Jurnalul săptămânii 26/53

     E duminică dimineața! In jur de ora 7.00.  Atmosfera este una plăcută. Am ferestrele deschise și se simte o adiere răcoroasă. Aby și Cappy sunt așezate cuminți una lângă alta la fereastră. Aby este mult slăbită după ce o lungă perioada a fost „în călduri”, vreo 10 zile. De mâine, se anunță o vreme infernală cu temperaturi de 40 de grade Celsius. Codul roșu de căldură a fost prelungit până miercurea viitoare. Vom face față căldurii intense, așa cum am făcut-o și altă dată.

     Săptămâna aceasta a fost lipsită de evenimente majore. Am încercat să mă concentrez pe examenul de absolvire. Materia este stufoasă, conținuturi încărcate, unele chiar inutile. Imi dau seama că deseori se pierde esența educației în detalii. Ar trebui o planificată o instruire care să fie chiar de mare ajutor în sala de clasă. Nu mă tem de subiectele de pedagogie sau psihologie generală, sunt însă unele subpuncte care implică noțiuni care nu au nicio relevanță pentru activitatea formală din școli. Spre exemplu, stilurile de predare. Ceea ce mi se pare mie relevant, este promovarea/ explicarea  stilului care crește eficiența învățării. Nu trebuie să știu toate stilurile care nu aduc plus valoare, trebuie să știu cum să îmi formez un stil propriu de predare pornind de la repere foarte bine stabilite. 

     Sunt prezentate teoretic noțiuni de pedagogie pe care le poate citi din cărți de specialitate oricine, însă ce ar trebui ar fi cum să armonizezi aceste metode cu mijloacele de învățare cu modul de organizare a activității. Lecțiile au atât de multe etape (spre exemplu: organizare, captarea atenției, recapitulare, anunțarea titlul și a obiectivelor, prezentarea unor conținuturi, dirijarea învățării, obținerea performanței, asigurarea retenției și a transferului) și se pierde din vedere că ora de curs are cca 45-50 de min. In teorie, toți știu aceste etape, dar cum  se gestionează timpul, mai greu, fiindcă desfășurarea unei ore de curs depinde de foarte mulți factori. Si cel mai important, trebuie să cunoști foarte bine particularitățile colectivului de elevi și acolo unde sunt 22-24 de elevi în clasă, iar conținuturile  sunt concentrate, fără exersare nu se pot fixa informațiile. Pentru că tot este vorba de educație, săptămâna viitoare voi nota în jurnal impresiile legate de această experiență. 

     Săptămâna aceasta a fost și prima săptămână de pensionare la lui M. Credeam că va fi un moment care îl va scoate din programul obișnuit, că va avea prea mult timp la dispoziție. Falsă impresie:  miercuri și vineri a fost rugat să se prezinte la serviciu, având nevoie de experiența lui pentru a  pune în funcțiune niște utilaje. Heee! Cum înțeleg unii profesionalismul unui specialist atunci când acesta nu mai este prezent. Așa că de miercuri dimineața, până vineri după amiaza, telefoanele au sunat continuu. Chiar dacă joi nu a fost prezent fizic, a gestionat situația telefonic. Vineri a ajuns acasă mult după terminarea programului obișnuit, fiindcă treaba trebuia  terminată. Care este diferența? Munca lui este voluntară acum.  Din punct de vedere al programului, și-a imaginat că a avut 2 zile de concediu, după care a revenit la serviciu, așa ca să nu trăiască sentimentul inutilității și  ,,sindromul tânărului pensionar”😀

      Printre activitățile profesionale, ne-am ocupat și de grădina care arată minunat. Legumele deja își arată roadele. Dacă anul trecut căutam cu lupa un castravete printre vrejurile aproape uscate, acum deja am început să conservăm. Cartofii sunt o minunăție, roșiile în solar au rod frumos, iar ieri deja am recoltat câteva vinete care au devenit o gustoasă salată de vară.  In grădină, avem și legume și iarbă. Timpul pentru curățarea plantelor de buruieni va fi după săptămâna viitoare, E posibil să fie savană când mă voi reveni la ea.  Adaug câteva instantanee surprise de M. aseară în grădină. 

          

           Legat de starea emoțională, și eu și M. încercăm să ne concentrăm pe familia noastră, dar fiecare dintre noi este afectat de ceea ce se întâmplă în familia extinsă. O familie ne-a arătat ce înseamnă solidaritatea iubirea, susținerea necondiționată într-un moment dificil, când  un diagnostic neașteptat te poate dezechilibra, cealaltă ne-a oferit  o imagine a ceea ce poate crea lipsa acută de comunicare, unde poate duce decizia de a-i da o lecție celuilalt. Ceea ce mi s-a confirmat este că nu aș putea trece niciodată peste trădare. Am înțeles două lucruri despre mine: că atunci când aș lua o decizie să plec, să abandonez, aș face-o doar dacă am epuizat toate resursele de a comunica ceea ce simt, iar plecarea va fi definitivă, fără a lăsa pe cineva să își facă iluzii cu privire la intențiile mele, iar dacă cineva m-ar trăda, oricât de dificil ar fi pentru mine, nu va mai face nicicând parte din viața mea. 

         Chiar dacă jurnalul meu pare fragmentat, notez aici ceea ce simt autentic în  momentul consemnării. Nu pot detașa total expriența profesională de cea privată, nu pot fi indiferentă și lipsită de implicare. Ca un exemplu, zilele trecute când eram concentrată pe temele pentru examen și mă pregăteam pentru acesta, o elevă care are luni examenul de bacalaureat m-a abordat printr-un mesaj pentru a-i  lămuri câteva aspecte legate de posibile subiecte. M-am oprit din activitatea mea, am sunat-o  și aproximativ o oră am discutat despre unele neclarități. Ceea ce a debusolat-o a fost decizia de a participa la niște cursuri online graduite oferite de o tânără (mi-a spus eleva mea), despre care nu știa ce competență are-profesor sau student. Cert este că i-au fost livrate niște sugestii care nu aveau legătură cu realitatea examenului. Din nou, mi-am dat seama că uneori apreciem greșit ceea ce avem. 

              Inchei articolul așa rotund: pornesc de la educație, ajung tot la educație.  Sper să avem toti o săptămână viitoare cu reșite! Spor și liniște interioară tuturor!

