Astăzi  după-amiază, am participat la un curs de formare. Discuțiile  cursului le-au reprezentat  aplicațiile digitale cu ajutorul cărora poți face procesul de predare mai atractiv, mai interactic și mai apropiat de preocupările elevilor. E clar că digitalizarea va fi mult mai prezentă în viețile noastre, iar noi trebuie să ne adaptăm noii realități. M-am bucurat când am descoperit printre aplicațiile prezentate unele deja cunoscute de mine și folosite la clasă. Altele necunoscute până azi mi-au stârnit interesul. In această vară voi avea de explorat acest domeniu. Si imi doresc să reușesc să realizez benzi desenate cu care să-mi atrag elevii spre literatură. Este  o așa mare lipsă de interes pentru lectură. Se citește,  însă prea puțin și în general literatură comercială, ușoară, cu fraze scurte, stil colocvial. Prezentarea grafică a operelor literare, e posibil să îi atragă.

     Atmosfera de  la curs a fost destinsă, poate prea destinsă, cu prea multă gălăgie, dar asta e. Eu nu pot trata cu superficialitate ceea ce mă interesează  și am făcut tot posibilul, în ciuda unor bruiaje, să notez tot ce m-a interesat. Nu poate fi totul perfect. Aștept și sesiunea on-line. Atunci va fi cu mai multă liniște.

    Ce este bine pentru mine?  Am reușit să mai  accesez câteva  aplicații, așa cum dovedește una dintre fotografii. Nu știu să creez un site, dar tare mult mi-ar plăcea să știu. Mi-aș încarca acolo modele de lecții. Poate, poate reușesc să învăț și asta cât mai curând!  

Cât timp înfloresc lămâii o carte care te face să meditezi la tot ce înseamnă iubire, sacrificiu, speranță.

    Este o oră  matinală, 7.20. Ultima zi de primăvară, 31 mai. A trecut un an de când am decis să revin asupra acestui blog, pe care să îl transform într-un jurnal. Am ajuns la finalul perioadei de un an în care am consemnat într-o listă toate   lecturile acestei periade. S-au adunat vreo 23 de titluri. Mulțumită  de rezultat, ținând cont de faptul că am început consemnarea spre sfârșitul lunii iunie și a fost un an solicitant. De mâine, începe o nouă perioadă de lectură.

Azi însă vreau să fac o scurtă recenzie a acestei ultime cărți,Cât timp înfloresc lămâii de Zoulfa Katouh.  Este o carte care surprinde drama războiului civil din Siria. Știu ce înseamnă totalitarismul și dictatura pentru că am trăit copilăria și o parte a adolescenței sub un astfel de regim, însă nu vreau să cunosc tragimul războiului, mai ales un război  fratricid. Subiectul este cutremurător, prezentând toate aspectele unui război civil și al unui regim dictatorial-încălcarea dreptului la libertate, arestări politice, torturi, încercarea de menținerea puterii prin forță și teroare, drama oamenilor care visează la libertate, visurile spulberate ale unor copii.  

    Pe de altă parte, cartea este un simbol al speranței. Cei doi adolescenți, nevoiți să se maturizeze mult prea rapid, Salama și Kenan, prin dragostea lor dovedesc că speranța există. Povestea lor de dragoste este cutrenurătoare, iar contextul în care se apropie dramatic. Tânăra, studentă la farmacie, activând în timpul războiului într-un spital, sub îndrumarea unui medic de excepție, este nevoită să o opereze pe sora lui Kenan, într-o locuință distrusă de bombardament, fără anestezie. 

