Arc peste timp

            Vârsta 50+   aduce cu sine schimbări: una dintre acestea este insomnia. Am deschis laptopul cu intenția de a citi un pic din cartea începută cu mult timp în urmă, dar m-am trezit accesând pagina de blog. Am revenit asupra unor articole și m-am oprit asupra săptămânii a 13-a a anului trecut. 

           Era un timp de durere, dar și de automotivare pentru depășirea momentul fatidic din viața mea. Am reușit să mă liniștesc în prezent, dar evit să revin în locul unde cândva era casa părintească. 

          Apoi,  ca parte a activității profesionale, este consemnată și atunci perioada simulărilor și,  recitind articolul, am constat că anul acesta au fost mult mai multe lucrări de evaluat  la Bac- 84, în total, față de 55, anul trecut. În ciuda faptului că nu au participat toate județele la simularea națională, cred că au fost mult mai puțini profesori evaluatori la nivel național, dacă numărul  lucrărilor a fost așa  crescut comparativ cu anul anterior. 

        

Jurnalul unei săptămâni în care nu am putut controla nimic.

 

Săptămâna a 13-a, (23-29 martie 2026), ora 17.10

     Este duminică, da, este ziua jurnalul săptămânal. Cum a fost această săptămână? Cu multe situații fără control. 

      Vremea si-a făcut iarăși de cap! Vânt, frig, ploaie. Plouă continuu de ieri. Termometrul indică 9 grade afară, dar ploaia continuă și vântul în rafale, mă conving să stau în casă. Azi nu am ieșit absolut deloc afară. Nu îmi place ploaia, ioc! ( în zona mea ,,ioc” este sinonim pt ,,defel”, ,,nicidecum”)

       Dacă vremea este capricioasă, nu putea starea de sănătate să fie altfel, așa că m-am căptușit cu un virus care mi-a dat peste cap weekendul, așa să fie și el la concurență   cu vremea și cu  cu numărul lucrărilor pe care le-am primit pentru evaluare. 

        Referitor la evaluarea lucrărilor, ar fi câteva situații de povestit, aș putea spune acum amuzante.  Luni seara am primit notificare pe email că mi-au fost alocate lucrări. Accesând platforma, eram informată că nu am primit ..un rol”. Ha! super!  Ce puteam gândi? Bineînțeles că problema este la contul meu. Frământări, întrebări, incertitudini. Verific marți dimineața, înainte de a pleca la serviciu. Același mesaj. După o conferință on-line susținută pe parcursul zilei,  am aflat: contul nu fusese deblocat 😂.

       Bun!  Verific imediat după întâlnirea online: 50 de lucrări. De marți după-amiaza și până miercuri în jurul prânzului, având 2 h fereastră în timpul programului școlar, evaluez 25 de lucrări. După terminarea programului, adică după  ora 14.00, verific platforma:  35 de lucrări erau neevaluate. 

Înțeleg: s-au alocat alte lucrări. Reîncep evaluarea cu scopul de a rămâne până seara cu 25 necorectate. După câteva lucrări, surpriză, numărul în loc să scadă, crește. La o verficare nouă aveam 37. Super muncă!👍

       Mă opresc! Am continuat zilele următoare. Vineri, spre seară,  mai aveam 12 lucrări evaluate partial. Sâmbătă mi-am alocat timp pentru gătit și dereticat prin bucătărie, așa că am abandonat sarcinile de serviciu. Azi dimineață verific platforma: surpriză - total: 22 de lucrări. Bucurie maximă! 😂 

Până la această oră am reușit finalizarea lor. Perioada de evaluare ține până la 1 aprilie. Să ne bucurăăăm! Poate voi mai primi!😉Evaluarea se face în mod gratuit în timpul liber. Super! 

           De adăugat că  tot în această săptămână, la școala structură unde sunt diriginte, marți și miercuri nu a fost căldură, fiindcă iar au fost probleme la rețeaua de apă. Joi dimineață, nu era cald, dar în jur de ora  9.00,   a venit  apa, iar, apoi, pentru că am insistat, dna care este îngrijitor, a aprins focul! Enjoy! La ora 9.50, când eu am plecat spre cealaltă școală, caloriferele erau călduțe!