Jurnalul săptămânii 25/53 (15- 21 iunie)

     

   Săptămâna ce s-a încheiat a stat așa, sub semnul schimbării. O schimbare binevenită după zeci de ani de muncă. Este o nouă realitate cu care fiecare dintre noi trebuie să ne obișnuim...cel mai mult M., fiindcă  si-a pierdut rutina. Pe de-o parte se bucură de libertate, de liniște, pe de altă parte, se întreabă cu ce să își ocupe timpul. Ultima zi de lucru a fost joi, iar duminică seara se întreba ce va face luni. Ziua de vineri și weekendul par să îi fi fost zilele de relaxare. Urmează această săptămână de acomodare la noul său statut. 

     Am scris și vineri despre acest eveniment din familie, parcă mi se pare ireal a fi posibil. 

    In altă ordine de idei, săptămâna trecută a fost așa cu un amalgam de trăiri.

...la serviciu, final de an școlar. Incheiere de medii, nemulțumirea unei mămici că a ei fetiță nu a obținut în final media pe care o aștepta. Cineva complotează mereu împotriva copilului ei, 😀 vina este numai a altcuiva, nicidecum a copilului. Consilii de final de an școlar, serbări, premieri. In timp ce anunțam premianții, mi-am dat seama că de 14 nu mai făcusem acest lucru în cadru festiv. Fiind diriginte de liceu, clase cu profil tehnologic, anul scolar are o săptămână în plus și premierea elevilor nu mai avea loc cu fast. Când am realizat cât de mult timp a trecut, chiar mi-au copleșit emoțiile. Atunci  când  mi-am dat  seama cât de repede  se scurge vremea și cât de fragili devenim odată cu fiecare an ce trece,   mi-am propus să trăiesc frumos fiecare clipă. 

... în familia extinsă piesele de puzzle parco tot nu se potrivesc. Ruda bolnavă trebuie să  facă investigații pentru  recuperare. este posibil să urmeze o nouă intervenție pe creier. deci situația nu este nicicum una care să nu aducă îngrijorare. Pe de altă parte, celălalt C. are nevoie de suport moral și ajutor fizic după ce a trăit experiența trădării. Îi suntem singurul sprijin. 

      O mică ieșire de duminică seara, toți trei, parcă a adus un pic de liniște sufletească. Imi doresc ca totul să fie bine. 

       Pentru mine săptămâna aceasta este solicitantă, fiindcă trebuie să mă concentrez pe examenul final care va avea loc săptămâna viitoare. 

        O săptămână cu liniște să fie!

Despre granița ieri-azi

       Este 19 iulie. Oficial este ultima zi a anului școlar. Se mai încheie unul. Azi este organizată festivitatea de premiere. Conducerea  a ales să o oficializeze în curtea școlii, în ciuda faptului că vor fi 27 de grade. Nu înțeleg de ce nu l-a Căminul cultural așa cum se întâmpla în anii anteriori.  Mă bucur că vine timpul unei pauza binemeritate după un an foarte greu. Peste o săptămână urmează examenul meu final și este obligatoriu să bifez prima reușită a anului. așa cum mi-am setat obiectivele la început de an. Recunosc că urmarea unor cursuri superioare la vârsta de 50+ este un act de curaj. Mi-am dat seama că am pierdut ritmul și exercițiul examenelor mari, odată ce m-am așezat pe acest post didactic. Anul viitor, vreau să încerc o schimbare, dar asta este o altă poveste despre care voi vorbi la timpul potrivit. 

       În altă ordine de idei, ziua de azi vine cu o nouă schimbare profundă în relația mea. M. trece începând de azi la un nou statut social. Doamne, cum au trecut anii. Ieri, în timp ce îl pregăteam pentru ultima lui zi de serviciu, mi-am dat seama că rutina mea de  dimineață de  31 de ani se va schimba radical, și nu numai această rutină. Si m-am  bucurat!  Acum vom avea cu adevărat timp. Si sper să ne bucurăm de el. Mi-am dat seama că dincolo de realizările materiale, de cele profesionale, noi am construit o relație solidă bazată pe onestitate, pe sinceritate, pe încredere, pe o similitudine a gândirii și comunicare-chiar dacă în trecutul foarte apropiat consideram că noi comunicăm deficitar. A trebuit în ultimele trei săptămâni să apară două situații problematice care să mă facă să îmi dau seama de ceea ce am și să îmi reconsider poziția. Uneori, chiar nu esți conștient de ceea ce ai construit.  Experienața de  familie a unei rude foarte apropiate m-a făcut să înțeleg că uneori trăiești într-o realitate iluzorie, fără să cunoști cu adevărat omul lângă care trăiești. Lipsa comunicării conduce acut la destrămarea unei relații oricât de lungă ar fi aceasta, iar  sentimentul de trădare poate dezechilibra. Am înțeles clar că în relația noastră asta nu s-ar întâmpla: că oricare dintre noi ar avea curajul să spună ce îl  deranjează și că nu ar da bir cu figiții ca un laș, că îi va păsa de suferința celuilalt. Veți considera că este ilogic ceea ce afirm:  nu, trădarea poate apărea oricând într-o relație,  am învățat-o de curând de la o persoană în care toți aveam încredere.  O altă situație, mi-am demonstrat că gândim similar, fiindcă M a spus înainte ceea ce eu voiam să îl rog și nu era vorba de o banalitate. Si  mai adaug faptul că de multe ori ni s-a întâmplat amândurora să  vrem să îl apelăm pe celălalt, dar să primim apelul în timp ce încercam să apelăm, fără să avem ceva important de comunicat, ci doar să verificăm cum celălalt se simte. 

    Dincolo de realizările materiale, cred că important este ce realizezi la nivel emoțional, comunicațional, cum echilibrezi acea relație, cum îl simți pe cel de lângă tine. Asta vine în timp. 

          Începând de azi, va fi altceva și probabil acest altceva se va shimba atunci când eu voi fi în postura actuală a lui M...dar până atunci mai e timp.

             Zile frumoase și cu gânduri bune să avem toți!

       

Săptămâna 24/ 53

    Săptămâna trecută a fost atât de solicitantă, încât nici nu știu când a trecut.

luni- competențe orale ale examenului de bacalaureat

marți- completarea situație elevilor și testele finale de an

miercuri și joi ( dimineața)- continuarea activitații scolare

joi (după ora 17) două examene de sesiune- unul dintre acestea extrem de solicitant

vineri (dimineața)- alt examen și înscriere la exam final

sâmbătă-întoarecere spre casă- trafic, solicitare, dezamăgire. Din nou, dezamăgirea că unii oameni nu-ți înțeleg acțiunile și nu apreciază efortul. Sâmbătă am decis să nu mai las garda jos și să acționez așa cum simt. Am primit reproșuri despre care am crezut că sunt nejustificate, am plecat.

duminică- am lucrat un pic în grădina. 