    Modul în care Salama găsește calea să îl convingă pe traficantul Am  să îi facă rost de o barcă pentru a-și salva singura persoană din familie care mai era lângă ea, Layla, soția însărcinată  fratelui său, este din nou de un dramatism cutremurător, chiar dacă ea știe că întarzierea intervenției ei nu pune în pericol viața fetiței traficantului. Puterea de a dona sânge direct de la persoană la persoană- Salama va face transfuzia de sânge pentru copilă, direct din vena sa- dovedește iubirea pentru viață și oameni de care dă dovada această tânără minunată de numai 18 ani. Layla, da Layla- doar o ancoră existențială (Layla fusese împușcată, fiind însărcinată, iar Salama își pierde toată familia).  Incercarea de salvare dintr-o țară distrusă de război, traversarea Mediteranei într-o barcă în speranța unui viitor mai bun într-o țară liberă, dar total   necunoscută, sunt alte aspecte dramatice ale riscurilor pe care și le asumă oamenii care fug din calea războiului în încercarea de a regăsi o oarecare normalitate. 

        Cartea te îndeamnă la meditație și nu ai cum să nu îți pui întrebări despre ceea ce ai face tu, cititorul, dacă te-ai afla într-o astfel de situație. Războiul distruge vieți si mutilează conștiinte. Războiul distruge identități. Nu pot să nu mă gândesc la aceste drame, când aproape de mine, într-o țară învecinată este un război în desfășurare de 2 ani și 3 luni. Ziua de 24 feb, ziua când a început războiul, în tradiția neamului meu este ziua îndrăgostiților. Nu se poate să nu ți se imprime în conștiință această dată. Aud destul de des aparate de zbor, fiind aproape de un aeroport militar. Nu pot să nu mă gândesc cum aș proceda, dacă existența  mea simplă, modestă, liniștită, ar fi zruncinată de un război.

    

 

                         

La revenirea din breakout rooms.

    De câteva zile am trecut prin toate furcile caudine. Am fost nevoită să  organizez o întâlnire de comunitate. O primă întâlnire. 

     Din feedbackul primit, a fost o întâlnire reușită.   E adevărat că s-a întâmplat să apară și probleme tehnice, pe care am reușit să le depășesc, însă în momentul conferinței video mi se părea că totul zboară în aer. Asta e marea provocare.  La prima mea ședință, au fost 11 persoane. Nu este mult, dar este mai mult decât mă așteptam. Ce greșesc eu, este faptul că pornesc cu preconcepția că nu voi găsi persoane deschise să participe la unele activități propuse de mine și că nu sunt capabilă să....  Orice inițiativă aș avea, o ratez tot eu din fașă etichetând-o neinteresantă și  nereușită. Întâlnirea de ieri a venit să îmi demonstreze contariul: că pot să susțin o astfel de întâlnire ca facilitator(dar să îmi asum toate rolurile- cofacilitator, timekeeper, este foarte greu) și că sunt persoane dispuse să participe (din curiozitate), iar  unele chiar să fie încântate de ceea ce se discută. Tema de ieri ,,Starea de bine”, o temă generoasă, amplă care a stârnit interesul.

    Pregătirea acestei ședințe, m-a învățat ce înseamnă lipsa de colaborare, de implicare, pentru că inițial trebuia să  fie organizată între 3 scolii, fiindcă din școala unde activez, doar eu eram înscrisă în programul de formare. Am fost nevoită să mă retrag, fiindcă  organizarea era propusă de celelalte colege cu 18 de h înainte de întîlnirea proprui-zisă (de luni ora 21.00, până marți ora 15.00). Cred că timpul efeciv de lucru ar fi fost de cel mult 3h. Am decis să schimb tot- componență, temă, stil de lucru- și să îmi asum organizarea acestei întâlniri. 

      A fost o reală provocare. Urmează cea de a doua întâlnire săptâmâna viitoare. 

      

 

Detalii. Grădina în luna mai.  

    Florile trandafirului de Damasc au devenit o savuroasă dulceață și un sirop răcoritor. Le recoltez de aproximativ 5 zile și încă mai sunt boboci de înflorit. Azi întreaga bucătărie avea aromă de trandafir. Un alt trandafir care înflorește mai tîrziu în comparație cu ceilalți prezentați la sfârșitul lunii aprilie. 

Are  culoare deosebită. Este mai pretențios decât ceilați arbuști.

