Cât de ușor devine toamnă!

         Este 12 august 2026,  ora 6.00. Nici nu știu când au trecut 53 de zile de vacanță. Se apropie toamna cu pași ușori, în vreme și în suflet. Privind în urmă, parcă totul este așa nemărginit precum marea din fotografia de mai sus... Privind înainte pot vizualiza niște  viitoare realizări ce țin de concret, dar apoi vine necunoscutul. Până unde? Până când? Care este perspectiva? 

         Este esențial  ceea ce am creat, ceea ce am format, ceea ce am devenit în timp și  sentimente de împăcare și de mulțumire pun  stăpânire pe mine. Mai am pași  până la sentimentul de împlinire, mai este loc pentru speranță, pentru visuri,  pentru viață și credință. 

          Se apropie marea sărbătoare a Sfintei Maria. Este divinitatea pe care e o simt foarte aproape și la care mă rog frecvent. Poate pentru maternitatea ei, pentru cucernicia ei din  viața pământească, poate pentru suferința îndurată văzându-și Fiul chinuit. Cred că această lună mă face mai reflexivă. Mereu mi-a plăcut luna august. Nu aș putea să explic de ce anume, dar este a doua lună preferată din an.  Este o lună îmbelșugată  fizic și spiritual. In acest an, luna aceasta m-a ajutat să mă relaxez, să îmi permit să pierd timp. Azi am început articolul de dimineață și îl închei la 6.00 p.m cu liniște, cu pace  sufletească și cu recunoștința clipei trăite.

            O lună august cu pace să avem!🌸🍒🍉

          

    

 

Jurnalul săptămânii 30/53( rezumat-săptămâni 28-30)

   Bună dimineața!  Se apropie și sfârsitul lunii iulie. Nici nu știu când a trecut această lună. Nu am fost foarte prinsă în activități și am ales să treacă timpul așa în ritmul meu, fără a fi sub presiune. 

      Care au fost plusurile acestei luni:

✅ Am dispus de timpul meu, așa cum am avut chef, fără presiune, fără obligații.

✅ M-am bucurat de rezultatele bune obținute de elevii mei la examenul de bacalaureat: media pe clasă la română a fost 5, 82. Pentru un liceu tehnologic, cu elevi care nu fac pregătire particulară, rezultatele sunt foarte bune. Suspectez că un singur elev a făcut pregătire suplimentară, cel care a obținut nota 8,7.  Elevii care au avut notele de peste  9 ( 9,85, 9.5, 9.3), ca și ceilalți de altfel  cu notele de 8 (8.9, 8.1), au fost cei care le-au obținut folosindu-se informația predată la clasă, efectuându-și temele primite și exersând individual. 

 ✅ Am organizat trei ateliere  gratuite online de pregătire pentru examenul de titularizare și am pregătit pentru o colegă de breazlă aflată la începutul carierei un eseu model pentru o paralelă între opere literare. 

✅ Am avut timp să vizitez întru-un week-end Bucureștiul și să mă plimb agale sâmbătă seara pe Calea Victoriei, iar duminică dimineața să fac o plimbare lungă în Herăstrău. Dezamăgirea a fost să vad lacul secat. 

✅  Am petrecut două dimineți foarte liniștite la malul mării. Am ajuns între orele 6.30-7.00. E atât de plăcut să asculți dimineața marea. Până în jurul orei 8.00 plaja este atât de liniștită, fără zgomotul venit din boxe, fără tumultul turiștilor. 

✅  Ruda cu probleme de săntătate a trecut cu bine peste cea de-a treia intervenție chirurgicală. În decurs de 7 luni a avut 3 operații. Este o minune că la vârsta de aproape  68 de ani se recuperează atât de bine. Sper să fie și mai bine după tratamentul postoperator. 

✅   M-am bucurat de roadele grădinii. Fiind o vreme cu multe precipitații, totul s-a dezvoltat mai bine: și legume și iarbă. 

✅  Am început pregătirea conservelor pentru iarnă. 

✅   Am învățat să fac niște cocktailuri minunate: unele rețete clasice le respect, cum este, de exemplu Cuba libre, altele non-alcoolice, cum este cel din imaginea ce însoțește articolul este unul creat de mine, un amestect de suc de pepene verde, lămâie,  sirop de vișine și Fanta. Fiind exces de producție de castraveți, am trecut la a prepara niște fresh-uri sănătoase pe bază de castravete. 

✅   O altă bucurie se întâmplă, acum în timp ce scriu articolul.O elevă mă anunță că  este în fruntea ierarhiei la admiterea la facultate, specializarea aleasă. Cum să nu te bucuri, când primești atâtea vești! O altă elevă mi-a dat aseară mesaj și mă anunța că a trecut probele eliminatorii pentru  admitere. Acestea sunt momentele care mă  fac să uit  tot ce este neplăcut în timpul anului școlar, tot ce mă  dezamăgește, toate tensiunile.  

    Cum să nu mă bucur când  întreb un elev ,, A, nota de 8, 70 este a ta?” , după ce, imediat după proba de română, crede că nu va primi punctajul pentru redactare. Facem estimări, cu redactare și fără redactare și așteptăm.., Răspunsul venit- ,,Chiar 9,30.”  Da, acestea sunt momente de reală bucurie și împlinire. 

                  Să avem o vară care să ne împlinească sufletește!🌹🌺🍀

      

    

Obișnuințe

 miercuri, 08 iul 2026, ora 6.24

          A devenit obișnuință să deschid laptopul la prima oră a dimineții și să arunc o privire asupra articolelor postate pe blogurile pe care le urmăresc. Sunt crâmpeie din viața unor femei obișnuite din alte colțuri ale lumii, cu altă mentalitate sau  cu o altfel de cultură. 

       Cum este perioada concediului și fiind foarte prinsă la începutul  lui cu situații care impuneau implicare totală, nu mi-am făcut un plan „ de relaxare”.  Am denumit articolul ,, obișnuințe” fiindcă  nu pare să nu se fi schimbat nimic din programul cunoscut de până acum, în sensul că nu mi-am rezervat timp pentru mine. 

        Azi, trebuie să fiu prezentă la serviciu. Este examenul de corigență. Ziua de ieri a fost ocupată mai mult cu discuțiile telefonice cu elevii de clasa a XII-a despre  nota obținută la examenul de bacalaureat. Sunt mulțumită: din 22 de elevi înscriși, 6 au obținut note sub 5, dar celelalte  sunt bune și foarte bune - 9,85, 9,5, 9,3, 8,9, 8,7, 8,1, 7,7.  

    După prânz,  începe cu adevărat concediul meu. Vreau să mă odihnesc. Am nevoie acută de odihnă după acest an provocator. 

                                                        O zi cu soare și reușite!

Jurnalul săptămânii 27/53

           Bună dimineața!   Este marți, dimineața devreme, ora 05.21 a.m. Este momentul trezirii. Este liniște deplină în casă, iar de afară se aude, în depărtare, cântatul cocoșilor. De obicei, notez evenimentele săptămânii duminica, dar cum săptămâna trecută a fost solicitantă,  iar ziua de ieri, din nou cu provocări venite din partea familiei extinse, am omis să notez frânturile din viața mea, care se reașază mai bine în memorie atunci când sunt notate. Am ales acest mod de a scrie, nu ca o expunere publică a vieții mele, ci mai degrabă, ca o forma a mea de înregistrare a celor trăite. Aseară am revenit asupra unei pagini scrise cu un an în urmă și am realizat câte evenimente plăcute, dar și mai puțin plăcute au avut loc în viața mea. 