Este o perioadă tare solicitanta!  

Spor  și zile productive tuturor!

Săptămâna 23/ 01-07 iunie 2025

     O lectie învățată: nu lăsa emoția să te ghideze. Ceea ce cred eu despre oamneni, nu este ceea ce ei sunt. Atentie sporită pentru a nu trăi dezamăgiri. 

Jurnalul săptămânii a 22-a

  Luni, 01 iunie 2026

Jurnal săptămâna 25-31 mai.

          Din martie anul trecut și până în la sfârsitul lunii mai anul acesta, în familiile fraților noștri au avut loc evenimente care ar putea destabiliza psihic și emonțional pe oricine. Despre cele din familia mea am vorbit. În această săptămâna a avut loc un incident în familia lui M. Toate m-au afectat în egală măsură, dar lecția de viață cea mai dură am primit-o în această  săptămână. Mi s-a confirmat că filozofia mea de viață nu este chiar greșită: am spus mereu, dacă ceva mă deranjează, nu ascund față de nimeni. 

          Mă deranjează lașitatea și lipsa fermității. Poate din aceste motive lecția a fost mai puternică. Faptul că nu am încredere în oameni, vine pe fondul unor experiențe. Voi face aici o mărturisire: săptămâna trecută am cerut de la elevii mei un feeedback al modului cum s-au desfășurat orele de mele de curs și al  relației mele cu ei. Rugămintea mea a fost ca răspunsurile să rămână anonime, pentru a avea din partea lor un răspuns sincer, fiindcă au mai mult curaj când stau sub masca anominului și pentru  a nu  exista suspiciuni legate de o atitudine inechitabilă  a mea  față de ei în viitor. Una dintre întrebări, a treia, a fost: ce nu v-a plăcut la profesor?  O alta, a patra, a fost: ce lecție de viață ați învățat de la el.  La trei, unii au răspuns: nu mi-a plăcut autoritatea. Mai mulți decât aceștia au răspuns, (deși nu le cerusem ce le-a plăcut): la profa mi-a plăcut autoritatea, fiindcă orele s-au desfășutat în liniște fără a fi întreruperi și mai mulți decât aceștia au răspuns, mi-a plăcut  că știe să glumească. 

          La a patra întrebare, marea majoritate a răspunsurilor a fost respectul.  

          Am să redau aici răspunsurile primite de la elevul problemă al școlii, care și-a și semnat biletul.

1.  Cum   au fost orele de curs de anul acesta?

      A fost o oră interesantă fiindcă explicațiile erau înțelese și de cel mai slab elev. 

2. Cum crezi că trebuie organizată ora în viitor pentru a fi mai interesantă pt tine?

       Cum știți dvs.

3. Ce nu ți-a plăcut la prof?

      Nu mi-a plăcut  că uneori era prea autoritară, dar mi-a plăcut că își iubește meseria.

4. Ce ai învățat de la prof.?

       Nu te băga unde nu îți fierbe oala! , adică nu te amesteca în probleme care nu te privesc direct sau în problemele altora. 

        Am facut o paralelă între situații pentru a-mi valida cumva că franchețea este o trăsătură care mă definește care poate uneori frizează uneori altceva.  Aleg să rămân autentică, chiar dacă este incomod pentru ceilalți. 

Când ești obligt la maturitate să înveți să desenezi, nu ai decât să exersezi.

   

Am mai notat aici că aceste cursuri pe care le urmez uneori sunt epuizante. Îmi dau seama cât de mult am greșit în tinerețe că nu n-am răzvrătit să fi urmat calea pe care mi-o doream și nu cea pe care mi-au stabilit-o alți. Dar cât de mult nu greșesti când ești tânăr! E adevărat era acea perioadă de tranziție de la comunism la capitalism, când nici nu știam, de fapt ce drum să apuc. Părinții erau depășiți de  realitate: ei trăiseră în lumea satului cu o anume mentalitate și o educație. Nu au,  crezut niciodată că  vreunul dintre noi ar putea să obțină mai mult o diplomă de bacalaureat. Și fără să îmi dau seama ideea asta mi-a încolțit în minte: de la sat  nu poți să ajungi la facultate. Si recunosc realitatea satului era cruntă: practică școlară atât la gimnaziu, cât și la liceu până în jurul datei de15 nov, la gimnaziu profesori slab pregătiți. Erau rare excepțiile când un profesor era trimis să își facă stagiatura în provincie și să și rămâna acolo trei ani. Îmi amintesc de profesoarele de limbi străine- engleză/franceză și fizică/chimie. Au stat cca 2 ani. Profesoara de fizică, având undeva în județul Olt o feriță de 3 ani, încerca pe cât posibil să obțină cât mai multe concedii medicale  pentru a sta aproape de familie. 

    Am devenit nostalgică. Revin! Imi este tare greu să urmez cursurile de conversie, din cauza programului, a distanței a rigorilor. Și cum mi se cer anumite teme, mă văd nevoită să le realizez, în ciuda altor activități care ar fi mai adecvate vârstei și preocupărilor. Dar ce să faci, mai dai în mintea copiilor! Și uite așa de câteva zile mă tot lupt cu tema de la cursul de arte. Și cum sunt un antitalent, profesorul, pictor cu un portofoliu bogat, și-a propus să facă din noi artiști. Și mă chinui cu niște desene, de nu știam ce Picasso zace ascuns în mine!  Ehee! Ce trabă mai e și asta!  Acum sunt la etapa creioane colorate, dar să vedeți când voi trece la pictură, ce mai, îmi deschid o expoziție.😂😂😂După plastilină și colorat, urmează și decupajul și colajul. Abia acum începe distarcția! ...Și uneori mă întreb: de ce nu găsesc psihiatrul? 😅

              Urmează celelalte. Le pun aici pentru a avea dovada că încă se mai poate!😀

Jurnalul săptămânii a 21-a

duminică, 24 mai 2026

  Articolul acestei săptămâni va fi scurt. Activități obișnuite în mare parte: câteva ore în trei zile dedicate grădinii. Am constatat că trandafirii de Damasc au dispărut în mare parte din cauza secetei de anul trecut. Încerc să protejez arbuștii puțini care au mai rămas. Sper să îi salvez. În timpul iernii și al primăverii ploile au fost mai multe, însă seceta cruntă de anul trecut i-a distrus. Anul acesta va fi fără aromă de trandafir. 