 Planta cu flori roz a răsărit spontan. Cu ani în urmă am cumpărat un plic cu plante pentru bordură. Nu știu denumirea ei, dar floarea de culoare portocaliu este mai des întâlnită. Incerc să recoltez semințe și poate anul viitor mă voi avea de mai multe plante.                              

Lonicera are un parfum care te îmbată. Am lucrat în această seară în grădină până mai târziu și m-am bucurat de această plantă. Din păcate, terenul unde am grădina este la distanță de locuința mea și nu ajung chiar zilnic pentru a mă bucura de parfumul divin. 

Plantele din solar sunt în plină dezvoltare.

 

    „Cadavrul din bibliotecă”  de Agatha Christie. Este cartea terminată ieri.Am revenit asupra ei, după niște ani, iar relectura nu a fost deloc plictisitoare, fiindcă intervenise uitarea.  Este o carte relativ ușor de citit, captează atenția și te face să te prinzi în cercetarea cazului alături de personajele-detectiv. Nu se poate să nu o iubești pe Miss Marple, bătrânica cu un spirit de observație aparte, cu capacitate de analiză și  o intuiție ieșite din comun. Nu se poate să nu o invidiezi un pic  (poate mai mult de un pic) că este înzestrată cu o așa inteligență. 

    Romanele polițiste sunt pentru mine sarea și piperul literaturii. Primul roman citit  de această factură  a fost „Bună seara, Melania!” al Rodicăi Ojog-Brașoveanu și a fost citit cu mulți, multi ani în urmă, pe vremea când eram copil și literatura era singura cale de evadare din realitatea searbădă, comunistă. 

     Nu am avut o bibliotecă în copilărie, însă mi-a plăcut să citesc. Azi, am aceeași plăcere să mă afund în universul cărții. 

   

Surprinsă în balconul
 castelului

                 Nessebar și Sozopol
     Este Bulgaria o țară care oferă atracții turistice inedite?  Cu siguranță, da,  iar cine spune că nu merită (și trebuie să recunosc că am auzit mulți snobi care afirmă cu nu merg în concediu la bulgari), are doar de pierdut.   

    În weekendul18-19 mai am vizitat două orașe incluse în patrimoniul UNESCO:  Sozopol și Nessebar. Dacă despre Nessebar auzisem și  aflasem că are un aspect de început de secol XVIII, despre Sozopol nu știam absolut nimic (habar nu aveam că există acest oraș). Am fost în Bulgaria în excursii scurte de câte o zi, în orașe apropiate de zona noastră, Balcic, Varna, dar nu am optat pentru un concediu mai lung în aceasta tară. Aceasta a fost a doua sau a treia încercare de  a vizita țara aceasta mai multe zile; mereu intervenea ceva și planurile erau schimbate. 

Stradă în Sozopol

Locurile descoperite au fost extraordinare. Orașele Sozopol și Nessebar, în zona lor istorică-old town-te transpun în alt timp. Construcții vechi realizate din piatră în partea de jos și lemn în partea superioară, arhitectura de odinioară, aerul vetust al orașelor, străduțele înguste, lipsa traficului și sentimentul de siguranță fac ca turistul să petreacă clipe de neuitat.                      În apropiere de Sozopol, se află Castelul Ravadinovo, o construcție cu aer medieval, însă recent ridicată în 1996, ce are  o grădină frumos amenajată, care te îmbie să petreci câteva ore în mijlocul ei. Opera este a unui arhitect bulgar, Giorgi Kostadinov (cred) care a ridicat clădirea din fonduri private-fonduri personale și fonduri ale unui afacerist  bulgar, iar mână de lucru au reprezentat-o tăranii din satul Rovadinov.  

   

Nessebar

Apoi ospitalitatea oamenilor locurilor, interesul lor pentru confortul turistului adaugă un mare plus experienței. Toate cele trei orașe, celor două li se adaugă și orașul Burgas (în care am fost cazată), reunesc semne ale modernului și trecutului, fie că vorbim de construcții de secol XIX,  de blocurile comuniste sau construcții recente, te fac să trăiești stări contradictorii. Peisajul marin este de vis! Marea Neagră la Sozopol se „luptă” cu niște stânci care te cheamă să le explorezi. 