                 Mă gândesc că dacă o singură persoană care citește are ceva de învățat din experiența trăită de mine, alegerea mea de a scrie acest jurnal digital nu este de prisos, chiar dacă viața mea este poate monotonă, previzibilă, lipsită de elementul „wow” care să incite sau  să atragă. Este viața trăită fără realizări notabile, fără fuga după ,,să am”,  ,,să arăt” , „să construiesc”. Este o viață simplă pe care vreau să o trăiesc în armonie cu mine, pentru mine. 

                 După această introducere amplă, voi reveni la consemnarea săptămânii trecute, despre care parțial am scris în articolul precedent. Săptămâna trecută a fost cea a finalizării cursurilor de conversie. Primele două zile au trecut repede, cu emoțiile unui examen serios, cu neîncrederea că nu sunt bine pregătită (învățam mai mult noaptea și uneori mi se părea că nu eram suficient concentrată), fiindcă timpul dedicat studiului l-am redus alegând benevol să fiu sprijin moral pentru ruda care se confruntă cu o criză matrimonială și încercând să susțin moralul surorii al cărui soț încă are probleme după  a doua intervenție chirurgicală. Cum recuperarea nu a fost conformă cu așteptările medicilor, va urma încă una.  

                Examenul a constat în două probe, notate individual, având o zi pauză între ele.Pentru proba a două, nu mi-am făcut deloc griji, lucrarea de absolvire fiind gândită de mine întru totul, nu reprezenta decât o formalitate: orice întrebare aș fi primit, aș fi știut răspunsul.  Ziua de joi, dintre probe,  a fost cea a descoperirii orașului, dintr-o altă perspectivă. Am fost să vizitez mănăstirea Dealu, care datează din  anul 1512. Este o construcție monahală cu o istorie tumultoasă, care merită vizitată nu doar pentru că aici a fost adus capul lui Mihai Viteazul, ci pentru tot cea însemnat pentru viața monahală din zona Târgoviștei. Astăzi, este o oază de liniște, de reculegere, iar grădinile sunt impresionante. Intr-o discuție deosebit de plăcută cu una dintre maici, am aflat că frumusețea lor este rodul muncii unei singure măicuțe, care nu numai că se îngrijește ca plantele să se dezvolte frumos, ci are și un simț estetic deosebit, fiindcă se asigură că totul se armonizează foarte frumos. 

                    

  

        Am atașat două dintre instantaneele făcute în timpul vizitei,  însă refugiul pentru o zi în această oază de liniște este o binecuvântare.  

          După aceasta, am vizitat Muzeul Comunismului. Clădirea este impresionantă,  este o clădire de patrimoniu din secolul al XIX-lea, în care  la începutul secolului al XX-lea a funcționat Școala de Cavalerie. Mai apoi a fost tranformată în unitate militară. Este locul în care a fost ținută pentru câteva zile familia Ceaușescu și tot acolo executată.  Pentru mine vizita nu a fost chiar plăcută. Îmi amintesc perfect contextul și emulația acelor zile de sfârșit de decembrie 1989 și privind acum cu ochii omului matur, cunoscând și unele consecințe ale acelor vremuri, dar și ale celor prezente, încerc să îmi reprim niște sentimente. 

              Tot săptămâna trecută a fost cu trei întâlniri/mese  deosebite: una  cu  trei colegele de an, așa o masă de bun- rămas, conștiente fiind că este posibil să nu ne mai întâlnim în această componență, locuind în diverse regiuni ale țării,  a doua a fost la București împreună familia fiicei mele, când am marcat împreună ieșirea la pensie soțului, iar cea de-a treia a constitui și o revedere cu familia unui coleg de facultate a lui M, cu care am păstrat legătura și cu care am depănat povești de viață. 

            Ajungând acasă, am revenit la ale nostre. Mâțele de așteptau, după mai multe zile de absență,  cu mare alint, mai ales că făcuseră și ceva obrăznicii pentru care trebuiau să câștige iertare. 

        Ziua de ieri, de luni, m-a făcut să revin la aceeași situație de la care rămas când am plecat: descumpănirea rudei căreia trebuie să îi țin moralul. Tot ieri mi-am dat încă o dată seama că niciodată nu cunoști omul de lângă tine, chiar dacă trăiești alături zeci de ani.  Acesta îți câștigă cel mai des încrederea și te toate minți și manipula,  dacă ești slab sau credul. Știu că voi pune sub semnul suspiciunii orice îmi va ajunge la urechi și voi analiza cu foarte minuțioasă atenție orice situație. Și chiar dacă voi părea prea radicală, aleg să o spun: omul care nu mă va minți niciodată sunt eu. Nu am fost eu cea mințită, însă am învățat din experiența celor apropiați. 

           Sper ca această săptămână să fie cu soare în suflet!

Să fii student după 50 de ani este o provocare!

              Cuvântul anului 2026 este reușită, iar ieri 03 iulie 2026 am bifat prima dintre ele, așa cum era setată de la început de an școlar. Am finalizat cursurile de conversie profesională cu o notă foarte frumoasă.  Nu este ușor să faci față provocărilor unui an universitar, având și alte responsabilități: profesionale și personale. În ciuda unor păreri că aceste studii postunuversitare de conversie profesională sunt ușoare, eu îmi permit să contrazic. Am lucrat mult, foarte mult pe pentru seminarii. Aveam lucrări ample care îmi vor fi de folos la catedră, dacă voi ajunge să profesez. Unele examene de an au fost epuizante, altele nu foarte grele, dar timpul pentru pregătirea lor era limitat, având responsalibități la serviciu, care solicitau timp de rezolvare, în afara serviciului- spre exemplu, au fost două simulări județene ale examelui de bacalaureat, o simulare națională cu peste 80 de lucrări de corectat on-line, evaluarea testării de clasa a VI-a. Apoi, rapoarte întocmite pentru pentru fiecare simulare,  plan remedial. Acestea s-au adăugat predării simultane, așa că anul acesta universitar a fost cu provocări peste așteptări. 

               Emoțiilor  așteptărilor  rezultatelor din ultima sesiune-și o spun cu mâna pe inimă, cea mai grea- s-au adăugat frică de eșec la examenul final. Eram conștientă că nu voi putea cuprinde întreaga materie de examen, fiindcă nu mă organizasem bine. Mi-au rămas pt pregătire aproximativ 9 zile și recunosc nu totdeauna cu chef de a studia câteva ore bune pe zi. Am riscat și am învățat ceea ce credeam eu că este mai important și am citit temele mai puțin relevante (reforma în educație, tipuri de curriculum, sistemul de învățământ). Se pare că am funcționat bine planul meu, fiindcă am reușit să abordez  foarte bine cele două subiecte primite la proba scrisă. Din cauza emoțiilor, presiunii examenului, am omis să ating câte un subpunct la fiecare subiect, dat a fost și așa foarte bine,

             Apoi, emoțiile așteptării rezultatelor au fost foarte intense. Se comunicase cu aproximație o ora, dar s-a întârziat 1 1/2h. Eram încrezătoare că voi obține o notă bună, dat rezultatul oficial este cel care certifică reușita. Si, da, când au fost afișate, m-am bucurat că munca și efortul meu au dat roade. Apoi susținerea lucrării de absolvire a adus un plus la notă. Am muncit câteva luni să o realizez, dar a fost o muncă de succes. Sunt tare mândră de ceea ce am realizat!     