            Tot joi, ruda operată s-a întors la spital, fiindcă organismul are reacție la plăcuta metalică cu care este închisă cutia craniană. Acum se pare că este bine. I-am îndrumat să mai aștepte, după ce au ok-ul medicului, înainte de a reveni acasă. Este a doua oară când se întorc la București, după externare. Sunt îngrijorată!

             Azi, am avut și o surpriză plăcută: un fost elev, acum căsătorit și tatăl unui adolescent, a venit să mă viziteze. A fost o bucurie întâlnirea cu el. Am stat și am depănat amintiri  vreo oră și jumătate. Am împărtășit fiecare momente din viața noastră. A fost tare plăcut! M-am deconectat puțin. 

       Acum, gata, trebuie să pregătesc materialele pentru activitatea de mâine. Începe programul Săptămâna verde și mi-am propus să abordez mâine tema: Calitatea mediului în care trăim, ne  influențează calitatea vieții. Titlul este amplu, dar vreau să înțeleagă fiecare copil că schimbarea vine de la fiecare, chiar dacă este un gest considerat mic.  Îmi doresc să fie o activitate de conștientizare a actiunilor negative ale omului, asupra mediului natural, dar și ambiental. 

                 Mi-ar plăcea să fie o activitate cu impact. Sper să nu par o idealistă! 

                                             O săptămână cu zile senine!

    P.S. Așa cum am anticipat, astăzi,  miercuri, 01 aprilie, au mai fost alocate 4 lucrări. In total 84.  Aștept rezultatele elevilor mei. Imi pare rău că trebuie să recunosc un fapt general, și anume slaba pregătire a elevilor de liceu. 

    În ciuda faptului că în trecut, educația din România era la un nivel ridicat, astăzi, din cauza accesului din fragedă vârstă la ecrane smart, din cauza unor libertăți greșit înțelese,  din cauza schimbărilor radicale ce au avut impact negativ asupra sistemului de învățământ, din cauza lipsei unei selecții riguroase în unvățământul preuniversitar și universitar,  a unei finanțări precare și a politizării educației, România a ajuns o țară cu rezultate slabe la învățătură. 

    Din păcate, este distrus ceea ce era cândva valoros- educația în familie și scoală, unitatea și cooperarea, empatia și grija pentru aproapele tău. 

       Sunt o idealistă și cred că mai avem o șansă de recuperare.

          

          

Trecerea la ora de vară

 Bună dimineața tuturor celor care faceți un mic popas în colțul meu virtual! 

        Este  sâmbătă dimineața, 28 martie, ora 8.30, ultima zi în care ceasul indică ora de iarnă. Și, Doamne, atât de mult vreau să mă bucur de această zi, fiindcă revenirea la ora de vară este pentru mine o perioadă de dereglare totală. Dacă în urmă cu ceva ani, tranziția se realiza repede, acum am nevoie de mai mult de o săptămânână ca să mă acomodez (ca să fiu mai drăguță cu mine spun o săptămână, de fapt trec  aproximativ două săptămâni🙆🙈).

        În timp ce îmi făceam cafeaua mă gândeam cum aș putea să găsesc o tehnică bună de acomodare, și anume cei 5 pași pe care îi am în vedere de multe ori când apare o situație solicitantă.  Nu știu dacă va funcționa, dar încerc să pun pe hârtie niște reguli care să mă ajute în primele zile. Cu fiecare an ce trece, această schimbare a orei devine mai dificilă, mai greu de gestionat, fiindcă mă simt flăguită de energie.

      Și pentru că am simțit (din nou😀) nevoia de a mă lamenta aici, așa ca să nu ies din propriile tipare, acum hai la treabă  că sunt multe de organizat în locuință, pentru serviciu, în gânduri.

                                                  O zi productivă tuturor!