  La Nessebar am avut parte de un pic de cultură spaniolă, în oraș fiind prezentă o trupă de dansatori  de flamenco (cca 20 de persoane) care desfășurau spectacole în aer liber. 

     Serviciile tursitice sunt de înaltă clasă. Am fost cazată la un hotel de 4**** în Burgas, unde am găsit o cameră spațioasă cu o baie generoasă și curată, iar micul dejun foarte diversificat. 

Marea la Nessebar

O experiență care m-a ajutat să iau în calcul în viitor, un sejur estival pe litoralul bulgăresc.

Curtea castelului

Castelul Ravadinov-vedere
din  interior

                                            

Dansatoare de Flamenco

 

    „Viitorul începe luni” așa sună titlul unei alte cărți semnate de  scriitoarea contemporană Ioana Pârvulescu.Este un roman care vine în continuarea cărții anterior citite și surprinde o altă săptămână din viața personajelor: luni, 23 feb-duminică,01 martie 1898. Este și în această carte o regresiune în timp, însă aventura, povestea de iubire, dublul existențelor în timpuri diferite, își fac loc în paginile ei. 

    Dacă cititorul evadează din realitatea postmodernă,prin aceasta lectură, Iulia Margulis-personajul adolescentin are parte de un salt în viitorul anilor 2000. Se creează o paralelă între destinele unor oameni care trăiesc în epoci diferite. 

    Suntem martorii unei încercări eșuate a  loviturii de stat, a dramei unui medic care cade în capcana unei rețele de escroci și  intervenția salvatoare a unui polițist  dedicat meseriei sale.

    Pot spune că este un roman care abordează problematici diverse prin care se conturează atmosfera începutului de secol XX. 

    Imi place această perspectivă asupra lumii din unghiuri diferite, fiindcă acțiunea este relatată de către mai mulți naratori- personajele-reflector. 

     Este o carte care se citește ușor, are coerență și ține cititorul „în priză”, fiind un roman polimorf:  polițist, cu suspans și răsturnare de situație, un roman de dragoste prin experiența trăită de Iulia care ajunge în  viitor și trăiește un timp în casa unui medic; un roman social prin prezentarea  aspectelor sociale ale anului 1898( rivalități jurnalistice, conferințe ale unui tânăr medic, relațiile interuname, viața interlopă)   un roman  politic prin atacul eșuat asupra regelui. Lectura acestei cărți mi-a oferit reîntoarcerii în timp. 😏

Veneția-Milano, 2024

 

Vedere din Palatul Dogilor

Italia  de nord. Pentru că au trecut zile însemnate de la excursia din Italia și nu am reușit să consemnez toate locurile prin care am trecut și fiindcă în acest weekend am organizat o nouă ieșire, trebuie să cuprind impresiile vizitei în Italia în acest articol.

    Ziua a treia a continat cu vizitarea orasului Veneția. Oraș de un romantism aparte, situat în laguna venețiană, acesta este capitala regiunii Veneto. Aerul venețian, muzica live care se aude la orice pas în Piața San Marco, construcțiile cu o arhitectură deosebită, accesul cu vaporașul spre oraș, toate acestea constituie o experiență de neuitat.

Piața San Marco

    Inima orașului este considerată Piața San Marco. Intrarea în Piață este străjuită de Sfânții Marcu și Teodor de Amasia. Cele două coloane de marmură au deasupra leulul înaripat, simbolul patronului orașului, Sf Marcu (Marco) și pe Sf. Teodor.

   Palatul Dogilor este o adevărată operă de artă. Frumusețea artitecturală și picturile interioare realizate de pictori renumiți din perioada Renașterii, te lasă mut de uimire. Basilica San Marco patronează piața, iar din înaltul clopotniței basilicii, campanila denumirea în italină, am admirat panorama orașului.

