneam în articolul anterior că urmează câteva zile de sărbătoare. Acestea sunt marcate prin evenimente organizate de unele orașe. Este cazul și Constanței, care a numit evenimentul ,,Coffee Breake” Cu prilejul acestei sărbători, administrația a luat decizia că să organizeze evenimente stradale și un transon din bulevardul Tomis a fost închis circulației. În oraș, am ajuns aseară, spre crepuscul. Atelierele propuse se închiseseră. Am făcut o plimbare  pe jos  de vreo 4km (Tomis 3- zona peninsulară). Era o atmosferă așa de plăcută!. Arborii de mătase sunt înfloriți,  pe alocuri se mai simțea parfumul florilor de tei. Briza mării adia ușor, era chiar răcoare și plăcut, după zile caniculare. 

    Pe bulevardul, altădată înțesat de masini, era acum o atmosferă boemă. Nu era foarte aglomerat, dat fiindcă era un meci de fotbal al naționalei, însă era forfotă. Oameni  care  se plimbau, socializau,  bucurându-se de lărgimea bulevardului, mesele de la diverse localuri  scoase pe bulevard, seara care se lăsa încet-încet, toate acestea au creat o atmosferă pitorească. Constanța devine și mai mult oraș turistic, în sezonul estival, și este foarte aglomerat, dar pe parcursul verii se organizează așa de multe evenimente culturale, încât uiți de orice inconvenient și vrei să fii acolo. Vibrația orașului, mai ales seara, aduce o stare de spirit, neîndoielnic, mai bună. Ceea ce îmi lipsește este faptul că nu am cu cine să împărtășesc această exuberanță. Nu am oameni în jurul meu oameni care să își dorească să împărtășească astfel de momente. 

   Chiar dacă pare a fi o plimbare banală, totuși atmosfera creată  m-a  scos din banalitatea cotidiană și  a adus cu sine o altfel de trăire. Pasul agale, timpul pe care mi l-am permis  să îl folosesc pentru a privi nimicuri, lipsa grijii că trebuie să mă grăbesc pentru că altceva are prioritate,au  adus liniștea interioară de care uneori am atâta nevoie. 

   Plimbându-mă și având și timp de reflecție, mi-am dat seama că în această lună, până acum, am abandonat lectura. E timpul să revin asupra ei. 

Animația de aseară chiar mi-a adus starea de bine.        

     E sâmbătă dimineața, 22 iunie, ora 7.14 min. Urmează un weekend, ba nu, să renunț la englezisme, un sfârșit de săptămână prelungit, fiindcă duminică sunt Rusaliile, în credința ortodoxă, zilele înălțării la cer a lui Iisus. Traducerea din limba latină ar fi Paștele trandafirilor-cât de frumos! Ca și sărbătoare  Paștilor, și Rusaliile se celebrează 3 zile, însă noi cei care trăim azi, încadrați în categoria „omului recent” celebrăm doar 2 zile, de fapt, ne bucurăm de odihnă. Ritualul sărbătorilor nu mai este cunoscut. În trecut, oamenii  trăiau în spirit religios, mitic. Eu nu cunosc această legătură. Nu știu dacă  vremurile au dus la neînțelegerea unor semnificații sau faptul că nu am avut în familie un model real religios. Anul acesta  a doua zi de Rusalii coincide cu o altă sărbătoare religioasă: Sânzâienele. Acestea sunt considerate a fi zâne bune, în credința neamului meu. În zona mea, sărbătoarea se numește Drăgaica. Nu știu etimologia acestui nume, nici nu găsesc o explicație. Sărbătoarea vine din negura timpurilor si se pare că este un cult închinat  Dianei - zeița vânătorii, cea care se pare că este identificată cu Luna. Totuși, sărbătoarea are legătură și cu credința dacilor; poate exista o zeitate, asemenea Dianei, pe care o venerau. Legenda spune că Sânzâiana ar fi fost sora Soarelui de care ar fi fugit, fiindcă el s-ar fi îndrăgostit de ea. Aceasta este și legenda lunii. 

    Imi aduc aminte de multe ,,interdicții” pe care mama avea grijă să nu le încalc. Să nu măturăm sau să coasem de Drăgaică. Să nu mâncăm fructe și legume de culoare rosie. Nu știa să-mi explice de ce, însă le respecta fiindcă așa le deprinsese de la mama ei. Imi mai spunea de niște coronițe făcute din flori de sânzâiene (flori pe care nici acum nu le recunosc) de către fetele tinere și care erau apoi aruncate pe acoperișul casei. Crescând, am citit despe această sărbătoare, despre ritualuri, însă atunci când le deprinzi din familie, intră în codul tău genetic. Mama nu  a reușit să ni le transmită și nu este vina ei-tata nu credea sub nicio formă în puterile miraculoase alor unor ființe superioare, si o ironiza mereu. Noi, copiii, nu am înțeles semnificația lor din cauza acestor disensiuni. Mama, însă,  a respectat, tot ce a deprins în familia ei.