          Acum simt o descătușare, o liniște interioară pe care nu am mai cunoscut-o de mult timp. După proba scrisă, tot efortul și nopțile nedormite și-ao spus cuvântul- mă simțeam epuizată, dar totul a trecut la aflarea rezultatului. 

           Orice vârstă aș avea, m-am convins că trăirile unor examene sunt la fel de intense și am trecut prin zeci de examene pănă acum. Sigur vor mai fi și altele!  Ceea ce trebuie cu adevărat să învăț este să am grijă de mină și să îmi prioritizez acțiuniile, astfel încât ceea ce fac să mă bucure pe mine și nu pe alții. Sună un pic egoist, dar știu cât am dat până acum pentru cei din jur.

             Sunt bucuroasă că pot spune că la peste 50 de ani am făcut față unor cursuri universitare, iar rezultatul final a fost 100% rodul a ceea ce am învățat!

Jurnalul săptămânii 26/53

     E duminică dimineața! In jur de ora 7.00.  Atmosfera este una plăcută. Am ferestrele deschise și se simte o adiere răcoroasă. Aby și Cappy sunt așezate cuminți una lângă alta la fereastră. Aby este mult slăbită după ce o lungă perioada a fost „în călduri”, vreo 10 zile. De mâine, se anunță o vreme infernală cu temperaturi de 40 de grade Celsius. Codul roșu de căldură a fost prelungit până miercurea viitoare. Vom face față căldurii intense, așa cum am făcut-o și altă dată.

     Săptămâna aceasta a fost lipsită de evenimente majore. Am încercat să mă concentrez pe examenul de absolvire. Materia este stufoasă, conținuturi încărcate, unele chiar inutile. Imi dau seama că deseori se pierde esența educației în detalii. Ar trebui o planificată o instruire care să fie chiar de mare ajutor în sala de clasă. Nu mă tem de subiectele de pedagogie sau psihologie generală, sunt însă unele subpuncte care implică noțiuni care nu au nicio relevanță pentru activitatea formală din școli. Spre exemplu, stilurile de predare. Ceea ce mi se pare mie relevant, este promovarea/ explicarea  stilului care crește eficiența învățării. Nu trebuie să știu toate stilurile care nu aduc plus valoare, trebuie să știu cum să îmi formez un stil propriu de predare pornind de la repere foarte bine stabilite. 

     Sunt prezentate teoretic noțiuni de pedagogie pe care le poate citi din cărți de specialitate oricine, însă ce ar trebui ar fi cum să armonizezi aceste metode cu mijloacele de învățare cu modul de organizare a activității. Lecțiile au atât de multe etape (spre exemplu: organizare, captarea atenției, recapitulare, anunțarea titlul și a obiectivelor, prezentarea unor conținuturi, dirijarea învățării, obținerea performanței, asigurarea retenției și a transferului) și se pierde din vedere că ora de curs are cca 45-50 de min. In teorie, toți știu aceste etape, dar cum  se gestionează timpul, mai greu, fiindcă desfășurarea unei ore de curs depinde de foarte mulți factori. Si cel mai important, trebuie să cunoști foarte bine particularitățile colectivului de elevi și acolo unde sunt 22-24 de elevi în clasă, iar conținuturile  sunt concentrate, fără exersare nu se pot fixa informațiile. Pentru că tot este vorba de educație, săptămâna viitoare voi nota în jurnal impresiile legate de această experiență. 

     Săptămâna aceasta a fost și prima săptămână de pensionare la lui M. Credeam că va fi un moment care îl va scoate din programul obișnuit, că va avea prea mult timp la dispoziție. Falsă impresie:  miercuri și vineri a fost rugat să se prezinte la serviciu, având nevoie de experiența lui pentru a  pune în funcțiune niște utilaje. Heee! Cum înțeleg unii profesionalismul unui specialist atunci când acesta nu mai este prezent. Așa că de miercuri dimineața, până vineri după amiaza, telefoanele au sunat continuu. Chiar dacă joi nu a fost prezent fizic, a gestionat situația telefonic. Vineri a ajuns acasă mult după terminarea programului obișnuit, fiindcă treaba trebuia  terminată. Care este diferența? Munca lui este voluntară acum.  Din punct de vedere al programului, și-a imaginat că a avut 2 zile de concediu, după care a revenit la serviciu, așa ca să nu trăiască sentimentul inutilității și  ,,sindromul tânărului pensionar”😀

      Printre activitățile profesionale, ne-am ocupat și de grădina care arată minunat. Legumele deja își arată roadele. Dacă anul trecut căutam cu lupa un castravete printre vrejurile aproape uscate, acum deja am început să conservăm. Cartofii sunt o minunăție, roșiile în solar au rod frumos, iar ieri deja am recoltat câteva vinete care au devenit o gustoasă salată de vară.  In grădină, avem și legume și iarbă. Timpul pentru curățarea plantelor de buruieni va fi după săptămâna viitoare, E posibil să fie savană când mă voi reveni la ea.  Adaug câteva instantanee surprise de M. aseară în grădină. 

          

           Legat de starea emoțională, și eu și M. încercăm să ne concentrăm pe familia noastră, dar fiecare dintre noi este afectat de ceea ce se întâmplă în familia extinsă. O familie ne-a arătat ce înseamnă solidaritatea iubirea, susținerea necondiționată într-un moment dificil, când  un diagnostic neașteptat te poate dezechilibra, cealaltă ne-a oferit  o imagine a ceea ce poate crea lipsa acută de comunicare, unde poate duce decizia de a-i da o lecție celuilalt. Ceea ce mi s-a confirmat este că nu aș putea trece niciodată peste trădare. Am înțeles două lucruri despre mine: că atunci când aș lua o decizie să plec, să abandonez, aș face-o doar dacă am epuizat toate resursele de a comunica ceea ce simt, iar plecarea va fi definitivă, fără a lăsa pe cineva să își facă iluzii cu privire la intențiile mele, iar dacă cineva m-ar trăda, oricât de dificil ar fi pentru mine, nu va mai face nicicând parte din viața mea. 

         Chiar dacă jurnalul meu pare fragmentat, notez aici ceea ce simt autentic în  momentul consemnării. Nu pot detașa total expriența profesională de cea privată, nu pot fi indiferentă și lipsită de implicare. Ca un exemplu, zilele trecute când eram concentrată pe temele pentru examen și mă pregăteam pentru acesta, o elevă care are luni examenul de bacalaureat m-a abordat printr-un mesaj pentru a-i  lămuri câteva aspecte legate de posibile subiecte. M-am oprit din activitatea mea, am sunat-o  și aproximativ o oră am discutat despre unele neclarități. Ceea ce a debusolat-o a fost decizia de a participa la niște cursuri online graduite oferite de o tânără (mi-a spus eleva mea), despre care nu știa ce competență are-profesor sau student. Cert este că i-au fost livrate niște sugestii care nu aveau legătură cu realitatea examenului. Din nou, mi-am dat seama că uneori apreciem greșit ceea ce avem. 

              Inchei articolul așa rotund: pornesc de la educație, ajung tot la educație.  Sper să avem toti o săptămână viitoare cu reșite! Spor și liniște interioară tuturor!

Jurnalul săptămânii 25/53 (15- 21 iunie)

     

   Săptămâna ce s-a încheiat a stat așa, sub semnul schimbării. O schimbare binevenită după zeci de ani de muncă. Este o nouă realitate cu care fiecare dintre noi trebuie să ne obișnuim...cel mai mult M., fiindcă  si-a pierdut rutina. Pe de-o parte se bucură de libertate, de liniște, pe de altă parte, se întreabă cu ce să își ocupe timpul. Ultima zi de lucru a fost joi, iar duminică seara se întreba ce va face luni. Ziua de vineri și weekendul par să îi fi fost zilele de relaxare. Urmează această săptămână de acomodare la noul său statut. 