   In acest timp mă bucur de prezența irișilor. am un singur soi.  Imi place mult culoarea lor. 

     Cum se apropie atât finalul de an școlar, dar și sesiunea și examenul final sunt într-o criză totală de timp. Lucrez cu mare greutate pentru examenul de semestru la disciplina arte și,  cum cred că am dat în mintea copiilor, realizez un proiect de modelaj cu plastilină😏. Este o parte un pic din partea aplicativă a seminarului.     Cele bune!

Jurnalul săptămânii- săptămâna 20

 Săptămâna 11-17 mai 2026, luni 18 mai 

   Săptămâna trecută a fost  productivă. Cu rezultate mai evidente și parcă mai încurajatoare pentru mine. Constat că sunt mai multe vizite  în colțul meu virtual și vreau să mulțumesc fiecărei persoane care face un popas scurt în Simplitatea mea. 

      Fiindcă sunt restantă cu jurnalul de săptămâna trecută,  e momentul să trec în revistă ce am făcut...așa pentru a compara peste niște ani, când poate nu voi mai avea motiv de lamentări. 😅

       Vremea își face de cap, nu glumă. Dacă luni și marți a fost călduț- miercuri și joi a fost rece, un vânt păcătos care pătrundea până în adâncul oaselor, așa că am apelat la geaca groasă. Vineri și sâmbătă a fost mai bine, iar duminică din nou vânt ploaie,...off!  Unde e vremea de primăvară. Oare se apropie vara? 

       Cu toată vremea rece, mă străduiesc să plantez câte ceva în grădină: cartofii sunt slab răsăriți, ceapa și usturoiul se dezvoltă frumos, rădacinoasele abia se întrezăresc pe rând. Ceea ce mă bucură, sunt plantele din solar care cresc frumos. Anul acesta am plantat câteva semințe păstrate din tomatele de anul trecut. Vreau să văd ce recoltă produc, dacă merită efortul. 

      Atașez câteva imagini din grădină și solar.  Solarul la plantarea din 6 mai. Foarte târziu am plantat în solar, fiindcă în timpul nopții temperatura scădea până la 1-3 grade.  Am produs câteva fire de răsad de castraveți pe care  le-am sădit odată cu răsadul de roșii, ardei și vinete. 

        

     Solarul pe 16 martie. Plantele cresc frumos.  Temperatura mai ridicată din timpul nopții, favorizează creșterea lor. 

  Stratul de iriși începe să înflorească. 

     Am îmbinat activitățile de acasă cu cele de la serviciu într-un mod productiv și totul pare că se armonizează. Sâmbătă seara ne-am bucurat și de câteva ore petrecute alături de câțiva amici, într-o atmosferă caldă ce  ne amintea de Grecia. 

      Îmi doresc să fie  cu spor și săptămâna aceasta! 

Excursie: Sudul Dobrogei via Silistra-Bulgaria

             

               

      Am spuns că voi reveni cu impresii despre excursia la Silistra. Aleg Bulgaria din două motive: este aproape de zona în care locuiesc și  are  locuri frumoase de vizitat.  Recunosc locurile sunt frumoase, unele chiar minunate.  In acest articol vreau să las să vorbească natura și istoria. 

    Imaginea din stânga surprinde un frumos lan de rapiță, de pe câmpurile de sud ale Dobrogei.   Această regiune a tării este fascinantă nu numai prin multiculturalismul său- fiindcă se regăsesc vreo 18 etnii- ci și prin peisajele spectaculoase, relieful dominat fiind podișul. 

       Primul obiectiv în drum spre Silistra, a fost Mănăsirea Dervent, din sudul Dobrogei.  Este un loc de pelerinaj, datorită a două cruci de piatră considerate a fi făcătoare de minuni. Crucile sunt semn ale creștinismului în această zonă din vechi timpuri. Trebuie menționat că în apropiere se află și peștera Sfântului Andrei cel  care a propovăduit creștinismul în zonă, la începuturile acestei credințe. Mănăstirea este de rit ortodox, dar aici vin și credincioși  care aparțin altor culte religioase. 

          Imaginile următoare sunt de la acest obiectiv. 

            

       La această mănăstire, găsești și  simboluri ale unor momente din istoria noastră: o statuie înfățișând un luptător, având deasupra steagul dacic- un cap de lup și trup de șapte. Recunosc că sunt fascinată de istoria dacică, deși nu sunt atât de multe informații ca despre romani. Ceea ce pot să afirm sigur este faptul că lupul, ales drept simbol al dacilor, se regăsește pe teritorilul tării noastre, că este un animal viteaz și loial. In scrierile isorice despre războaiele dintre daci și romani este des amintit simbolul dacic, dragonul cu cap de lup și trup de șarpe.   Cel de-al doilea simbol  care face referire la istoria recentă ce a lăsat răni adânci în  multe cazuri, acesta este o hartă care prezintă lagăre de concentrare comuniste din zona Dobrogei- Periprava și Canalul Dunăre-Marea Neagră. 

           

                              

          Nu putem să nu surprind în imagini frumusețea Dunării la granița dintre Ostrov și Silistra. 

   ... și frumușetea Dunării la Silistra.

  Lișița surprinsă pe luciul apei,  a fost o mare încercercare. Atât de des apărea-dispărea, încât nici nu știu cum am reușit totuși să o imortalizez.  Era la pescuit și se scufunda atât de repede, pentru a apărea apoi în alt loc decât mă așteptam. 

         Un obiectiv vizitat a fost cetatea Medjidi Tabia, o fortificație otomană din secolul al XIX-lea Pe pereții de piatră. am găsit scrijelite nume ale soladților români, dovadă că a fost un punct de rezistență și în timpul războiului  balcanic din anii 1912-1913. 

         

      Orașul Silistra nu este ofertant din punct de vedere turistic, dar cu siguranță, îi poți descoperi frumusețea, dacă alegi să stai mai mult timp aici. 

        Are un parc foarte frumos, unde se găsesc și ruinele cetății Durostorum. Eu nu am ajuns până la ruine, fiindcă începuse ploaia și starea emoțională  îmi era afectată de slaba organizare a excursiei. 

 Imaginea de mai sus este din parc. Acesta este situat pe malul Dunării, iar peisajul este uimitor. 

         

         Acum este timpul să încep o nouă zi și să mă bucur de productivitate. O zi de vineri minunată tuturor! 