            

Jurnalul unei săptămâni banale

 Săptămâna a 12-a  ( 16-22martie 2026), duminică, ora 9.15

 Bună dimineața! 

     Ei bine, da, așa am simțit această săptămână, o săptămână banală;  7 zile care au trecut fără mare impact asupra existenței mele. Cu exceptia faptului că am reușit diminețile să scriu câte un articol scurt pe blog, nimic altceva notabil. 

      Nu este vorba  de lamentare, îmi pare rău dacă tonul sună așa, nu aceasta este intenția, ci aceea de a fi onestă cu mine însămi.

 In primele trei zile ale săptămânii, vremea a fost caldă, frumosă, dar de joi s-a schimbat. Incă este frig, chiar dacă termomdentrul indică 6-7 grade, vântul care suflă cu intensitate, face ca gradele resimțite să fie mai puține de atât. Acum plouă și este o atmosferă întunecoasă, cețoasă. 

      La serviciu, supriza neplăcută a fost  joi: la una dintre scoli nu era căldură, când am ajuns, așa am aflat că de două zile nu se încălzise clădirea, fiind probleme cu alimentarea cu apă, deci marți și miercuri fără încăzire, iar joi, sala de clasă a început să se încălzească în jurul orei 10.00. Am înțeles de la un coleg că nici vineri nu era prea cald. 

    Atmosfera rece s-a prelungit.  Vineri, în ciuda faptului că am avut aceeași geacă pe care am folosit-o în timpul iernii, nu am îndrăznit să renunț la ea, fiindcă în școala centrală, era de-a dreptul frig, caloriferele erau puțin calde și nu făceau față frigului de afară. E adevărat că eu sunt și o persoanaă friguroasă, însă nu mi-a fost frig în sălile de clasă până acum. După 6 ore de cursuri, am ajuns acasă înghețată. Toată după-amiaza de vineri a fost compromisă: nu am reușit să fac nimic. 

     Săptămâna aceasta s-a adăugat  și dezamăgirea provocată de lipsa de reacție a elevilor la ora de curs. Apropiindu-se simularea  națională a examenului de bacalaureat, elevii au propus în orele anterioare o recapitulare a unor opere literare despre care spun că sunt mai dificile. Ceea ce m-a dezamăgit a fost faptul că în timpul orei erau total detașati, fără interes, fără implicare.  

       Modelele tinerilor sunt influencerii, educația nu mai are valoare, școala nu prezintă niciun interes. Sunt așa de furioasă pe tot ce se întâmplă, pe schimbările acestea care au condus la pierderea valorii educației. Majoritatea elevilor mei viseasă câștiguri mari în timp scurt. La  întrebrarea mea, legitimă cred eu, ,,Tu ce știi să faci? Cum crezi că poți obține. bani mulți, așa cum vrei?” răspunsul vine: ,,Nu știu, muncesc.” Mă gândesc ce poate munci un tânăr slab pregătit sau și mai grav, nepregătit. 

          Am reluat operele respective, le-am recapitulat, le-am discutat, ca să nu existe nicio reclamație. Au fost pentru mine 2h epuizante. 

Acasă săptămâna aceasta a fost haos. Incerc să prioritizez anumite activități, ajung să fiu foarte obosită.  Vine în curând vacanța  de Paști,  sper să reușesc să îmi pun ordine în gânduri și fapte. 

          A fost o săptămână în care simt că nu am făcut nimic pentru mine. 

          Sper să recuperez azi. 

                                         Să avem toți o săptămână mai bună!

Devine blogging-ul o dependență?

   Bună dimineața!

    Este o zi sâmbătă rece, cu vânt tăios și aspru, specific zonei dobrogene. Am deschis un pic fereastra, pentru a lua o gură de aer proaspăt eu și micile mele companioane, Aby și Capy. Trebuie spus că înainte de toate acestea mi-am primit porția matinală de iubire de la Capy. E așa draguță când imediat ce m-am  trezit  vine  să mă salute. 