     Ziua  Sânzâienelor a fost declarată și Ziua iei.  Ia este cămașa tradițională cusută  cu numeroase motive florale,dar nu numai. Voi reveni cu un articol despre aceste motive zilele următoare, mai ales că am decis să îmi cos o ie. Este un întreg ritual al coaserii unui astfel de articol vestimentar. Cusutul unei ii este laborios, durează luni de zile, dar vreau să realizez această piesă. Am învățat de la mama tipuri de cusături tradiționale pe etamină, însă nu am mai cusut din copilărie. Ce știu cu certitudine este următorul fapt: ce am învătat în copilărie, nu am uitat. Pentru că am timp suficient vara aceasta și pentru că am luat din casa părintească, după ce părinții mei au trecut în veșnicie, ștergare mari de borangic, am un motiv în plus să mă apuc de cusut. Trebuie însă să găsesc acel material- pânză topită- realizat din bumbac și cânepă. E tot un material tradițional. Vara aceasta  nu voi uita să îl achizitionez.  

    Mi-ar plăcea să cunosc ritualuri ale unor sărbători ce aparțin altor culturi. Poate acest articol, îmi dă posibilitatea să aflu dacă există sărbători similare și în alte culturi. Poate aflu despre ele de la potențialii cititori. Ce frumos ar fi!💓

Joi, 20 iunie. Dimineață, ora 7.30 a.m.Azi am o zi  mai puțin solicitantă. Poate îmi rezerv mai mult timp pentru mine. Vine în curând concediul.Maii am câteva săptămâni pănă atunci. Urmează câteva zile solicitante, când  luciditatea și atenția trebuie să fie la cote maxime în cazul evaluarii lucrărilor naționale, deoarece chiar și un punctaj nesemnificativ poate face diferența rezultatului final. Consider că este nedrept ca pe parcursul anilor de studiu să se accepte rotunjirea notei. Cinstit ar fi să fie declarat promovat la o disciplină elevul care obține media 5.00, fără nicio rotunjire. La un examen național, o notă de 4.90 înseamnă nepromovarea probei, iar de-a lungul anilor de școală media 4.50 este echivalentul  lui 5.00.

    Nu am făcut încă planul de vacanță, dar nu cred că voi călători foarte mult. Am învățat că planul nu funcționează, în cazul meu, deseori a existat o răsturnare de situație, așa că las lucrurile să decurgă de la sine. Dacă apar niște oportunități, le voi da curs. 

    Anul anterior în concediu am citit foarte mult. Sper să reușesc să fac acest lucru și de această dată. Sper să dezvolt niște relații profesionale cu colegi din alte regiuni. Ieri am avut o conversație virtuală cu un profesor foarte dedicat meseriei din Rep. Moldova. Descopăr aici niște oameni care fac din profesia lor un act de credință și nu am cum să nu apreciez implicarea lor totală. Sunt  oameni-resursă. 

    Gândurile așternute aici, soarele strălucitor de dimineață, armonia ciripitului păsărelelor, îmi dau o energie bună și încrederea că va fi o zi  productivă. Voi vedea la finalul ei! 

P.S. Voi data articolele publicate. În funcție de fusul orar, blogul indică o altă dată și o altă oră. 

  Iunie. Am ajuns la jumătatea lunii iunie și nu am realizat mare lucru. Profesional, această perioadă este  încărcată, anul școlar fiind la sfârșit, trebuie încheiată situația școlară, predate  diverse situații, trimisă  corespondența către părinți, organizată sesiunea examenelor finale care se țin în cadrul instituției. 

        Nu despre asta vreau să notez aici, fiindcă  astfel de analize realizez de mulți de ani. Vreau să-mi notez cum au fost aceste 2 săptămâni pentru mine, omul. Mă voi întreba peste ani- am putut oare să am grijă de sufletul meu? La ora bilanțului, nu știu ce voi răspunde, însă acum încerc să fac echilibrat totul: profesia, pasiunile, familia, micile plăceri, sănătatea. 

    Una dintre plăceri este grădinăritul și aloc timp pentru aceasta cca 8-10 h,  în cursul săptămânii, iar  sâmbăta mai multe ore decât într-o zi a săptâmânii de lucru. Seara este momentul pentru a lucra, mai ales că prima decadă a lunii a fost caniculară.