     

Stare de revoltă

       Sunt atât de revoltată  din cauza a tot ce se întâmplă în jurul meu.  Nu știu dacă nu sunt naivă,  atunci când cred că putem schimba ceva în bine, și apoi în mai bine. Eu încă mai am un gram de speranță . 

       Azi întâmplările, care mi-au afectat starea de bine, s-au ținut lanț;

- la serviciu, au fost vreo două întâmplări: ieri am fost nevoită pentru a doua oară să țin ora unui coleg care nu s-a prezentat la serviciu, motivând că are alte responsabilități primite. Lipsește frecvent, uneori invocând diverse situații, alteori fără să justifice: clar lipsește fiindcă  relațiile de nepotism funcționează, cu atât mai mult în comunități mici. Săptămâna trecută nu am luat atitudine; săptămâna aceasta i-am trimis mesaj.  Azi am anunțat responsabilul de școală că această situație îi afectează pe ceilalți.  Aștept efectul!

- o altă situație: săptămâna trecută, în prezența mea, elevul problemă al școlii a avut folosit un mesaj cu caracter discriminatoriu, jignitor  la adresa unui coleg, chiar l-a amenințat. Nu am rămas pasivă și am luat atitudine- referat disciplinar în care solicitam analiza comportamentului elevului agresiv și sancționarea conform regulamentului stabilit. Azi, una dintre colege a ținut să îmi atragă atenția că cei sunt acum în relații bune, iar acțiunea mea  a fost oarecum, deduc, nejustificată. Mi se părea că nu aud bine sau nu înțeleg ce vrea să spună? Elevul agresiv a creat multe probleme în școală. Între el și elevul agresat verbal au mai existat incidente unele cu consecințe. 

 - în aceasta seară merg la cumpăraturi, un singur articol, restul pe care trebuia să-l primesc afișat pe casa de marcat, restul oferit cu minus. un minus însemnat cca  15% din valoarea produsului. 

       Unde sunt oare  responsabilitatea, respectul, corectitudinea, buna-cuviință? Și ceea e cel mai dureros este faptul că cel care este corect, este blamat. 

         Mă întreb cum putem rămâne echilibrați într-o societate în care responsabilitatea este tot mai relativă? 

Jurnalul săptămânii, săptămâna a 19-a ( 04-10 mai 2026)

    

        Bună dimineața tuturor! Este duminică 10 mai, ora 8.36. Este zi de jurnal. O cana de cafea și multe pufarine (cereale expandate cu diverse arome)  și două mâțe atomice, îmi sunt companioanele. Pentru că sunt într-o perioadă agitată și mental sunt un pic presată, nu voi atașa imagini la acest articol, fiindcă trebuie să fac un transfer care necesită timp. Așa că voi reveni pentru azi la șablonul jurnalului de anul trecut. 

    🌞🌈 Vremea ☔⛅ 

          Săptămâna aceasta a fost cu temperaturi variabile- cald și frunos în timpul zile, rece ( temperaturi de 4-5 grade dimineața) și vânt seara și dimineața. Nu mi-am făcut curaj să renunț la articolele  vestimentare  de primăvară-toamnă.  

                                               

   🍚🍜 Din bucătărie🍞🍨

              Fiind o familie mică-mică, mi-am permis să gătesc doar marți și vineri pentru mesele principale, iar pentru celelalte să apelez la fast-food-uri pregătite în casă. 

                📋⌚ Organizare⌛💺

      Gestionarea timpului. 

             Ce mă definește cel mai bine? Criza de timp. Si această săptămână a fost la fel. Sunt în urmă cu lucrarea finală...așa că  mai trebuie să învăț mult despre gestionarea timpului. 

         

                 🌴🌺 Din grădină 🌿🍁

          Plantele în solar sunt frumoase, încep să se dezvolte. anul acesta am plantat și semințe păstrate din recolta de anul trecut. Vreau să mă conving dacă merită efortul de am păstra seminte. Rădacinoasele sunt plantate, cartofii asemenea, dovleceii și dovlecii și ei.

           Minusurile grădinii: multă, multă iarbă. Nu am reuși să o curăț așa cum îmi stabilisem. 

          

                  💊💌 Sănătate 💉💮

  Sănătatea fizică

         Oarecum bună. 

            

Sănătatea emoțională 

            Presiune legată de finalul cursurilor. Mai am 1 1/2 lună până la finalizarea lor, dar aceast timp vine cu agitație mai mare. 

              📃📗 Ce citesc📖📓

             Didactică și pedagogie pentru lucrare. 

              

            💃🔧 Ce meșteresc 🎀📐

           Nimic. 

                  

                 🎥🎭 Cum mă delectez 🎸🎵

                  Ieri am făcut o excursie cu o  agenție locală la Silistra, Bulgaria. Este aceeași agenție de care mă arătasem dezamăgită într-un articol anterior, dar M a insistat să meargă și, implicit, a trebuit să merg și eu, fiindcă nu vrea să meargă singur. Noi parcă insistăm să repetăm greșeli. A fost o dezamăgire, pentru mine, și această excursie. De ce? Din cauza organizării total dezamăgitoare-obiective puține, timp pierdut- mult timp, vreo 3 ore. Lipsa unui plan de rezervă. 

               

          

             

            💡🔎 Ce am învățat săptămâna aceasta 🔐🔬

                Am înțeles că, de fapt, nu am învățat nimic din greșelile mele. 

Ce am în plan pentru azi:

- ordine-e haos în locuință;

- finalizarea sau cel puțin apropierea de finalizare a ultimului capitol al lucrării;

- lucru la un proiect cca 2h;

-pregătirea unei pt examenul final. 

-pregătirea orelor pt mâine; 

             

ora 9.20

                  

                                                Weekend cu multă liniște!

Jurnal: săptămâna a 18-a ( 27 aprilie-03 mai)

   

duminica 03 mai 2026, ora 10.45

              

                 Bună dimineata! Este duminică și este zi de jurnal. Vremea e un amestec de plus și minus. Sunt acum în jur de 12 grade Celsius, dar bate un vânt iute care pătrunde adânc în corp. Doar am deschis un pic fereastra și i-am simțit puterea. Recunosc: nu îmi place vântul.