     Apoi, a urmat o cană generoasă de cafea și....bloggăreală. Așa că nu am cum să nu îmi pun această întrebare din titlu: Creează de dependență bloggingul?  Nu cred că despre asta ar fi vorba, atunci când bloggul dechis este doar pentru delectare, însă atunci când urmărește obținerea unor câștiguri financiare, cât de mici, cred că se creează o oarecare dependență.

    Mă gândesc că cei ce practică un astfel cde blogging sunt mai focusați pe calitatea articolelor scrise, pe experiențele împărtășite, pe temele abordate, pe formarea unei comunități cât mai mari. Recunosc că mi-ar plăcea să știu să gestionez un astfel de blogg, dar trebuie să recunosc că nu detin nici abilitățile digitale și nici experiența personală nu mă recomandă pentru a avea un astfel de instrument. 

      Știu că sunt blogguri nu foarte cunoscute, care obțin probabil  într-o zi vizualizările  mele dintr-o lună. Depinde foarte mult si de  modul în care faci îl vizibil pe motoarele de căutare, de nișa de urmăritori căreia i te adresezi. Eu sunt mulțumită cu ceea ce am reușit să conectez până acum. 

       Lumea  virtuală sparge bariere și este atât de ușor să mă conectez cu oameni care au aceleași interese  cu ale mele. Blogurile pe care le urmăresc acum îmi permit să pătrund în ,,casa virtuală” a unor doamne din diverse colțuri ale lumii.  Fie că vorbesc de România, de SUA, de Canada, de Marea Britanie, am găsit persoane de la care să învăț  ceva și să evoluez. Mi-aș dori să descopăr blogguri cu aceeași temă și din alte țări. Constat că primesc vizite virtuale de pe diverse continente, iar asta mă bucură.

         Multumesc celor care poposesc în colțul meu virtual. Imi doresc petreceți momente relaxante.

         Sunt atât de mulțumită că am revenit asupra acestui blog, în iunie 2023, după ani de abandon. 

                                         Să avem o zi de sâmbătă trăită în pace și armonie!

P.S. -Mâine vor reveni cu jurnalul săptămânal.

 

Gânduri de vineri

 Vineri, 20 martie 2026. ora 6.30

     In urmă cu un an de zile, trăiam o mare nenorocire: casa părintească era distrusă în totalitate de un incendiu mistuitor. În aceast interval de timp nu am ajuns  acolo, unde odată fusese acasă, decât de trei ori; odată imediat după incendiu, apoi următoarea săptămână, în încercarea de curăța o anexă, care ulterior s-a transformat în cameră  și câteva luni mai târziu, prin iunie- iulie, când zidurile fuseseră ridicate pentru noua locuință. 

    Nu știu cât de bine sau de rău este faptul că refuz să merg în locul în care m-am născut și am trăit până în momentul căsătoriei, însă pentru mine  este o formă de salvare a amintirilor acelor vremuri. 

    Casa de acum, chiar dacă păstrează forma și compartimentarea celei de odinioară, nu mai este casa copilăriei mele, nu mai poartă parfumul de altădată, nu mai are în pereții ei răsuflarea și sudoarea părinților mei. Toate acestea s-au dus odată cu cenușa dusă departe a casei noastre. 

    Si totuși trebuie găsite speranța, puterea  și bucuria de a fi și  de a continua în fiecare zi a vieții. Viața este un dar oferit de Dumnezeu și trebuie prețuită. 

      Am găsit un aforism foarte frumos și motivant la Cheryl: Live doesn't allow us to go back and fix we have done  wrong in the past, but it does allow us we live each day better than our last. 

     Cât adevăr se regăsește în aceste rânduri! Nu, nu mai putem corecta greșelile trecutului, dar putem trăi frumos și împăcați prezentul.

        Este important să prețuim fiecare clipă pe care o trăim. O zi trăită în pace!

Gânduri la început de săptămână

        Este luni seara! Este o oră relativ înaintată pentru mine fiindcă în alte seri la această oră eram deja pregătită de culcare. Azi a fost  după-amianză mai ușoară pentru mine, mai relaxantă. Îmi dau seama și din ce motiv: nu am lucrat, așa că porția de cafea obișnuită din jurul orei 16.00 își face efectul, atunci când gradul de oboseală nu este ridicat.

