Bună dimineața! Gândul de a scrie această postare matinală mi-a fost trezit de starea mea de ieri. Revenirea acasă de la București, după o săpămână care nu a fost nicidecum de relaxare, a adus cu sine și nevoia de odihnă; am dormit cu mici întreruperi vreo 12-13h. Este a doua oră în această lună când mi se întâmplă acest fapt. Prima dată după un weekend cu activitate intensă și o zi de serviciu cu o stare evidentă de degradare a stării fizice, o zi în care nu am putut lua o învoire fiindcă nu avea cine să mă înlocuiască, având program la o clasă de regim simultan și singura de gimnaziu din școală, și ieri după 4 zile de efort fizic intens generat de amenajări, organizăriri, gospodăriri.
Azi încer să fac în așa fel încât să îi ajut pe cei care au nevoie de mine. Uneori mi se pare că sunt același om de ieri, că timpul nu a afectat mult forța și rezistența fizice, că mă pot baza pe ele fără rețineri și, uite, că mai primesc câte semn intens că trebuie să o iau mai ușor. Ceea ce știu este că atunci când sunt prezentă totul cade pe umerii mei- ceilați sunt relaxați. Replici precum faci tu, ajută-mă, nu pot singur fac parte din existența mea de mulți zeci de ani și am ales de cele mai multe ori să rezolv singură. Dacă ieri nu simțeam epuizarea, azi nu mai este la fel. Îndemnul odihnește-te! vine ca o încurajare, fiindcă pauza pe care aș lua-o ar fi o amânare a sarcinilor, nicidecum și o rezolvare, fiindcă tot eu trebuie să le fac.
Ieri era altfel! Făceam totul cu mai mare eficiență, cu mai mult spor, cu mai puțin efort. Deși voința a rămas neschimbată, energia a scăzut simțitor și ceea ce mă îngrijorează este faptul că mă resimt de la o lună la alta. Am un obiectiv mare pe care aș vrea să îl împlinesc anul viitor, în rest, mă gândesc să setez planuri mici, realizabile în termen scurt, dacă se poate să iau totul așa cum vine.
In altă ordine de idei, am ales să folosesc aceasta imagine ca o legătură între ieri-azi-mâine.
Bolul cu pufarine este simbolul pentru ieri, fiindcă în copilăria mea îndepărtată era o reală bucurie o pungă cu acest tip de cereale, spațiul camerei este simbolul pentru azi, pentru ceea ce trebuie și pot face, iar colțul de fereastra care lasă loc orizontului este simbolul pentru mâine, pentru ceea ce îmi doresc să se întâmple. Poza este realizată chiar în momentul când am început să scriu acest articol.
Sper să avem toți o zi de vineri reconfortantă!
Ai grijă de tine! Când organismul ne dă astfel de semnale, e bine să încetinim puțin ritmul.
RăspundețiȘtergereÎți doresc un weekend binecuvântat! 🤗😘
Mulțumesc frumos pentru vizită, Dana! Un weekend liniștit îți doresc și eu!
RăspundețiȘtergere