     Am scris și vineri despre acest eveniment din familie, parcă mi se pare ireal a fi posibil. 

    In altă ordine de idei, săptămâna trecută a fost așa cu un amalgam de trăiri.

...la serviciu, final de an școlar. Incheiere de medii, nemulțumirea unei mămici că a ei fetiță nu a obținut în final media pe care o aștepta. Cineva complotează mereu împotriva copilului ei, 😀 vina este numai a altcuiva, nicidecum a copilului. Consilii de final de an școlar, serbări, premieri. In timp ce anunțam premianții, mi-am dat seama că de 14 nu mai făcusem acest lucru în cadru festiv. Fiind diriginte de liceu, clase cu profil tehnologic, anul scolar are o săptămână în plus și premierea elevilor nu mai avea loc cu fast. Când am realizat cât de mult timp a trecut, chiar mi-au copleșit emoțiile. Atunci  când  mi-am dat  seama cât de repede  se scurge vremea și cât de fragili devenim odată cu fiecare an ce trece,   mi-am propus să trăiesc frumos fiecare clipă. 

... în familia extinsă piesele de puzzle parco tot nu se potrivesc. Ruda bolnavă trebuie să  facă investigații pentru  recuperare. este posibil să urmeze o nouă intervenție pe creier. deci situația nu este nicicum una care să nu aducă îngrijorare. Pe de altă parte, celălalt C. are nevoie de suport moral și ajutor fizic după ce a trăit experiența trădării. Îi suntem singurul sprijin. 

      O mică ieșire de duminică seara, toți trei, parcă a adus un pic de liniște sufletească. Imi doresc ca totul să fie bine. 

       Pentru mine săptămâna aceasta este solicitantă, fiindcă trebuie să mă concentrez pe examenul final care va avea loc săptămâna viitoare. 

        O săptămână cu liniște să fie!

Despre granița ieri-azi

       Este 19 iulie. Oficial este ultima zi a anului școlar. Se mai încheie unul. Azi este organizată festivitatea de premiere. Conducerea  a ales să o oficializeze în curtea școlii, în ciuda faptului că vor fi 27 de grade. Nu înțeleg de ce nu l-a Căminul cultural așa cum se întâmpla în anii anteriori.  Mă bucur că vine timpul unei pauza binemeritate după un an foarte greu. Peste o săptămână urmează examenul meu final și este obligatoriu să bifez prima reușită a anului. așa cum mi-am setat obiectivele la început de an. Recunosc că urmarea unor cursuri superioare la vârsta de 50+ este un act de curaj. Mi-am dat seama că am pierdut ritmul și exercițiul examenelor mari, odată ce m-am așezat pe acest post didactic. Anul viitor, vreau să încerc o schimbare, dar asta este o altă poveste despre care voi vorbi la timpul potrivit. 

       În altă ordine de idei, ziua de azi vine cu o nouă schimbare profundă în relația mea. M. trece începând de azi la un nou statut social. Doamne, cum au trecut anii. Ieri, în timp ce îl pregăteam pentru ultima lui zi de serviciu, mi-am dat seama că rutina mea de  dimineață de  31 de ani se va schimba radical, și nu numai această rutină. Si m-am  bucurat!  Acum vom avea cu adevărat timp. Si sper să ne bucurăm de el. Mi-am dat seama că dincolo de realizările materiale, de cele profesionale, noi am construit o relație solidă bazată pe onestitate, pe sinceritate, pe încredere, pe o similitudine a gândirii și comunicare-chiar dacă în trecutul foarte apropiat consideram că noi comunicăm deficitar. A trebuit în ultimele trei săptămâni să apară două situații problematice care să mă facă să îmi dau seama de ceea ce am și să îmi reconsider poziția. Uneori, chiar nu esți conștient de ceea ce ai construit.  Experienața de  familie a unei rude foarte apropiate m-a făcut să înțeleg că uneori trăiești într-o realitate iluzorie, fără să cunoști cu adevărat omul lângă care trăiești. Lipsa comunicării conduce acut la destrămarea unei relații oricât de lungă ar fi aceasta, iar  sentimentul de trădare poate dezechilibra. Am înțeles clar că în relația noastră asta nu s-ar întâmpla: că oricare dintre noi ar avea curajul să spună ce îl  deranjează și că nu ar da bir cu figiții ca un laș, că îi va păsa de suferința celuilalt. Veți considera că este ilogic ceea ce afirm:  nu, trădarea poate apărea oricând într-o relație,  am învățat-o de curând de la o persoană în care toți aveam încredere.  O altă situație, mi-am demonstrat că gândim similar, fiindcă M a spus înainte ceea ce eu voiam să îl rog și nu era vorba de o banalitate. Si  mai adaug faptul că de multe ori ni s-a întâmplat amândurora să  vrem să îl apelăm pe celălalt, dar să primim apelul în timp ce încercam să apelăm, fără să avem ceva important de comunicat, ci doar să verificăm cum celălalt se simte. 

    Dincolo de realizările materiale, cred că important este ce realizezi la nivel emoțional, comunicațional, cum echilibrezi acea relație, cum îl simți pe cel de lângă tine. Asta vine în timp. 

          Începând de azi, va fi altceva și probabil acest altceva se va shimba atunci când eu voi fi în postura actuală a lui M...dar până atunci mai e timp.

             Zile frumoase și cu gânduri bune să avem toți!

       

Săptămâna 24/ 53

    Săptămâna trecută a fost atât de solicitantă, încât nici nu știu când a trecut.

luni- competențe orale ale examenului de bacalaureat

marți- completarea situație elevilor și testele finale de an

miercuri și joi ( dimineața)- continuarea activitații scolare

joi (după ora 17) două examene de sesiune- unul dintre acestea extrem de solicitant

vineri (dimineața)- alt examen și înscriere la exam final

sâmbătă-întoarecere spre casă- trafic, solicitare, dezamăgire. Din nou, dezamăgirea că unii oameni nu-ți înțeleg acțiunile și nu apreciază efortul. Sâmbătă am decis să nu mai las garda jos și să acționez așa cum simt. Am primit reproșuri despre care am crezut că sunt nejustificate, am plecat.

duminică- am lucrat un pic în grădina. 

Este o perioadă tare solicitanta!  

Spor  și zile productive tuturor!

Săptămâna 23/ 01-07 iunie 2025

     O lectie învățată: nu lăsa emoția să te ghideze. Ceea ce cred eu despre oamneni, nu este ceea ce ei sunt. Atentie sporită pentru a nu trăi dezamăgiri. 

Jurnalul săptămânii a 22-a

  Luni, 01 iunie 2026

Jurnal săptămâna 25-31 mai.

          Din martie anul trecut și până în la sfârsitul lunii mai anul acesta, în familiile fraților noștri au avut loc evenimente care ar putea destabiliza psihic și emonțional pe oricine. Despre cele din familia mea am vorbit. În această săptămâna a avut loc un incident în familia lui M. Toate m-au afectat în egală măsură, dar lecția de viață cea mai dură am primit-o în această  săptămână. Mi s-a confirmat că filozofia mea de viață nu este chiar greșită: am spus mereu, dacă ceva mă deranjează, nu ascund față de nimeni. 