Grand Canale

  Punct forte de atracție este Grand Canale, canalul care străbate orașul pe o lungime de cca  3,5 km, iar Podul Rialto, sufletul orasului. Acolo trăiești cea mai intensă emoție, fiindcă ești martorul  unor momente de viață excepționale: o nuntă, o cerere în căsătorie, legarea unor relații, fiindcă ,,zbuciumul” gondolelor, al vaporașelor pe apele canalului redau, parcă, zbuciumul interior al oamenilor care se află în ele.  

    Ziua a patra  a continuat periplu italian cu vizitarea orașelor Verona și Milano. 

Pentru vizitarea orașului Verona am avut la dispoziție câteva ore, însă nu am ratat obiectivele importante: Piața Bra cu al său amfiteatru roman, Via Giuzzepe Mazzini, artera pietonală care leagă Piața Bra si Piața Erbe,  Piața Erbe cu  a sa Madona Verona  și Piața dei Signori cu statuia lui Dante Aligheri. La câțiva pași de această piață se află Basilica Santa Maria Antica pe care nu am putut-o vizita fiind închisă,  dar m-am bucurat de arhitectura clădirii. 

Arena romană, Verona

Jullieta

Nu poți ajunge în Verona și să nu vizitezi casa Jullietei. Se spune că nu ar exista documente care să ateste existența unei  o familii  Capulet sau o dovadă care să arate  că în cladirea muzeului  ar fi trăit Jullieta, însă veronezii au știut să exploateze turistic povestea de dragoste shakespeariană  dintre cei doi tineri proveniți din familii rivale. 

    Excursia a avut apoi ca obiectiv orașul Milano. Si aici numeroase obiective de atins, cel mai important fiind Domul din Milano. Am reușit să vizităm impresionanta catedrală , în ciuda faptului că am ajuns relativ târziu. Ni se recomandasă să achiziționăm bilete on-line, însă programul nu era ușor de stabilit din cauza traficului, așa că am luat decizia să cumpăram bilete de la ghișeu. Nefiind sezonul turistic, cozile la bilete și la intrare nu erau foarte mari și asta a fost un avantaj. Clădirea te lasă fără cuvinte. Este greu de exprimat ceea ce simți în fața colosalei construcții. Am vizitat și muzeul care adopostește obiecte și informații din istoria catedralei. 

    Opera La  Scalla nu a putut fi vizitată, fiind duminică, în exterior clădirea era acoperită cu schele fiind în renovare, însă am admirat-o așa cum era. În fața teatrului este amplasată statuia lui Leonardo da Vinci, acesta trăind aproape 20 de ani în acest oraș, așa că este un simbol al orașului. 

    Palatul Sforza este un alt punct de atracție în Milano. Domeniul său este vast, gradinile  sunt astăzi un parc impresionant în care milanezii își petrec timpul liber. Fiind duminică, parcul era înțesat de oameni. 

Leonardo da Vinci, Milano

Galeria Vitorio Emanuele II

Piața Duomo

Domul-interior

Palatul Sforza

Padova-Veneția 2024

 Ziua a treia de vacanță: Padova- Veneția

    In monentele de răgaz de astăzi, m-am hotârât să scriu despre a treia zi de excursie. Astăzi- primele două orașe vizitate în Italia: Padova și Veneția

  Padova a fost primul oraș vizitat. ne-am oprit. Timp de vizitare relativ scurt, informații sărace oferite de ghid, însă am reușit să văd câteva obiective frumoase. 

Basilica Sf. Anton

1. Amfitearul și zidurile romane. Ruinele anticelor constructii nu au cum să nu te imprezioneze și să te facă să meditezi la vremurile de de mult apuse. Trecem azi în viteză pe lângă  astfel de vestigii, ne minunăm de ele, dar poate nu înțelegem că suntem  atât de mici în existența noastră, dacă nu lăsăm în urma noastră un semn cât de mic. Mă întrebam atunci și mă întreb și azi: Oare cum vor fi fost oamenii acelor vremuri? Ce vor fi gândit sclavii care erau obligati să muncească? Cât de încrezător va fi fost arhitectul care a gândit impresionantă construcție că aceasta va dăinui vicisitudinilor vremurilor peste 2000 de ani? 

