Cât timp înfloresc lămâii o carte care te face să meditezi la tot ce înseamnă iubire, sacrificiu, speranță.

    Este o oră  matinală, 7.20. Ultima zi de primăvară, 31 mai. A trecut un an de când am decis să revin asupra acestui blog, pe care să îl transform într-un jurnal. Am ajuns la finalul perioadei de un an în care am consemnat într-o listă toate   lecturile acestei periade. S-au adunat vreo 23 de titluri. Mulțumită  de rezultat, ținând cont de faptul că am început consemnarea spre sfârșitul lunii iunie și a fost un an solicitant. De mâine, începe o nouă perioadă de lectură.

Azi însă vreau să fac o scurtă recenzie a acestei ultime cărți,Cât timp înfloresc lămâii de Zoulfa Katouh.  Este o carte care surprinde drama războiului civil din Siria. Știu ce înseamnă totalitarismul și dictatura pentru că am trăit copilăria și o parte a adolescenței sub un astfel de regim, însă nu vreau să cunosc tragimul războiului, mai ales un război  fratricid. Subiectul este cutremurător, prezentând toate aspectele unui război civil și al unui regim dictatorial-încălcarea dreptului la libertate, arestări politice, torturi, încercarea de menținerea puterii prin forță și teroare, drama oamenilor care visează la libertate, visurile spulberate ale unor copii.  

    Pe de altă parte, cartea este un simbol al speranței. Cei doi adolescenți, nevoiți să se maturizeze mult prea rapid, Salama și Kenan, prin dragostea lor dovedesc că speranța există. Povestea lor de dragoste este cutrenurătoare, iar contextul în care se apropie dramatic. Tânăra, studentă la farmacie, activând în timpul războiului într-un spital, sub îndrumarea unui medic de excepție, este nevoită să o opereze pe sora lui Kenan, într-o locuință distrusă de bombardament, fără anestezie. 

    Modul în care Salama găsește calea să îl convingă pe traficantul Am  să îi facă rost de o barcă pentru a-și salva singura persoană din familie care mai era lângă ea, Layla, soția însărcinată  fratelui său, este din nou de un dramatism cutremurător, chiar dacă ea știe că întarzierea intervenției ei nu pune în pericol viața fetiței traficantului. Puterea de a dona sânge direct de la persoană la persoană- Salama va face transfuzia de sânge pentru copilă, direct din vena sa- dovedește iubirea pentru viață și oameni de care dă dovada această tânără minunată de numai 18 ani. Layla, da Layla- doar o ancoră existențială (Layla fusese împușcată, fiind însărcinată, iar Salama își pierde toată familia).  Incercarea de salvare dintr-o țară distrusă de război, traversarea Mediteranei într-o barcă în speranța unui viitor mai bun într-o țară liberă, dar total   necunoscută, sunt alte aspecte dramatice ale riscurilor pe care și le asumă oamenii care fug din calea războiului în încercarea de a regăsi o oarecare normalitate. 

        Cartea te îndeamnă la meditație și nu ai cum să nu îți pui întrebări despre ceea ce ai face tu, cititorul, dacă te-ai afla într-o astfel de situație. Războiul distruge vieți si mutilează conștiinte. Războiul distruge identități. Nu pot să nu mă gândesc la aceste drame, când aproape de mine, într-o țară învecinată este un război în desfășurare de 2 ani și 3 luni. Ziua de 24 feb, ziua când a început războiul, în tradiția neamului meu este ziua îndrăgostiților. Nu se poate să nu ți se imprime în conștiință această dată. Aud destul de des aparate de zbor, fiind aproape de un aeroport militar. Nu pot să nu mă gândesc cum aș proceda, dacă existența  mea simplă, modestă, liniștită, ar fi zruncinată de un război.