          Mă deranjează lașitatea și lipsa fermității. Poate din aceste motive lecția a fost mai puternică. Faptul că nu am încredere în oameni, vine pe fondul unor experiențe. Voi face aici o mărturisire: săptămâna trecută am cerut de la elevii mei un feeedback al modului cum s-au desfășurat orele de mele de curs și al  relației mele cu ei. Rugămintea mea a fost ca răspunsurile să rămână anonime, pentru a avea din partea lor un răspuns sincer, fiindcă au mai mult curaj când stau sub masca anominului și pentru  a nu  exista suspiciuni legate de o atitudine inechitabilă  a mea  față de ei în viitor. Una dintre întrebări, a treia, a fost: ce nu v-a plăcut la profesor?  O alta, a patra, a fost: ce lecție de viață ați învățat de la el.  La trei, unii au răspuns: nu mi-a plăcut autoritatea. Mai mulți decât aceștia au răspuns, (deși nu le cerusem ce le-a plăcut): la profa mi-a plăcut autoritatea, fiindcă orele s-au desfășutat în liniște fără a fi întreruperi și mai mulți decât aceștia au răspuns, mi-a plăcut  că știe să glumească. 

          La a patra întrebare, marea majoritate a răspunsurilor a fost respectul.  

          Am să redau aici răspunsurile primite de la elevul problemă al școlii, care și-a și semnat biletul.

1.  Cum   au fost orele de curs de anul acesta?

      A fost o oră interesantă fiindcă explicațiile erau înțelese și de cel mai slab elev. 

2. Cum crezi că trebuie organizată ora în viitor pentru a fi mai interesantă pt tine?

       Cum știți dvs.

3. Ce nu ți-a plăcut la prof?

      Nu mi-a plăcut  că uneori era prea autoritară, dar mi-a plăcut că își iubește meseria.

4. Ce ai învățat de la prof.?

       Nu te băga unde nu îți fierbe oala! , adică nu te amesteca în probleme care nu te privesc direct sau în problemele altora. 

        Am facut o paralelă între situații pentru a-mi valida cumva că franchețea este o trăsătură care mă definește care poate uneori frizează uneori altceva.  Aleg să rămân autentică, chiar dacă este incomod pentru ceilalți. 

Când ești obligt la maturitate să înveți să desenezi, nu ai decât să exersezi.

   

Am mai notat aici că aceste cursuri pe care le urmez uneori sunt epuizante. Îmi dau seama cât de mult am greșit în tinerețe că nu n-am răzvrătit să fi urmat calea pe care mi-o doream și nu cea pe care mi-au stabilit-o alți. Dar cât de mult nu greșesti când ești tânăr! E adevărat era acea perioadă de tranziție de la comunism la capitalism, când nici nu știam, de fapt ce drum să apuc. Părinții erau depășiți de  realitate: ei trăiseră în lumea satului cu o anume mentalitate și o educație. Nu au,  crezut niciodată că  vreunul dintre noi ar putea să obțină mai mult o diplomă de bacalaureat. Și fără să îmi dau seama ideea asta mi-a încolțit în minte: de la sat  nu poți să ajungi la facultate. Si recunosc realitatea satului era cruntă: practică școlară atât la gimnaziu, cât și la liceu până în jurul datei de15 nov, la gimnaziu profesori slab pregătiți. Erau rare excepțiile când un profesor era trimis să își facă stagiatura în provincie și să și rămâna acolo trei ani. Îmi amintesc de profesoarele de limbi străine- engleză/franceză și fizică/chimie. Au stat cca 2 ani. Profesoara de fizică, având undeva în județul Olt o feriță de 3 ani, încerca pe cât posibil să obțină cât mai multe concedii medicale  pentru a sta aproape de familie. 

    Am devenit nostalgică. Revin! Imi este tare greu să urmez cursurile de conversie, din cauza programului, a distanței a rigorilor. Și cum mi se cer anumite teme, mă văd nevoită să le realizez, în ciuda altor activități care ar fi mai adecvate vârstei și preocupărilor. Dar ce să faci, mai dai în mintea copiilor! Și uite așa de câteva zile mă tot lupt cu tema de la cursul de arte. Și cum sunt un antitalent, profesorul, pictor cu un portofoliu bogat, și-a propus să facă din noi artiști. Și mă chinui cu niște desene, de nu știam ce Picasso zace ascuns în mine!  Ehee! Ce trabă mai e și asta!  Acum sunt la etapa creioane colorate, dar să vedeți când voi trece la pictură, ce mai, îmi deschid o expoziție.😂😂😂După plastilină și colorat, urmează și decupajul și colajul. Abia acum începe distarcția! ...Și uneori mă întreb: de ce nu găsesc psihiatrul? 😅

              Urmează celelalte. Le pun aici pentru a avea dovada că încă se mai poate!😀

Jurnalul săptămânii a 21-a

duminică, 24 mai 2026

  Articolul acestei săptămâni va fi scurt. Activități obișnuite în mare parte: câteva ore în trei zile dedicate grădinii. Am constatat că trandafirii de Damasc au dispărut în mare parte din cauza secetei de anul trecut. Încerc să protejez arbuștii puțini care au mai rămas. Sper să îi salvez. În timpul iernii și al primăverii ploile au fost mai multe, însă seceta cruntă de anul trecut i-a distrus. Anul acesta va fi fără aromă de trandafir. 

   In acest timp mă bucur de prezența irișilor. am un singur soi.  Imi place mult culoarea lor. 

     Cum se apropie atât finalul de an școlar, dar și sesiunea și examenul final sunt într-o criză totală de timp. Lucrez cu mare greutate pentru examenul de semestru la disciplina arte și,  cum cred că am dat în mintea copiilor, realizez un proiect de modelaj cu plastilină😏. Este o parte un pic din partea aplicativă a seminarului.     Cele bune!

Jurnalul săptămânii- săptămâna 20

 Săptămâna 11-17 mai 2026, luni 18 mai 

   Săptămâna trecută a fost  productivă. Cu rezultate mai evidente și parcă mai încurajatoare pentru mine. Constat că sunt mai multe vizite  în colțul meu virtual și vreau să mulțumesc fiecărei persoane care face un popas scurt în Simplitatea mea. 

      Fiindcă sunt restantă cu jurnalul de săptămâna trecută,  e momentul să trec în revistă ce am făcut...așa pentru a compara peste niște ani, când poate nu voi mai avea motiv de lamentări. 😅

       Vremea își face de cap, nu glumă. Dacă luni și marți a fost călduț- miercuri și joi a fost rece, un vânt păcătos care pătrundea până în adâncul oaselor, așa că am apelat la geaca groasă. Vineri și sâmbătă a fost mai bine, iar duminică din nou vânt ploaie,...off!  Unde e vremea de primăvară. Oare se apropie vara? 

       Cu toată vremea rece, mă străduiesc să plantez câte ceva în grădină: cartofii sunt slab răsăriți, ceapa și usturoiul se dezvoltă frumos, rădacinoasele abia se întrezăresc pe rând. Ceea ce mă bucură, sunt plantele din solar care cresc frumos. Anul acesta am plantat câteva semințe păstrate din tomatele de anul trecut. Vreau să văd ce recoltă produc, dacă merită efortul. 

      Atașez câteva imagini din grădină și solar.  Solarul la plantarea din 6 mai. Foarte târziu am plantat în solar, fiindcă în timpul nopții temperatura scădea până la 1-3 grade.  Am produs câteva fire de răsad de castraveți pe care  le-am sădit odată cu răsadul de roșii, ardei și vinete. 