2. Apoi mi-am bucurat din nou privirea și spiritul vizitând Basilica Sf. Anton, închinată patronului spiritual al orașului. Clădirea impresionează prin sobrietatea aspectului exterior care contrastează cu interiorul armonios construit.

Mormântul sf. Anton

Basilica a fost construită în secolul al XIII-lea, (1232), după moartea Sf. Anton, iar  ridicarea acestei construcții se pare că a durat 70 de ani. Am ajus în timpul slujbei și trebuie să recunosc că slujba religioasă este diferită de cea ortodoxa. Nu numai asta îți atinge sufletul, ci și arhitectura, curțile interioare frumos amenajate. Totul îndeamnă la pace interioară.

Piața della Vale-se vade constructia
Universității

3. Piața Prato della Vale cu statuile sale numeroase (78 la număr).Fiind sâmbătă, aceasta era ocupată de numeroase tarabe cu produse de toate genurile. Nu prea te puteai bucura de măreția locului

 

      4. Loggia Amuleta care are în fața sa statuile lui Dante și Gioto. Aceste

Una din curtile interiare ale 
basilicii

obiective le-am trecut prea repede în revistă, apoi în autocar am reușit să imi pun ordine în gânduri și să revăd fiecare detaliu al pozelor făcute. 

Loggia Amuleta

Slovenia-Ljubliana, 2024

 

Vedere panoramică           

Slovenia-Ljubljana

    13. mai 2024. Este un frig infernal pentru această dată din calendar. Pentru că mai am cca 30 de min până să încep programul de după-amiază și pentru că am alături o cana de cappucino, este momentul să notez impresiile din cea de a doua  zi de circuit: astăzi Slovenia. Se asociază perfect ziua de azi cu amintirile excursiei în Slovenia, fiindcă si atunci a fost o zi mohorâtă, rece și ploioasă. Slovenia  este o țară montană, însă cu dificultate puteam să admir măreția culmilor montane, fiindcă ceața s-a constituit într-un mare adversar al intenției mele de  contemplare. 

  Oprirea în această țară a fost în Ljubljana, capitala țării, oraș cunoscut ca orasul dragonilor.  Numele orașului este legat și de râul care îl traversează, Ljubljanica, și  de legendele cu dragoni. Denumirea sa s-ar traduce ,,cel iubit”, fiindcă legenda spune că un erou, Ianson a ucis un dragon care stăpânea locul și îi omora pe oameni. 

     Am vizitat pentru a două oară orașul, mai precis zona turistică. Vizita a început de la Podul cu Dragoni, reper al  orasului. În zona turistiă, râul este traversat de trei poduri: Podul cu Dragoni, Podul Triplu( având trei artere de acces) și Podul Măcelarilor sau Podul Îndrăgostiților, balustradele sale fiind încărcate de lacătele puse de îndrăgostiți. Podul Triplu, un alt reper al orașulu,i a fost costruit în sec al XVII_lea în locul unui al pod distrus de un incendiu.

Biserica Franciscană ,,Buna Vestire” -aceasta este o poză din prima călătorie, realizată în perioada verii. Biserica se află în Piața Preseren, alături se găsește si statuia lui France Preseren.

    Un alt obiectiv de referință este Catedrala Sfântul Nicolae aflată în apropiere de Piața Centrală și de Primărie. 

Sărbătorile pascale 2024

Universitatea Corvinus

   Sărbătorile pascale 2024

        De Paști, în familia părinților mei și mai apoi în familia mea, se obișnuiește să facă pregătiri pentru această sărbătoare. Se începe cu ordinea în casă, în curte, apoi se gătea- era o așa agitație, că în ziua de sșrbătoare eram așa de obosită, atunci îi pierdeam farmecul. Nu mai adaug că se obișnuia să primească ( și eu, și părinții mei) vizita unor musafiri, iar foiala era pe măsură. 