                Săptămâna care se încheie astăzi a fost și ea cu plusuri și minusuri. Un plus ar fi că în această săptămână m-am concentrat pe lucrarea pentru finalizarea cursurilor și îmi place că se conturează din ce în ce mai bine. Mi-am propus ca pe 07 mai să fie finalizată și să o trimit spre verificarea profesorului coordonator. Imi propusesem să lucrez intens în weekend, dar starea de sănătate mi-a jucat feste. Am fost eficientă joi după-amiaza până după miezul nopții, dar vineri și sâmbătă am lucrat mult sub ceea ce îmi propusesem. Poate recuperez azi.   Mi-am impus să mă concentrez mai mult pe lucrare în săptămâna care  începe  și mai puțin pe oricare alte activite,  în după-amiezile de după programul școlar. Asta va însemna un minus în locuință. Apoi trebuie să stabilesc un  program pentru examenul scris de finalizare a programului. Urmează și ultima sesiune cu provocările ei. Doamne-ajută să fie totul cu reușită așa cum mi-am propus la începutul anului. 

                Două situații mi-au adus emoții pozitive: gândul că în curând soțul meu va avea un program mai liber și vom avea răgaz să petrecem împreună timp mai mult și poate vom reuși să ne reorganizăm viața; o altă situație a fost ieri, când am primit de la un scriitor din bucurești, DMC, invitația de a mă alătura unui proiect de scriere creativă. Recomandarea mea a venit din partea unei colege cu care am lucrat în urmă cu 10 ani. Am avut o colaborare foarte frumoasă  bazată pe profesionalism, respect, încredere și apreciere reciproce. Recunosc a fost o mare surpriză pentru mine invitația. Proiectul urmează a se derula în lunile octombrie-noiembrie ale acestui an. Sunt curioasă să văd ce va urma. Cu siguranță o experiență frumoasă și cu stabilirea unor noi relații. 

              O săptămână cu spor în toate!

  P.S. Revenind la postarea de anul trecut din această perioadă, am retrăit momentele excursiei la Veliko Târnovo. Atunci, am trăit niște emoții intes negative, din cauza unei comunicări ineficiente. Cu ce m-am ales din acel program?  Cu o resursă RED pe care am realizat-o și recunosc că îmi este utilă la clasă. 

 

Schimbări negative=îngrijorare

 

         Este 1 mai  2026, ora 7.28. Cu ani în urmă,  la aceasta dată și aproximativ, la aceasta oră, ne pregăteam pentru o ieșire, de cele mai multe ori la pădure, împreuna cu rudele foarte apropiate. M-am trezi  cu imaginea fiicei mele la vârsta de  2 ani din această perioadă: îmbracată într-o salopetuță roz cu partea de sus albă brodată cu un animăluț, o buză albă și cu un basc tricolor: roz, alb turqoise. Jocul ei din jurul păturii pe care eram așezați, (își imagina că avea alături bobocii de gâscă crescuți de mama mea) îmi este atât de viu în minte. Mi-e atât de dragă această amintire! 

            Amintirea aceasta este de pe la finalul anilor '90 când era tot o perioadă de instabilitate. Să revin, însă, în prezent.  Starea de instabilitate politică creată zilele  acestea  de destrămarea guvernului, alianțele făcute doar pentru preluarea puterii și accesul la banul public, au condus la o nouă creștere a monedei euro, care vrând-nevrând are consecințe asupra traiului de zi cu zi, aceasta  adăugându-se instabilității economice mondiale. 

             Trebuie să recunosc că unda de îngrijorare crește, cu atât mai mult cu cât știu că în perioada foarte apropiată veniturile noastre vor suferi o schimbare, prin trecerea soțului la un alt statut social care va atrage după sine diminuarea veniturilor sale.   Nu pot să nu mă întreb cum va arăta în viitorul foarte apropiat piața muncii, odată ce AI își face tot mai mult loc în viețile noastre.  Cu siguranță va suferi și ea o schimbare majoră, iar sistemul de educație va fi și el afectat. Cum mă vor afecta pe mine aceste schimbări? Cum va fi atunci situația noastră economică?...

             Dar până la impactul AI  asupra angajaților din sistemul de învățământ, o altă cauză îmi sporește îngrijorarea: scăderea efectivelor de elevi și calitatea actului didactic.  Eu predau în mediul rural și poate cineva ar crede că este o situație punctuală, însă am constatat că și școli din mediul urban se confruntă cu scăderea drastică a efectivelor de elevi. Vorbeam săptămâna trecută cu un cadru didactic din școala unde am susținut activitatea și își exprima aceeași îngrijorare: în timp relativ scurt, au pierdut două clase, în condițiile în care școala are în prezent cca 2000 de elevi.  Vorbesc de sistemul de educație, fiindcă pe acesta îl cunosc cel mai bine. Apoi,  de ce am adus în discuție și calitatea actului didactic? Simplu, fiindcă  nu totdeauna există rigoare la orele de curs sau o autentică pregătire academică și profesională a celor de la catedră, pentru că utilizarea constantă a telefoanelor și a rețelelor de comunicare instant distrage atenția copiilor de la esența cunoașterii, iar comoditatea elevului de rezolva rapid o sarcină primită cu ajutorul inteligenței artificiale va conduce eminamente la diminuare a actului gândirii. Un alt aspect care este îngrijorător pentru mine este acela că interesul s-a mutat de la a ști, a cunoaște la a avea, a fi artificial. Mă uit în jurul meu și mă îngrijorează atitudinea unor  părinți, gradul lor de toleranță fată de dorințele a unor copii: fete de 12-13 ani vin la școală cu unghii și gene false, la 13-14 ani deja părul îl au vopsit; băieții sunt fumători de la 12-13 ani, freza ,,la modă”, cercel în urechi. Nu mai vorbesc de fuga după firmă. Unii dintre aceștia întâmpină dificultăți când  trebuie să citească un text la prima vedere. Nu se pot concentra fiindcă ei folosesc Tik-Tok-ul sau alte aplicații care la captează atenția doar câteva secunde.  Pentru a-i distrage de la aceste preocupări, caut să organizez activități care să îi țină activi, care să îi pună să gândească, nu să reproducă  o informație.  Cu toate acestea mulți sunt rupți de realitatea clasei. 

          Făcând referire la lectura unui text de către elevi, mă întrebam dacă nu sunt ipocrită-eu însămi am citit mai puțină beletristică în aceasta perioadă decât în trecut. Cred că nu sunt, fiindcă m-am concentrat mult pe literatură de specialitate, având în vedere studiile pe care le urmez. 