        

     Solarul pe 16 martie. Plantele cresc frumos.  Temperatura mai ridicată din timpul nopții, favorizează creșterea lor. 

  Stratul de iriși începe să înflorească. 

     Am îmbinat activitățile de acasă cu cele de la serviciu într-un mod productiv și totul pare că se armonizează. Sâmbătă seara ne-am bucurat și de câteva ore petrecute alături de câțiva amici, într-o atmosferă caldă ce  ne amintea de Grecia. 

      Îmi doresc să fie  cu spor și săptămâna aceasta! 

Excursie: Sudul Dobrogei via Silistra-Bulgaria

             

               

      Am spuns că voi reveni cu impresii despre excursia la Silistra. Aleg Bulgaria din două motive: este aproape de zona în care locuiesc și  are  locuri frumoase de vizitat.  Recunosc locurile sunt frumoase, unele chiar minunate.  In acest articol vreau să las să vorbească natura și istoria. 

    Imaginea din stânga surprinde un frumos lan de rapiță, de pe câmpurile de sud ale Dobrogei.   Această regiune a tării este fascinantă nu numai prin multiculturalismul său- fiindcă se regăsesc vreo 18 etnii- ci și prin peisajele spectaculoase, relieful dominat fiind podișul. 

       Primul obiectiv în drum spre Silistra, a fost Mănăsirea Dervent, din sudul Dobrogei.  Este un loc de pelerinaj, datorită a două cruci de piatră considerate a fi făcătoare de minuni. Crucile sunt semn ale creștinismului în această zonă din vechi timpuri. Trebuie menționat că în apropiere se află și peștera Sfântului Andrei cel  care a propovăduit creștinismul în zonă, la începuturile acestei credințe. Mănăstirea este de rit ortodox, dar aici vin și credincioși  care aparțin altor culte religioase. 

          Imaginile următoare sunt de la acest obiectiv. 

            

       La această mănăstire, găsești și  simboluri ale unor momente din istoria noastră: o statuie înfățișând un luptător, având deasupra steagul dacic- un cap de lup și trup de șapte. Recunosc că sunt fascinată de istoria dacică, deși nu sunt atât de multe informații ca despre romani. Ceea ce pot să afirm sigur este faptul că lupul, ales drept simbol al dacilor, se regăsește pe teritorilul tării noastre, că este un animal viteaz și loial. In scrierile isorice despre războaiele dintre daci și romani este des amintit simbolul dacic, dragonul cu cap de lup și trup de șarpe.   Cel de-al doilea simbol  care face referire la istoria recentă ce a lăsat răni adânci în  multe cazuri, acesta este o hartă care prezintă lagăre de concentrare comuniste din zona Dobrogei- Periprava și Canalul Dunăre-Marea Neagră. 

           

                              

          Nu putem să nu surprind în imagini frumusețea Dunării la granița dintre Ostrov și Silistra. 

   ... și frumușetea Dunării la Silistra.

  Lișița surprinsă pe luciul apei,  a fost o mare încercercare. Atât de des apărea-dispărea, încât nici nu știu cum am reușit totuși să o imortalizez.  Era la pescuit și se scufunda atât de repede, pentru a apărea apoi în alt loc decât mă așteptam. 

         Un obiectiv vizitat a fost cetatea Medjidi Tabia, o fortificație otomană din secolul al XIX-lea Pe pereții de piatră. am găsit scrijelite nume ale soladților români, dovadă că a fost un punct de rezistență și în timpul războiului  balcanic din anii 1912-1913. 

         

      Orașul Silistra nu este ofertant din punct de vedere turistic, dar cu siguranță, îi poți descoperi frumusețea, dacă alegi să stai mai mult timp aici. 

        Are un parc foarte frumos, unde se găsesc și ruinele cetății Durostorum. Eu nu am ajuns până la ruine, fiindcă începuse ploaia și starea emoțională  îmi era afectată de slaba organizare a excursiei. 

 Imaginea de mai sus este din parc. Acesta este situat pe malul Dunării, iar peisajul este uimitor. 

         

         Acum este timpul să încep o nouă zi și să mă bucur de productivitate. O zi de vineri minunată tuturor! 

     

Stare de revoltă

       Sunt atât de revoltată  din cauza a tot ce se întâmplă în jurul meu.  Nu știu dacă nu sunt naivă,  atunci când cred că putem schimba ceva în bine, și apoi în mai bine. Eu încă mai am un gram de speranță . 

       Azi întâmplările, care mi-au afectat starea de bine, s-au ținut lanț;

- la serviciu, au fost vreo două întâmplări: ieri am fost nevoită pentru a doua oară să țin ora unui coleg care nu s-a prezentat la serviciu, motivând că are alte responsabilități primite. Lipsește frecvent, uneori invocând diverse situații, alteori fără să justifice: clar lipsește fiindcă  relațiile de nepotism funcționează, cu atât mai mult în comunități mici. Săptămâna trecută nu am luat atitudine; săptămâna aceasta i-am trimis mesaj.  Azi am anunțat responsabilul de școală că această situație îi afectează pe ceilalți.  Aștept efectul!

- o altă situație: săptămâna trecută, în prezența mea, elevul problemă al școlii a avut folosit un mesaj cu caracter discriminatoriu, jignitor  la adresa unui coleg, chiar l-a amenințat. Nu am rămas pasivă și am luat atitudine- referat disciplinar în care solicitam analiza comportamentului elevului agresiv și sancționarea conform regulamentului stabilit. Azi, una dintre colege a ținut să îmi atragă atenția că cei sunt acum în relații bune, iar acțiunea mea  a fost oarecum, deduc, nejustificată. Mi se părea că nu aud bine sau nu înțeleg ce vrea să spună? Elevul agresiv a creat multe probleme în școală. Între el și elevul agresat verbal au mai existat incidente unele cu consecințe. 

 - în aceasta seară merg la cumpăraturi, un singur articol, restul pe care trebuia să-l primesc afișat pe casa de marcat, restul oferit cu minus. un minus însemnat cca  15% din valoarea produsului. 

       Unde sunt oare  responsabilitatea, respectul, corectitudinea, buna-cuviință? Și ceea e cel mai dureros este faptul că cel care este corect, este blamat. 

         Mă întreb cum putem rămâne echilibrați într-o societate în care responsabilitatea este tot mai relativă? 

Jurnalul săptămânii, săptămâna a 19-a ( 04-10 mai 2026)

    

        Bună dimineața tuturor! Este duminică 10 mai, ora 8.36. Este zi de jurnal. O cana de cafea și multe pufarine (cereale expandate cu diverse arome)  și două mâțe atomice, îmi sunt companioanele. Pentru că sunt într-o perioadă agitată și mental sunt un pic presată, nu voi atașa imagini la acest articol, fiindcă trebuie să fac un transfer care necesită timp. Așa că voi reveni pentru azi la șablonul jurnalului de anul trecut. 

    🌞🌈 Vremea ☔⛅ 

          Săptămâna aceasta a fost cu temperaturi variabile- cald și frunos în timpul zile, rece ( temperaturi de 4-5 grade dimineața) și vânt seara și dimineața. Nu mi-am făcut curaj să renunț la articolele  vestimentare  de primăvară-toamnă.  

                                               

   🍚🍜 Din bucătărie🍞🍨

              Fiind o familie mică-mică, mi-am permis să gătesc doar marți și vineri pentru mesele principale, iar pentru celelalte să apelez la fast-food-uri pregătite în casă. 

                📋⌚ Organizare⌛💺

      Gestionarea timpului. 