    După ce viața m-a pus la încercare, am înțeles că toate acestea sunt nesemnificative, însă pentru mine aduc  epuizare care nu își are  rostul și am ales să îmi petrec sărbătorile altfel.

     Anul acesta, în această vacanță am avut parte de o experiență mi-nu-na-tă. Am descoperit Italia de Nord. Despre experiența fiecărei zile, voi scrie în articole separate, fiindcă vreau să notez tot ce am trăit și experimentat, să nu se piardă nimic, și peste timp, când voi reveni asupra însemnărilor, să îmi pot aminti fiecare, fiecare pas, fiecare senzație trăită. Aleg circuitul autocarului pentru a putea permite să viziteze orașele mari pe care le traversăm până la destinație. Anul acesta destinația a fost Milano. 

  Prima zi- Budapesta

    Prima zi a adus cu sine ploaie...și o croazieră seara pe Dunăre. Panorama este de vis: clădirile și podurile luminate, balansul ușor al vaporului, paharul de șampanie au făcut ca toată oboseala acumulată zi să dispară. Croazierea a început de la Podul Margareta. Cele două părți ale orasului, Buda și Pesta, sunt legate de 7 poduri, foarte frumoase, fiecare cu istoria lui: Arpad, Margareta, Podul cu lanțuri, Elisabeta, Podul Libertății, Podul Petofi și Podul Rakoczi. 

 

 Podul Margareta lângă care se află o insula, de cca 1000 de metri pătrați. Numele provine de la Margareta a Ungariei, cea considerată o sfântă și canonizată . Podul a fost construit în a doua jumătate a sec al XIX-lea.

Cădirea Parlamentului, una dintre construcțiile cu arhitectură deosebită, este realizată în stil neogotic. La ridicarea ei sa lucrat 19 ani, până în anul 1904. 

Podul cu lanțuri. În partea Budei este aproape de funicularul care ducea pre Cetatea Budei.

 

 Leonardo da Vinci-biografia unui geniu.

    Nu doar pentru că am călătorit în această vacanță în Italia, am hotărât să citesc această biografie scrisă de Michael White. Trebuie să recunosc că am aflat detalii intresante din viața acestui geniu care se considera un „uomo universale”. Cartea oferă informații prețioase despre viața și preocuparea pentru știință a lui Leonardo da Vinci. 

    A fost un vizionar, o minte sclipitoare care avea o perspectivă  asupra vieții mult diferită de cea a oamenilor vremii sale. Trăiește o perioadă de timp la Milano, după ce  pierde sprijinul lui Lorenzo de Medici. Este dornic de cunoaștere, studiază matematicile, un domeniu pe care nu îl stăpânea foarte bine, însă cu toate acestea realizează proiecte ale unor invenții din secolele următoare. Studiind  corpul păsărilor  și mecanismul de zbor al acestora, realizează un desen al ,,corabiei văzduhului”.

Însemnările din caietele sale dovedesc interesul marelui umanist pentru artă și stiință. A fost preocupat e artă, medicină, arhitectură, inginerie. Cred că primele desene ale interiorului corpului uman îi apartin lui. 

    Trăind in perioada oraselor-cetate italiene, da Vinci este prins in conflictele dintre mai-marii vremii și încearcă să îi convingă de eficiența unor arme sau instrumente proiectate de el. Gândește un costum pentru scufundare și un dispozitiv care cu ajutorul căruia să se poată repira în timpul scufundării, realizează schițe cu clădiri pentru noi orașe.  

     Cu toate că am ajuns în Milano, timpul nu mi-a permis să vizitez Basilica Santa Maria dela Grazie, unde se află pictura murală „Cina cea de taină”. Din această carte am aflat că timp de 2 ani, Leonardo a căutat în rândul oamenilor vremii un chip pe care să îl aibă ca model pentru Iuda. 

     Carnetele sale se păstrează si astăzi și sunt o dovadă vie a geniului său. Scrierea în oglindă, inventată de el pentru a nu fi plagiat este incă o dovadă a genialității sale.