       Stau în fața laptopului și jonglez cu lectura particulară, cu pregătirea materialului pentru orele de mâine și căutarea unor bloguri noi. Ecranul laptopului distrage!. Am citit puțin în seara aceasta. Apoi am lucrat pentru orele de curs de mâine. Mi-am pregătit materialul pentru o clasa de liceu. Mai arunc un ochi și pe niște bloguri, descoperite recent, relativ cu aceeași tematică cu blogul meu. 

       Vreau să lucrez mult mai eficient, așa că găsirea unor soluții pt o mai bună organizare este binevenită. 

        P.S. Marți- 17 martie

    Am deschis laptopul pentru a verifica dacă mi-au fost alocate lucrări, așa că am poposit un pic și aici. Azi am o oră liberă în programul de lucru, o ,,fereastră” între orele de curs. Imi voi lua laptopul pentru a mai lucra puțin. 

           Zi productivă să avem azi!

     

         

Jurnalul de grădinărit

 Săptămâna a 11-a ( 09-15 martie 2026), ora 07.20

       O masă pliabilă  pentru laptop, o cană generoasă de cafea și o febră puternică a mușchilor lombari sunt ,,bucuria” acestei dimineți. Cana de cafea este o obișnuință, măsuța o folosesc de ceva timp, când vreau să lucrez confortabil în pat, iar durerea musculară este bonusul zilei de ieri. 

         Vremea săptămânii care se încheie azi a fost frumoasă, caldă, prietenoasă, însă în gradină nu avem timp să lucrăm decât sâmbăta și uneori și duminica.  In cursul săptămânii, programul foarte încărcat nu ne permite să mergem și la grădina care este separată de locuință. Constat mereu cu surprindere că timpul trece foarte repede și de acum trebuie să ne ocupăm mai mult de grădină.  Iată, suntem la jumătatea lunii martie. 

        Ce am reușit să facem ieri în 5 ore? 

-M. a curățat gutuiul, de care se ocupă  de câțiva ani. Tatăl lui 

l-a plantat cu mulți ani în urmă, a fost rupt de un animal și apoi a rămas uscat ani la rând. Când noi am început să lucrăm partea de grădină, am udat și tulpina uscată, așa a început să lăstărească și ulterior s-a dezvoltat un copac. Apoi a arat o parte din parcelă pe care noi o lucrăm, unde urmează să plantăm ceapa, usturoi, rădăcinoase. 

- Eu am greblat  de resturi vegetale parte cea urma a fi  arată. Apoi am tăiat pe o parte din suprafață plantele de  ventrilică sau științific Veronica persica. Am întreaga grădină invadată de această plantă, plus că la aceasta se adaugă și plante de lolium care s-au înmulțit foarte mult în timpul când  starea de sănatate nu mi-a permis să lucrez cu eficiență grădina. 

- Am udat plantele din solar: salata și ceapa  se dezvoltă frumos, plănutuțele de mărar răsărite spontan se dezvoltă și ele;  au răsărit semințele de ridichi semănate  weekendul trecut, chiar și unele semințe de salată. Nu a răsărit însă nicio plantă de tomată, semințele fiind plantate dintre cele păstrate de mine din plantele de anul trecut.

- Am semănat o parte din cantitatea de arpagic și ceapa pentru frunze. 

       Sunt mulțumită de modul cum ne organizăm. Weekendul următor vom continua. Sper ca grădina să fie mai frumoasă anul acesta, așa cum o aveam în anii 2014-2016. 

        Azi, ne pregătim pentru încă o săptămână de activitate intensă la serviciu. Două săptămâni vor fi simulările naționale ale examenelor finale, așa că în această săptămână voi fi cooptată pentru evaluarea lucrărilor pentru clasa a VIII-a, iar săptămâna viitoare pentru clasa a XII-a. 