     Mi-am propus să fac paralelă între ani, așa că voi veni cu crâmpeie din viața mea, cât timp voi scrie în acest jurnal. Grădina deja ne oferă roade sănătoase: caisul, deși micuț, ne-a dat niște fructe mari, zemoase, pe care le-am savurat;  vișinul este încărcat și el de fructe; florile de trandafir sunt fie, sirop, fie dulceață, fie uscate pentru ceai. Dovleceii produc continuu, ceapa și usturoiul sunt la maturitate. În solar, tomatele au fructe formate chiar la al IV-lea etaj, ardeii, într-o mare diversitate de culoare și soi,  au și ei fructe, iar vinetele se dezvoltă frumos. Tomatele de afară au trecut de stresul replantării, au înverzit frumos și anunță și ele rod bun. Menta a ajuns la maturitate și trebuie recoltată. 

       ,, Recoltă” bogată am avut anul acesta și la pisicuți. Sunt mulți- 12 puiuți de pisică, iar o altă mămică, nu a adus să-i vedem bebelușii: cred că are și ea vreo 2-3 puiuți. Așă că am de lucru și cu ei, chiar dacă nu sunt pisicile mele, le hrănesc. Dintre ce 12 pui, 3 sunt orfani, și mă străduiesc să îi hrănesc și să îi țin în viață, sănătoși. Mă bucur că i-au adoptat 2 dintre mămici și împreună cresc 8 pui și nu simt acut absența mamei. Am decis ca pe cei mai mici puiuți să îi aduc la mine acasă, în viitor. Sper ca Oreo  să îi accepte. Nu am găsit persoane interesate să îi adopte pe ceilalți  și nu știu cum mă voi descurca în viitor cu ei. 

    Trec și la expeiențe mai putin reușite: castraveții au fost semănați de mai multe ori și, acum în iunie par să înceapă dezvoltarea evidentă a plantelor, cireșele au fost devorate de păsări- nu am putut nici gusta, copacul fiind în primii ani de rod, produce puțin și, dumnealor, ciorile, sunt pe fază și nu lasă niciun fruct; florile semănate nu au răsărit toate, ceea ce mă face să mă gândesc de 2 ori, în viitor, înainte de a achiziționa semințe; fasolea de păstăi a răsărit rar, însă am luat semințe de fasole cățărătoare și vreau să mă conving de calitatea ei-nu am plantat până acum; rădăcinoasele nu au răsărit. Nu îmi dau seama dacă este vina mea, neștiind să le semăn sau este calitatea semințelor îndoielnică. Am ratat de mai multe ori producerea acestor legume.

     Am avut și un plic cu semințe de bame, însă am ales să nu le plantez, neconsumându-le niciodată. Poate anul viitor.

    

     

    Experiența de astăzi a fost minunată!  Dictonul latin ,,Experiența docet!” dovedește înțelepciunea înaintașilor latini. Intâlnirea  de comunitate de astăzi  a fost minunată!  Ce clipe frumoase am trăit, ce implicați i-am descoperit pe adolescenții mei, de vârste diferite. Cât de obiectivi, de analitici s-au dovedit. Ce frumos s-au prezentat atât cei de 13 ani, la prima lor activitate de acest gen. Mă bucur că mi-am creat această oportunitate: a fost o cale de a descoperi cât de bine mă simt în rolul de facilitator, de organizator al unei astfel de activități. Cum să nu îi apreciezi când îi simți entuziaști și dornici să își exprime punctul de vedere. Care a fost tema? Tot despre educație- „Profesor cool-elev motivat?” Și am fost bucuroasă să constat că pentru ei, profesorul cool este cel ce dă dovadă de profesionalism, cel care știe să îmbine tradiționalul cu modernul, cel care evalueză obiectiv elevul și  îl încurajează să se autodepășească, profesorul care creează contexte pentru dezvoltare cognitivă și emoțională,  profesorul care manifestă înțelegere, toleranță față de unele manifestări copilărești, profesorul creativ, inovativ.  dar nu cel care este permisiv, profesorul laissez-faire, subiectiv în evaluare.  Așa este firesc să fie așa! 

    Cât de frumos a curs discuția, cât de interesati au fost să aplice cele discutate, atunci când au primit rolul de a fi profesori și a crea o activitate pentru captarea atenției. Faptul că întâlnirea s-a desfășurat on-line, le-a dat un sentiment siguranță și și-au împărtășit  deschis opiniile. I-am simțit sinceri! 