         Și acum revin iar cu întrebarea: cum va fi pentru mine situația financiară peste puțin timp cu atâtea schimbări majore în jurul meu. Nu am un răspuns nici măcar vag. Ziua trecută M. a fost la cumpăraturi- așa minore. Suma cheltuită a fost de 80 lei (cca 15,5 euro), iar în coș câteva articole  (unele la preț promoțional). Nimic important...și totuși o sumă măricică pentru mici plăceri- o băutură răcoritoare, niște fructe, câteva dulciuri și plicuri cu sos pentru mâte. 

          Aceasta situație a fost motivul care a determinat scrierea acestui articol! 

                                                      O zi de 1 Mai cu soare!

            

             

Jurnalul săptămânii a 17-a

                     Săptămâna aceasta a trecut mult prea repede și îmi dau seama cu intru pe ultima sută de metri ai cursei în care sunt înscrisă. Tergiversez lucrurile și nimic nu se întâmplă bine. Pentru licență nu am pregătit nici 10% din examen- lucrarea mai are mult până la finalizare și într-o lună trebuie depusă, temele pentru proba scrisă nu sunt lucrate, iar la începutul lunii iunie, începe sesiunea care nu este deloc simplă. 

                   Dacă nici luna aceasta nu mă organizez,  înseamnă că deviza mea de anul a fost greșit aleasă, iar eu nu îmi voi atinge scopul. 

                 Sper să găsesc soluții salvatoare iar pănă pe 14 aprilie să finalizez lucrarea pe care să trimit profesorului coordonator, apoi să îmi pregătesc temele pt examenul final. 

                   Să fie de uni o săptămână productivă!

Experiențe și păreri

         Azi, am trăit o nouă experiență din carierea mea didactică. A trebuit să susțin o oră de curs la o altă școală.   Cum arată realitatea aceasta? Astfel: primești titlul lecției, competența ce trebuie atinsă, numărul de elevi și ...spor la treabă. Ineditul acestei situații a fost faptul că a trebuit să susțin o oră de matematică, chiar dacă era de nivel școlar inferior. Nu am avut nicio teamă: tema o constituie introducerea în noțiunile de geometrie. Pentru a discuta de dreapta, semideapta, segment de dreapta unghi, plan, nu trebuie sa ai studii aprofundate. Pedagogia este aceeași pentru orice disciplină, iar conținuturile nu reprezentau cunoștințe laborioase. Provocarea era să reușesc să transmit informațiile elevilor pe înțelesul lor, adică să îmi adaptez discursul și strategia didactă la particularitățile lor de vârstă. Pe timpul orei de curs, m-am străduit ca activitate să se desfășoare bine. Copiii au fost receptivi, au colaborat, au dat răspunsuri: unele foarte bune, unele bune, altele greșite, fiecare cu capacitatea de a înțelege. Este firesc să fie așa. Poate unele cerințe nu au fost formulate așa cum erau obișnuiți și asta să îi fi pus în dificultate. M-am oprit, am explicat individual, dacă a fost cazul, am lăudat răspunsurile bune, am adus explicații, lămuriri unde a fost cazul. Intenția a fost să îmi fac treaba, așa cum o fac pentru disciplina de specializare.  

       După activitate au urmat discuțiile și surpriză: mi sa atras atenția către etapa ,captarea atenției” nu există, că trebuie numit altfel. Eram nedumerită: de foarte mulți ani folosesc această secvență de lecție. Am citit literatură de specialitate, cărți de metodică pentru disciplina pe care o predau, pentru toate nivelurile  de  studii.  Această etapa a lecției se regăsesște pentru tipuri diferite de lecție. Trebuie să existe un moment care să le stârnească interesul să le focalizeze atenția, să fie o ancoră pentru desfășurarea lecției. Am tăcut, nu am contrazis. Recunosc că nu am ținut cont de niște recomandări și poate asta a dezamăgit, poate chiar a iritat, dar după atât de mult timp la catedră, după ce am susținut multe examene pentru grade didactice, pentru ocuparea posturilor didactice, mă gândesc că stăpânesc etapele unei lecții de predare. În mulți ani la catedră mi-am format un stil de predare, dar mereu am în vedere repere pedagogice. 

        O altă surpriză mai puțin  plăcută a fost aceea că nu am găsit în clasă instrumente geometrice: riglă și echer pentru tablă. A trebuit să improvizez, să folosesc niște instrumente de dimensiuni mici pentru tablă. Chiar dacă în clasă există tablă inteligentă, copilul trebuie să învețe cum să așeze echerul pentru a verifica dacă un unghi este drept sau nu, pentru a verifica dacă dreptele sunt perpendiculare. Din nou am înțeles cât de important este să ai mijloace adecvate pentru a transmite eficient informații. 

         Când am intrat în clasă, am remarcat că elevii aveau pe bănci cărți de lectură. Unul dintre ei avea cartea O istorie secretă a Tării Vampirilor de Adina Popescu și am discutat puțin despre această lectură și despre autoare. Uimirea a venit la finalul orei când o fetiță a adus cartea pe care a spus că a citit-o: Anna Karenina de Lev Tolstoi. A predat-o învățătoarei și a plecat în pauză. Pentru mine acest moment a fost, de fapt, unul de stupefacție. Acest roman este o scriere monumentală, dar ma surprins fiind o lectură complexă pentru vârsta de 10-11 ani.. Această situație este și motivul pentru care am decis să scriu aici. Cred că trebuie să încurajăm lectura, să deschidem orizontul cultural la copii, dar trebuie să ghidăm cu mare atenție, cu mare grijă, astfel încât să intenția noastră să fie un impact.

             Nu am scris aceste rânduri ca o critică, ci ca un moment de reflectare...

Jurnalul mijlocului lui aprilie

Săptămâna a 16-a (13-19 aprilie 2026),ora 06.45

    Bună dimineața!  Dacă este duminică, este ziua în care postez  jurnalul săptmânii.  Mă bucur că până acum mi-am respectat intenția de a consemna săptămânal un rezumat a ceea ce am trăit. 

      Citind sau recitind ceea ce am notat, îmi amintesc într-un mod autentic ceea ce am trăit. În timp ce scriu, sunt bruiată de  Aby care miaună  continuu. Fiindcă în vacanțe am fost rugată de fiica mea să merg la ea, nu am avut timpul necesar pentru a le supraveghea, așa că am amânat sterilizarea celor două mâțe, iar Aby este într-o perioadă critică și are momente când este de-a dreptul imposibilă. 

      

   ...în rest, săptămâna aceasta a fost una liniștită și caldă, atât în natură, cât și în suflet. 

