Iunie. Am ajuns la jumătatea lunii iunie și nu am realizat mare lucru. Profesional, această perioadă este  încărcată, anul școlar fiind la sfârșit, trebuie încheiată situația școlară, predate  diverse situații, trimisă  corespondența către părinți, organizată sesiunea examenelor finale care se țin în cadrul instituției. 

        Nu despre asta vreau să notez aici, fiindcă  astfel de analize realizez de mulți de ani. Vreau să-mi notez cum au fost aceste 2 săptămâni pentru mine, omul. Mă voi întreba peste ani- am putut oare să am grijă de sufletul meu? La ora bilanțului, nu știu ce voi răspunde, însă acum încerc să fac echilibrat totul: profesia, pasiunile, familia, micile plăceri, sănătatea. 

    Una dintre plăceri este grădinăritul și aloc timp pentru aceasta cca 8-10 h,  în cursul săptămânii, iar  sâmbăta mai multe ore decât într-o zi a săptâmânii de lucru. Seara este momentul pentru a lucra, mai ales că prima decadă a lunii a fost caniculară.

     Mi-am propus să fac paralelă între ani, așa că voi veni cu crâmpeie din viața mea, cât timp voi scrie în acest jurnal. Grădina deja ne oferă roade sănătoase: caisul, deși micuț, ne-a dat niște fructe mari, zemoase, pe care le-am savurat;  vișinul este încărcat și el de fructe; florile de trandafir sunt fie, sirop, fie dulceață, fie uscate pentru ceai. Dovleceii produc continuu, ceapa și usturoiul sunt la maturitate. În solar, tomatele au fructe formate chiar la al IV-lea etaj, ardeii, într-o mare diversitate de culoare și soi,  au și ei fructe, iar vinetele se dezvoltă frumos. Tomatele de afară au trecut de stresul replantării, au înverzit frumos și anunță și ele rod bun. Menta a ajuns la maturitate și trebuie recoltată. 

       ,, Recoltă” bogată am avut anul acesta și la pisicuți. Sunt mulți- 12 puiuți de pisică, iar o altă mămică, nu a adus să-i vedem bebelușii: cred că are și ea vreo 2-3 puiuți. Așă că am de lucru și cu ei, chiar dacă nu sunt pisicile mele, le hrănesc. Dintre ce 12 pui, 3 sunt orfani, și mă străduiesc să îi hrănesc și să îi țin în viață, sănătoși. Mă bucur că i-au adoptat 2 dintre mămici și împreună cresc 8 pui și nu simt acut absența mamei. Am decis ca pe cei mai mici puiuți să îi aduc la mine acasă, în viitor. Sper ca Oreo  să îi accepte. Nu am găsit persoane interesate să îi adopte pe ceilalți  și nu știu cum mă voi descurca în viitor cu ei. 

    Trec și la expeiențe mai putin reușite: castraveții au fost semănați de mai multe ori și, acum în iunie par să înceapă dezvoltarea evidentă a plantelor, cireșele au fost devorate de păsări- nu am putut nici gusta, copacul fiind în primii ani de rod, produce puțin și, dumnealor, ciorile, sunt pe fază și nu lasă niciun fruct; florile semănate nu au răsărit toate, ceea ce mă face să mă gândesc de 2 ori, în viitor, înainte de a achiziționa semințe; fasolea de păstăi a răsărit rar, însă am luat semințe de fasole cățărătoare și vreau să mă conving de calitatea ei-nu am plantat până acum; rădăcinoasele nu au răsărit. Nu îmi dau seama dacă este vina mea, neștiind să le semăn sau este calitatea semințelor îndoielnică. Am ratat de mai multe ori producerea acestor legume.

     Am avut și un plic cu semințe de bame, însă am ales să nu le plantez, neconsumându-le niciodată. Poate anul viitor.