    Faptul că  a fost a două întâlnire, mi-a creat și mie un confort. Eram pregătită să gestionez orice  problemă tehnică ar fi apărut, dar de această dată, nu au mai existat (au fost suficiente la prima întâlnire și pentru cea de azi). Am mai învățat ceva: nu poți deține controlul total, oricât de bine te-ai pregăti. Imprevizibilul este prezent. Asupra primei întâlniri, m-am concentrat foarte mult. Am planificat-o în detaliu, însă nu am luat un calcul unele blocaje tehnice...și au fost câteva. De această dată, nu am mai fost atât de riguroasă în organizarea activității, iar întâlnirea s-a desfășurat atât de frumos. Este o experiență pe care mi-ar plăcea să o retrăiesc!

    

  

    E o dimineață încărcată de cântec de păsărele. E liniște! Mâța mea independentă,Oreo, iese din ,,culcușul” nou pe care a pus stâpănire,o cutie banală de carton de care se bucură ca de un lucru de mare preț și mă urmărește prin casă, parcă îi este teamă să nu plec. Are acum 12 ani, iar 6,5 ani i-a trăit alături de Darcy. După ce mâțuca cea mică ne-a părăsit, i-a simțit acut lipsa și caută mult mai multă afecțiune. Ciudat este că deși este o pisică bătrână, este încă energică, jucăușă și autoritară.  Atunci când vrea să primească atenție, nu o poți ignora fiind foarte convingătoare (miorlăie pe 7 voci😹, sunetele cresc în intensitate, dacă nu îi acorzi atenție, așa că știe să își atingă scopul).

        Acum este foarte liniștită, a venit în sufragerie unde eu lucrez și și-a adus un alt lucru de mare preț 😻(un săculeț de material textil) pe care s-a întins și doarme. E tare drăguț să o privești.

      Soarele  deja se ridică stălucitor, vestind și azi o zi tare călduroasă de început de vară. Cana de cafea este aproape pe sfârșite, deși este 6.30  a.m. Sunt matinală și încerc să îmi pun în ordine desfășurarea celei de a două întâlniri de comunitate, care va avea loc mâine după amiază. Tema pe care am ales-o este de interes, cred- profesorul „cool”. Sunt tare curioasă să ascult intervențiile elevilor mei. De fapt, titlul activității este următorul „Profesor cool, elev motivat?” Sper ca  elevii  prezenți să îmi lămurească într-o oarecare măsură ce așteptări au ei de la profesorul lor. Poate găsesc astfel răspunsuri la unele întrebări pe care mi le tot pun: Sunt metodele moderne o cale de a junge la adevărul științific sau au o mai mare  eficiență  tot  metodele tradiționale?  Sunt metodele acestea moderne, complementare, o formă de evaluare justă, corectă  sau adaugă în unele cazuri un plus important la notă și creșterea mediei  în mod artificial? Este stilul meu didactic unul pe placul elevilor? 

Impletirea noului cu tradiționalul, este de dorit, fiecare metodă având avantaje și dezavantaje. Predarea trebuie adaptată în funcție de particularitățile colectivului de elevi. Stiu că o metodă aplicată pentru predarea cu succes a unui conținut la o clasă, nu va avea același rezultat în cazul altui colectiv. Practica mi-a dovedit acest fapt. Sunt curioasă să aflu ce preferă elevii și ce argumente aduc în favoarea alegerii lor, ce îi motivează pe ei. 

    Sper ca discuțiile de mâine să fie prietenești, deschise, oneste și să găsesc răspunsuri. 

   Voi reveni  maine și voi nota concluziile întâlnirii. Asistenta mea, Oreo, va fi prezentă, așa cum a fost și la prima întâlnire, dar mi-aș dori să uite să fie vocală. Sper să nu mai aibă nimic de completat, de argumentat, și să fie de  acord cu părerile oamenilor. Când nu îi convine un argument, se exprimă vehement😏.

 

      Ieri am intenționat să fac o excursie într-un oraș aflat pe malul Dunării. În ciuda tuturor planurilor făcute, nimic nu a funcționat cum mi-aș fi dorit:  o oboseală fizică și pihică mi-a afectat starea de sănătate. Incercarea de a ajunge la destinație a fost sortită eșecului. Am traversat acest oraș în urmă cu niște ani, fără a-l vizita. Unele clădiri dau orașului un aer de epocă și mi-ar fi plăcut să rătăcesc pe straduțele lui. Cu altă ocazie! Oricum sper să mai fi învățat o lecție. Poate voi crea o ocazie propice curând.