             Ce mă definește cel mai bine? Criza de timp. Si această săptămână a fost la fel. Sunt în urmă cu lucrarea finală...așa că  mai trebuie să învăț mult despre gestionarea timpului. 

         

                 🌴🌺 Din grădină 🌿🍁

          Plantele în solar sunt frumoase, încep să se dezvolte. anul acesta am plantat și semințe păstrate din recolta de anul trecut. Vreau să mă conving dacă merită efortul de am păstra seminte. Rădacinoasele sunt plantate, cartofii asemenea, dovleceii și dovlecii și ei.

           Minusurile grădinii: multă, multă iarbă. Nu am reuși să o curăț așa cum îmi stabilisem. 

          

                  💊💌 Sănătate 💉💮

  Sănătatea fizică

         Oarecum bună. 

            

Sănătatea emoțională 

            Presiune legată de finalul cursurilor. Mai am 1 1/2 lună până la finalizarea lor, dar aceast timp vine cu agitație mai mare. 

              📃📗 Ce citesc📖📓

             Didactică și pedagogie pentru lucrare. 

              

            💃🔧 Ce meșteresc 🎀📐

           Nimic. 

                  

                 🎥🎭 Cum mă delectez 🎸🎵

                  Ieri am făcut o excursie cu o  agenție locală la Silistra, Bulgaria. Este aceeași agenție de care mă arătasem dezamăgită într-un articol anterior, dar M a insistat să meargă și, implicit, a trebuit să merg și eu, fiindcă nu vrea să meargă singur. Noi parcă insistăm să repetăm greșeli. A fost o dezamăgire, pentru mine, și această excursie. De ce? Din cauza organizării total dezamăgitoare-obiective puține, timp pierdut- mult timp, vreo 3 ore. Lipsa unui plan de rezervă. 

               

          

             

            💡🔎 Ce am învățat săptămâna aceasta 🔐🔬

                Am înțeles că, de fapt, nu am învățat nimic din greșelile mele. 

Ce am în plan pentru azi:

- ordine-e haos în locuință;

- finalizarea sau cel puțin apropierea de finalizare a ultimului capitol al lucrării;

- lucru la un proiect cca 2h;

-pregătirea unei pt examenul final. 

-pregătirea orelor pt mâine; 

             

ora 9.20

                  

                                                Weekend cu multă liniște!

Jurnal: săptămâna a 18-a ( 27 aprilie-03 mai)

   

duminica 03 mai 2026, ora 10.45

              

                 Bună dimineata! Este duminică și este zi de jurnal. Vremea e un amestec de plus și minus. Sunt acum în jur de 12 grade Celsius, dar bate un vânt iute care pătrunde adânc în corp. Doar am deschis un pic fereastra și i-am simțit puterea. Recunosc: nu îmi place vântul.

                Săptămâna care se încheie astăzi a fost și ea cu plusuri și minusuri. Un plus ar fi că în această săptămână m-am concentrat pe lucrarea pentru finalizarea cursurilor și îmi place că se conturează din ce în ce mai bine. Mi-am propus ca pe 07 mai să fie finalizată și să o trimit spre verificarea profesorului coordonator. Imi propusesem să lucrez intens în weekend, dar starea de sănătate mi-a jucat feste. Am fost eficientă joi după-amiaza până după miezul nopții, dar vineri și sâmbătă am lucrat mult sub ceea ce îmi propusesem. Poate recuperez azi.   Mi-am impus să mă concentrez mai mult pe lucrare în săptămâna care  începe  și mai puțin pe oricare alte activite,  în după-amiezile de după programul școlar. Asta va însemna un minus în locuință. Apoi trebuie să stabilesc un  program pentru examenul scris de finalizare a programului. Urmează și ultima sesiune cu provocările ei. Doamne-ajută să fie totul cu reușită așa cum mi-am propus la începutul anului. 

                Două situații mi-au adus emoții pozitive: gândul că în curând soțul meu va avea un program mai liber și vom avea răgaz să petrecem împreună timp mai mult și poate vom reuși să ne reorganizăm viața; o altă situație a fost ieri, când am primit de la un scriitor din bucurești, DMC, invitația de a mă alătura unui proiect de scriere creativă. Recomandarea mea a venit din partea unei colege cu care am lucrat în urmă cu 10 ani. Am avut o colaborare foarte frumoasă  bazată pe profesionalism, respect, încredere și apreciere reciproce. Recunosc a fost o mare surpriză pentru mine invitația. Proiectul urmează a se derula în lunile octombrie-noiembrie ale acestui an. Sunt curioasă să văd ce va urma. Cu siguranță o experiență frumoasă și cu stabilirea unor noi relații. 

              O săptămână cu spor în toate!

  P.S. Revenind la postarea de anul trecut din această perioadă, am retrăit momentele excursiei la Veliko Târnovo. Atunci, am trăit niște emoții intes negative, din cauza unei comunicări ineficiente. Cu ce m-am ales din acel program?  Cu o resursă RED pe care am realizat-o și recunosc că îmi este utilă la clasă. 

 

Schimbări negative=îngrijorare

 

         Este 1 mai  2026, ora 7.28. Cu ani în urmă,  la aceasta dată și aproximativ, la aceasta oră, ne pregăteam pentru o ieșire, de cele mai multe ori la pădure, împreuna cu rudele foarte apropiate. M-am trezi  cu imaginea fiicei mele la vârsta de  2 ani din această perioadă: îmbracată într-o salopetuță roz cu partea de sus albă brodată cu un animăluț, o buză albă și cu un basc tricolor: roz, alb turqoise. Jocul ei din jurul păturii pe care eram așezați, (își imagina că avea alături bobocii de gâscă crescuți de mama mea) îmi este atât de viu în minte. Mi-e atât de dragă această amintire! 

            Amintirea aceasta este de pe la finalul anilor '90 când era tot o perioadă de instabilitate. Să revin, însă, în prezent.  Starea de instabilitate politică creată zilele  acestea  de destrămarea guvernului, alianțele făcute doar pentru preluarea puterii și accesul la banul public, au condus la o nouă creștere a monedei euro, care vrând-nevrând are consecințe asupra traiului de zi cu zi, aceasta  adăugându-se instabilității economice mondiale. 

             Trebuie să recunosc că unda de îngrijorare crește, cu atât mai mult cu cât știu că în perioada foarte apropiată veniturile noastre vor suferi o schimbare, prin trecerea soțului la un alt statut social care va atrage după sine diminuarea veniturilor sale.   Nu pot să nu mă întreb cum va arăta în viitorul foarte apropiat piața muncii, odată ce AI își face tot mai mult loc în viețile noastre.  Cu siguranță va suferi și ea o schimbare majoră, iar sistemul de educație va fi și el afectat. Cum mă vor afecta pe mine aceste schimbări? Cum va fi atunci situația noastră economică?...

