Zona istorică  a Constanței

 
 

Ieri, duminică 23 iunie, am  făcut o excursie inedită, în sensul că am privit locurile unde am ajuns ca un turist. Excursia am început-o vizitând o mănăstire din apropiere, pe care însă nu o vizitasem. Este aplasată într-o zonă pitorească, în zona sud-estică a podișului Casimcea, în apropiere de Gura Dobrogei. Peisajul este de poveste, dar calea de acces este cu mari provocări, fiindcă drumul este tare accidentat pe acest traseu. Este mai accesibil, fiind asfaltat, dacă se alege ruta Mihail Kogălniceanu- Târgușor.Este un lăcaș de cult recent construit, care adună numeroși credincioși în zile de sărbătoare. Mi-a plăcut liniștea și respectul pentru natură. Dacă ești un practicant al cultului ortodox, reușești să petreci un timp de mare spiritualitate în acest loc.  Ieri biserica era neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioși veniți la slujba de Rusalii.

    Apoi ne-am îndreptat spre Constanța. A fost o zi de vacanță, dar în zona peninsulară în timpul zilei nu era așa de aglomerat. Am spus că mi-am dorit să devin turist în orașul atât de cunoscut pentru mine și am luat-o la pas pe străduțele apropiate Pieței Ovidiu. Am explorat, în mod deosebit, două dintre ele: strada Nicolae Titulescu și strada Arhiepiscopiei. Pe N. Titulescu sunt numeroase clădiri, declarate monument istoric, foarte puține dintre acestea sunt renovate, dar renovarea le șterge un pic din autenticitate, fiindcă în umele cazuri, pentru tencuială s-a apelat la culori puternice care contrastează cu aerul vetust la locului. 

      Există clădiri care impresionează prin arhitectură, prin combinația stilurilor, chiar dacă sunt în paragină. Este  de necontestat faptul că la început de secol XX și chiar în anii interbelici, zona peninsulară a Constanței era locuită de oameni cu mare potență financiară.         Dacă travesezi Piața Ovidiu, în față se deschide un evantai de strădute. Alegând-o prima pe cea din stânga,

se ajunge printr-un intrând pe stada Nicolae Titulescu și te întâmpină imediat celebra Casă cu Lei. Este una dintre clădirile emblemă ale Constanței, construită în anii 1880, în stil eclectic,  după planurile a arhitectului Ion Berindei. Deși are cca 130 de ani și  este abandonată de zeci de ani, casă își păstrează măreția. Se pare că această clădire monument se află pe lista clădirilor de reabilitare. Eu nu mi-o amintesc când se afla dată spre utilizare, ci numai așa în stare de degradare.

      

Numeroase alte clădiri care te invită să le admiri, se găsesc la tot pasul. O clădire impunătoare, la fel de tristă din cauza dezinteresului oamenilor de azi, te anunță că este un fost hotel în care a locuit pentru 10 zile Mihai Eminescu. Tot pe acestă stradă se află și Basilica ,,Sfântul Anton  de Padova”, având rit catolic. Despre acest sfânt, am amintit în articolul despre orașul Padova, pe care l-am vizitat în acest an. 

 Constanța  este un târâm al multiculturalității, aici trăiesc în armonie, de secole bune, români, turci, tătari, greci, armeni și alte etnii, fiecare bucurându-se de respect pentru valorile lor identitare. Așa se face că pe cele două străduțe paralele-Nicole Titulescu și Arhiepiscopiei  se află trei trei lăcașe de cult diferit: Marea  Moschee, construită la început de secol XX, terminată în 1913, Basilica ,,Sfântul Anton” (1938) și Catedrala ortodoxă ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1895), construcție în stil neobizantin. 

 Pentru a descoperi aceste clădiri cu o istorie aparte, nu trebuie decât să ne luam răgaz și să rătăcim pe fiecare străduță. Nu trebuie să ne temem de căldură torida. Turistul găsește aici localuri cu ofertă pentru toate gusturile. Seara este o atmosferă aparte, toată zona se animă, pulsează de viață. O plimbare pe faleză în acordurile unor interpreți, de ocazie, poate chiar trubaturi, nu au cum să nu sensibilizeze. 

Un loc care mie îmi place în mod deosebit Librăria ,,Dorian Gray”. Aici se organizează diferite evenimente, au loc ateliere de pictură pentru copii, sunt pisici, într-un cuvânt este un loc perfect de relaxare, din punctul meu de vedere. 

   De multe ori, prea ancorați în realitate presantă cotidiană, lăsam să treacă frumosul pe lângă noi, fără să îi acordăm niciun gram de atenție. Nu trebuie decât să fim un pic atenți la detalii care fac diferența și să ne luam pilula de stare de bine din tot ce ne înconjoară. Uneori, la lucrurile simple e atât de complicat de ajuns. 

  Am scris aici doar ceea ce m-a bucurat ieri, dar sunt atât de multe obiective de văzut în aceasta zonă. Trebuie doar să găsim timp. https://www.facebook.com/share/r/GZKgDWAuBqgX2HLM/