E sâmbătă dimineața, 22 iunie, ora 7.14 min. Urmează un weekend, ba nu, să renunț la englezisme, un sfârșit de săptămână prelungit, fiindcă duminică sunt Rusaliile, în credința ortodoxă, zilele înălțării la cer a lui Iisus. Traducerea din limba latină ar fi Paștele trandafirilor-cât de frumos! Ca și sărbătoare  Paștilor, și Rusaliile se celebrează 3 zile, însă noi cei care trăim azi, încadrați în categoria „omului recent” celebrăm doar 2 zile, de fapt, ne bucurăm de odihnă. Ritualul sărbătorilor nu mai este cunoscut. În trecut, oamenii  trăiau în spirit religios, mitic. Eu nu cunosc această legătură. Nu știu dacă  vremurile au dus la neînțelegerea unor semnificații sau faptul că nu am avut în familie un model real religios. Anul acesta  a doua zi de Rusalii coincide cu o altă sărbătoare religioasă: Sânzâienele. Acestea sunt considerate a fi zâne bune, în credința neamului meu. În zona mea, sărbătoarea se numește Drăgaica. Nu știu etimologia acestui nume, nici nu găsesc o explicație. Sărbătoarea vine din negura timpurilor si se pare că este un cult închinat  Dianei - zeița vânătorii, cea care se pare că este identificată cu Luna. Totuși, sărbătoarea are legătură și cu credința dacilor; poate exista o zeitate, asemenea Dianei, pe care o venerau. Legenda spune că Sânzâiana ar fi fost sora Soarelui de care ar fi fugit, fiindcă el s-ar fi îndrăgostit de ea. Aceasta este și legenda lunii. 

    Imi aduc aminte de multe ,,interdicții” pe care mama avea grijă să nu le încalc. Să nu măturăm sau să coasem de Drăgaică. Să nu mâncăm fructe și legume de culoare rosie. Nu știa să-mi explice de ce, însă le respecta fiindcă așa le deprinsese de la mama ei. Imi mai spunea de niște coronițe făcute din flori de sânzâiene (flori pe care nici acum nu le recunosc) de către fetele tinere și care erau apoi aruncate pe acoperișul casei. Crescând, am citit despe această sărbătoare, despre ritualuri, însă atunci când le deprinzi din familie, intră în codul tău genetic. Mama nu  a reușit să ni le transmită și nu este vina ei-tata nu credea sub nicio formă în puterile miraculoase alor unor ființe superioare, si o ironiza mereu. Noi, copiii, nu am înțeles semnificația lor din cauza acestor disensiuni. Mama, însă,  a respectat, tot ce a deprins în familia ei.

     Ziua  Sânzâienelor a fost declarată și Ziua iei.  Ia este cămașa tradițională cusută  cu numeroase motive florale,dar nu numai. Voi reveni cu un articol despre aceste motive zilele următoare, mai ales că am decis să îmi cos o ie. Este un întreg ritual al coaserii unui astfel de articol vestimentar. Cusutul unei ii este laborios, durează luni de zile, dar vreau să realizez această piesă. Am învățat de la mama tipuri de cusături tradiționale pe etamină, însă nu am mai cusut din copilărie. Ce știu cu certitudine este următorul fapt: ce am învătat în copilărie, nu am uitat. Pentru că am timp suficient vara aceasta și pentru că am luat din casa părintească, după ce părinții mei au trecut în veșnicie, ștergare mari de borangic, am un motiv în plus să mă apuc de cusut. Trebuie însă să găsesc acel material- pânză topită- realizat din bumbac și cânepă. E tot un material tradițional. Vara aceasta  nu voi uita să îl achizitionez.  

    Mi-ar plăcea să cunosc ritualuri ale unor sărbători ce aparțin altor culturi. Poate acest articol, îmi dă posibilitatea să aflu dacă există sărbători similare și în alte culturi. Poate aflu despre ele de la potențialii cititori. Ce frumos ar fi!💓