             Dar până la impactul AI  asupra angajaților din sistemul de învățământ, o altă cauză îmi sporește îngrijorarea: scăderea efectivelor de elevi și calitatea actului didactic.  Eu predau în mediul rural și poate cineva ar crede că este o situație punctuală, însă am constatat că și școli din mediul urban se confruntă cu scăderea drastică a efectivelor de elevi. Vorbeam săptămâna trecută cu un cadru didactic din școala unde am susținut activitatea și își exprima aceeași îngrijorare: în timp relativ scurt, au pierdut două clase, în condițiile în care școala are în prezent cca 2000 de elevi.  Vorbesc de sistemul de educație, fiindcă pe acesta îl cunosc cel mai bine. Apoi,  de ce am adus în discuție și calitatea actului didactic? Simplu, fiindcă  nu totdeauna există rigoare la orele de curs sau o autentică pregătire academică și profesională a celor de la catedră, pentru că utilizarea constantă a telefoanelor și a rețelelor de comunicare instant distrage atenția copiilor de la esența cunoașterii, iar comoditatea elevului de rezolva rapid o sarcină primită cu ajutorul inteligenței artificiale va conduce eminamente la diminuare a actului gândirii. Un alt aspect care este îngrijorător pentru mine este acela că interesul s-a mutat de la a ști, a cunoaște la a avea, a fi artificial. Mă uit în jurul meu și mă îngrijorează atitudinea unor  părinți, gradul lor de toleranță fată de dorințele a unor copii: fete de 12-13 ani vin la școală cu unghii și gene false, la 13-14 ani deja părul îl au vopsit; băieții sunt fumători de la 12-13 ani, freza ,,la modă”, cercel în urechi. Nu mai vorbesc de fuga după firmă. Unii dintre aceștia întâmpină dificultăți când  trebuie să citească un text la prima vedere. Nu se pot concentra fiindcă ei folosesc Tik-Tok-ul sau alte aplicații care la captează atenția doar câteva secunde.  Pentru a-i distrage de la aceste preocupări, caut să organizez activități care să îi țină activi, care să îi pună să gândească, nu să reproducă  o informație.  Cu toate acestea mulți sunt rupți de realitatea clasei. 

          Făcând referire la lectura unui text de către elevi, mă întrebam dacă nu sunt ipocrită-eu însămi am citit mai puțină beletristică în aceasta perioadă decât în trecut. Cred că nu sunt, fiindcă m-am concentrat mult pe literatură de specialitate, având în vedere studiile pe care le urmez. 

         Și acum revin iar cu întrebarea: cum va fi pentru mine situația financiară peste puțin timp cu atâtea schimbări majore în jurul meu. Nu am un răspuns nici măcar vag. Ziua trecută M. a fost la cumpăraturi- așa minore. Suma cheltuită a fost de 80 lei (cca 15,5 euro), iar în coș câteva articole  (unele la preț promoțional). Nimic important...și totuși o sumă măricică pentru mici plăceri- o băutură răcoritoare, niște fructe, câteva dulciuri și plicuri cu sos pentru mâte. 

          Aceasta situație a fost motivul care a determinat scrierea acestui articol! 

                                                      O zi de 1 Mai cu soare!

            

             

Jurnalul săptămânii a 17-a

                     Săptămâna aceasta a trecut mult prea repede și îmi dau seama cu intru pe ultima sută de metri ai cursei în care sunt înscrisă. Tergiversez lucrurile și nimic nu se întâmplă bine. Pentru licență nu am pregătit nici 10% din examen- lucrarea mai are mult până la finalizare și într-o lună trebuie depusă, temele pentru proba scrisă nu sunt lucrate, iar la începutul lunii iunie, începe sesiunea care nu este deloc simplă. 

                   Dacă nici luna aceasta nu mă organizez,  înseamnă că deviza mea de anul a fost greșit aleasă, iar eu nu îmi voi atinge scopul. 

                 Sper să găsesc soluții salvatoare iar pănă pe 14 aprilie să finalizez lucrarea pe care să trimit profesorului coordonator, apoi să îmi pregătesc temele pt examenul final. 

                   Să fie de uni o săptămână productivă!

Experiențe și păreri

         Azi, am trăit o nouă experiență din carierea mea didactică. A trebuit să susțin o oră de curs la o altă școală.   Cum arată realitatea aceasta? Astfel: primești titlul lecției, competența ce trebuie atinsă, numărul de elevi și ...spor la treabă. Ineditul acestei situații a fost faptul că a trebuit să susțin o oră de matematică, chiar dacă era de nivel școlar inferior. Nu am avut nicio teamă: tema o constituie introducerea în noțiunile de geometrie. Pentru a discuta de dreapta, semideapta, segment de dreapta unghi, plan, nu trebuie sa ai studii aprofundate. Pedagogia este aceeași pentru orice disciplină, iar conținuturile nu reprezentau cunoștințe laborioase. Provocarea era să reușesc să transmit informațiile elevilor pe înțelesul lor, adică să îmi adaptez discursul și strategia didactă la particularitățile lor de vârstă. Pe timpul orei de curs, m-am străduit ca activitate să se desfășoare bine. Copiii au fost receptivi, au colaborat, au dat răspunsuri: unele foarte bune, unele bune, altele greșite, fiecare cu capacitatea de a înțelege. Este firesc să fie așa. Poate unele cerințe nu au fost formulate așa cum erau obișnuiți și asta să îi fi pus în dificultate. M-am oprit, am explicat individual, dacă a fost cazul, am lăudat răspunsurile bune, am adus explicații, lămuriri unde a fost cazul. Intenția a fost să îmi fac treaba, așa cum o fac pentru disciplina de specializare.  

       După activitate au urmat discuțiile și surpriză: mi sa atras atenția către etapa ,captarea atenției” nu există, că trebuie numit altfel. Eram nedumerită: de foarte mulți ani folosesc această secvență de lecție. Am citit literatură de specialitate, cărți de metodică pentru disciplina pe care o predau, pentru toate nivelurile  de  studii.  Această etapa a lecției se regăsesște pentru tipuri diferite de lecție. Trebuie să existe un moment care să le stârnească interesul să le focalizeze atenția, să fie o ancoră pentru desfășurarea lecției. Am tăcut, nu am contrazis. Recunosc că nu am ținut cont de niște recomandări și poate asta a dezamăgit, poate chiar a iritat, dar după atât de mult timp la catedră, după ce am susținut multe examene pentru grade didactice, pentru ocuparea posturilor didactice, mă gândesc că stăpânesc etapele unei lecții de predare. În mulți ani la catedră mi-am format un stil de predare, dar mereu am în vedere repere pedagogice. 

        O altă surpriză mai puțin  plăcută a fost aceea că nu am găsit în clasă instrumente geometrice: riglă și echer pentru tablă. A trebuit să improvizez, să folosesc niște instrumente de dimensiuni mici pentru tablă. Chiar dacă în clasă există tablă inteligentă, copilul trebuie să învețe cum să așeze echerul pentru a verifica dacă un unghi este drept sau nu, pentru a verifica dacă dreptele sunt perpendiculare. Din nou am înțeles cât de important este să ai mijloace adecvate pentru a transmite eficient informații. 

         Când am intrat în clasă, am remarcat că elevii aveau pe bănci cărți de lectură. Unul dintre ei avea cartea O istorie secretă a Tării Vampirilor de Adina Popescu și am discutat puțin despre această lectură și despre autoare. Uimirea a venit la finalul orei când o fetiță a adus cartea pe care a spus că a citit-o: Anna Karenina de Lev Tolstoi. A predat-o învățătoarei și a plecat în pauză. Pentru mine acest moment a fost, de fapt, unul de stupefacție. Acest roman este o scriere monumentală, dar ma surprins fiind o lectură complexă pentru vârsta de 10-11 ani.. Această situație este și motivul pentru care am decis să scriu aici. Cred că trebuie să încurajăm lectura, să deschidem orizontul cultural la copii, dar trebuie să ghidăm cu mare atenție, cu mare grijă, astfel încât să intenția noastră să fie un impact.

             Nu am scris aceste rânduri ca o critică, ci ca un moment de reflectare...