        Cu gândul la plantele care se vor dezvolta frumos și vor aduce recolta așteptată, postez câteva plante din solar.

O săptămână ușoară tuturor!

Dialoguri

        Am  avut ieri o discuție cu un om care este un bun profesionist, un profesor pentru care actul didactic este un act de mare responsabilitate. Mai mult decât atât, este un bun pedagog și psiholog. Atunci când se confruntă cu o problemă încearcă să găsească soluții, se documentează, analizează cauzele și efectele problemelor  cu care se confruntă cei din jur. Este un om credincios care își trăiește viața în spiritul moralei creștine. Da, recunosc este un om-lumină.   Acest om este minunat!  Se implică în proiecte, face cercetări în domeniul de specializare, este altfel decât cei cu care am interacționat.  Și cu toate acestea, intenționează să renunțe...oare de ce?  Pentru că nu se simte apreciat. Daca va renunța, pierderea nu va fi a acestei persoane, pierderea va fi a celor care ar fi putut învăța atât de multe cunoștințe de la acest om...         După această discuție, mi se confirmă faptul că atunci când am o dezamăgire, nu doar eu sunt problema. Iar ieri, în urma unor întâlniri părinți-profesori mi s-a  reconfirmat ipocrizia unora. Regret enorm că am participat.

Jurnal de început de primăvară

 

      Pagină de jurnal, săptămâna a 10-a (02 -08 martie 2026)

  

  Bun venit primăvară!

    Sunt așa de încântată de venirea acestui anotimp. Vreau să cred că au trecut zilele reci și ploioase. Imaginea alăturată mi s-a părut atât de amuzantă și primăvăratică și mi-a indus așa o stare de bine, încât toată oboseala acumulată după șapte ore  de cursuri (6 ore de predare + 1oră de verificat teme) a dispărut ca prin minune.

      Săptămâna ce s-a încheiat ieri a fost așa cu mult haos pentru mine. Vremea a fost blândă. De fapt, nici nu îmi mai amintesc cum a fost la începutul săptămânii, dar cert este că  spre final a fost o vreme caldă, plăcută și  se anunță a fi la fel și la începutul acestei săptămâni. 

    Da,  săptămâna a fost solicitantă fiindcă am tot amânat niște situații care trebuiau a fi rezolvate mai demult sau mai bine spus la timpul potrivit. 

     De asemenea, a fost cu mărțișoare și flori, cu unul dintre acestea  personalizat, care trebuie să recunosc că m-a uimit, cu altele care au arătat că cei care mi le-au oferit îmi cunosc dragostea pentru pisici. A fost săptămâna cu bucuria primirii vizitei a două fost eleve, din seria anterioară,  care au ținut să îmi aducă un mărțișor. Una dintre fete realizează handmade mărțișoare pictate pe lemn și  tablouri  micuțe foarte drăguțe. Cealaltă, cunoaște faptul că sunt o băutoare înrăită😍 de cafea și a știut care este mărțișorul perfect. 

     A fost o săptămână cu emoții și pentru că C a fost operat miercuri. Operația  a decurs foarte bine, tumora care s-a dezvoltat pe creier a fost extirpată cu succes. Multumesc divinitații că totul a decurs bine, că recuperarea stă sub semne bune și luni pe 16 martie e posibil să fie externat.

      Săptămâna asta nu se putea desfășura fără a începe lucrul în grădină. În weekend, am petrecut două zile lucrând eficient. Am mai spus că pentru mine ziua de 8 martie nu este o zi specială, astfel că am preferat să petrec două zile lucrând în aer liber în grădină. Am curățat vița-de-vie, pomii fructiferi (puțini la număr, cei drept) și trandafirii, am  curățat de plantele uscate pe parcela cultivată anul trecut cu legume și am semănat în solar ridichii, roșii și salată, alte plante (ridichi, ceapă verde, salată) sunt în plină dezvoltare.

        A fost o săptămână cu de toate și  mulțumesc divinității pentru tot ce a fost frumos, bun și trăit în armonie.