Vremea a fost frumoasă, însorită, uneori cu vânt mai tăios, dar nu biciuitor. Miercuri, am încercat o ținută mai primăvăratică, însă am regretat. În sălile de clasă era frig, fiindcă nu fuseseră încălzile de peste 10 zile. Următoarele zile am revenit la geaca groasă pentru iarnă.😅 Azi nu vreau să vorbesc prea mult despre serviciu. Vreau să punctez aspectele frumoase care mi s-au întâmplat în această săptămână. 

   Luni, am revenit acasă de la fetele mele. Mi-am dat seama despre un aspect: călătoria cu trenul nu mă obosește atât de tare precum cea cu mașina personală. Poate pentru că sunt total detașată, poate pentru că este altcumva, cu mai multă siguranță. Am revenit în minte cu momente frumoase trăite alături de ele.

 

         Apoi, zilele următoare au fost atât de liniștite. Cu echilibru și pace în suflet, mai ales că ruda care are probleme de sănătate acum este mai bine. Ceea ce pune însă semne de întrebare este faptul că vederea este foarte slabă. Vom vedea cum va evolua cu tratamentul urmat.                 

          Vineri, după  finalul programului de lucru,  mi-a luat un răgaz de vreo 2h. Era sărbătoare, așa că am putut să îmi rezerv un timp pentru un film de acțiune pe Netflix. Am avut și partenere pentru comentarea secvențelor incitante; Aby și Capy.    Imaginea de copertă  arată că nu toate am fost așa impesionate de prestanța actorilor. Capy se pare că era de-a dreptul plictisită.😉

          Pentru că săptămâna viitoare sunt înscrisă la un curs de pictură/desen, aveam nevoie de materiale, așa că ieri am fost la cumpăraturi. Am primit o listă consistentă cu materialele necesare,  care mi-a luat ceva timp  până să o consider finalizată.  Și pentru că am găsit și un șablon de tablou cu unicorn și acuarele cu nuanțe foarte calde și plăcute, le-am cumpărat  și pe acestea pentru a lucra în weekend cu A. Va fi proiectul nostru de expus, nepoată-mamă-bunică sau nepoată-bunică. Vedem ce se va decide!

          După rătăcirea printre rafturile magazinului de specialitate, am decis că este cazul unei plimbări pe malul mării. Marea avea o culoare turquoise minunată, cum rar găsești în timpul verii. Regret că nu am făcut o poză când lumina era așa de puternică si această nuanță era pe o zonă mult mai extinsă. 

           Intenționam să ajung pe țărm, dar am întâlnit întâmplător o doamnă, cu care ne-am întreținut vreo oră. Este de neexplicat cât de ușor reușesc să comunic cu persoane pe care le întâlnesc neașteptat și cât de multă lipsă de comunicare există cu colegii de serviciu. 

        A fost o întâlnire faină, pentru că am discutat despre mai multe aspecte ale vieții sociale, economice și profesionale din zilele noastre. La un moment dat doamna a mărturisit că este cadru didactic. Am evitat să spun că aceeași profesie o am și eu. Era clar că are mai multă experiență profesională decât mine. Mă interesa care sunt opiniile sale despre educația de azi.  O altă mărturisire a doamnei m-a surprins: ,,evit sala profesorală, stau mai mult printre copii”. Să fie oare o situație generală, lipsa aceasta de comunicare? Dacă este așa într-adevăr, este neplăcut. 

            Tot ieri, am întâlnit o elevă care îmi mărturisea despre fricile ei, despre presiunea examenului și despre lipsa de încredere în sine. Am avut o discuție caldă,  chiar prietenească. Am descoperit-o atât de sinceră! Mi-aș dori ca discuția de ieri să o ajute, să îi fi dat măcar o undă de speranță că poate atinge rezultatul pe care îl așteaptă. Chiar am conceput împreună un program de ,,învățare”, și când fac această afirmație nu mă refer doar la a învăța conținuturi, ci cum să își gestioneze emoțiile și cum să găsească o ,,ancoră”  pentru a scăpa de teama sălii de examen, de teama că nu se poate concentra asupra subiectului. Am făcut chiar un calcul al zilelor până la proba scrisă pentru a o încuraja că rezultatul pe care și-l dorește poate fi atins. M-aș  bucura atât de tare dacă discuția aceasta prinde rădăcini, iar ea se va simți mai sigură pe sine. 

             Tot în această săptămână, am primit un mesaj de la o fostă colegă, de la o altă școală, cu care nu mai comunicasem de mult timp. Mesajul ei ,,Azi, așa din senin, m-am gândit la tine” nu a putut decât să mă bucure. Nu mai suntem colege de 7 ani.   

             Toate acestea mă fac să cred că ,,problema nu este la mine”, fiindcă de multe ori îmi reproșam acest lucru. Cred că nu caut să mă absolv de vreo vină, fiindcă nu există o comunicare eficientă la serviciu.  

            Acum mă opresc, fiindcă am multe de pus la punct pentru săptămâna viitoare. Vor fi zile cu multe provocări, daar despre toate acestea voi consemna duminica viitoare. 

                Săptămână cu spor!  

Îmi este dor să tricotez!

     Îmi este dor perioada când aveam timp pentru lucrul de mână. Mă relaxează atât de mult tricotatul sau croșetatul. Mi-am propus ca imediat ce trec de această perioadă încărcată (care va dura până în luna iulie) să mă întorc la andrele și la croșetă. 

     Povestea lucrului de mână a început demult, demut...în mica copilărie. De-a lungul timpului, firul vieții s-a împletit des cu firul de ață, fie că am tricotat, croșetat sau cusut goblenuri. Am mărturisit deseori că lucrul manual mă deconectează, mă echilibrează, îmi aduce împăcare cu mine. În ultimii ani, nu am reușit deloc să fac  posibil să am timp suficient pentru acest hobby. 

    Nu mai am  multe dintre articolele  vestimentare realizate de mine. Unele s-au deteriorat, fiind îndelungat purtate, pe unele le-am donat, pe altele le-am reciclat. Multe dintre lucrurile realizate pentru fiica mea când era micuță au ajuns la alți copii. 

 Fiind o dimineață ploioasă, iar pentru că planul de a lucra în grădină mi-a fost zădărnicit, cred a contruit la regretul că nu mi-am mai dedidac decât sporadic timp pentru această activitate. 

           Cu speranța că voi reveni iar la  andrele, mai postez două dintre articolele realizate în anii trecuți. 

             Nu sunt cele mai reușite poze, dar le atașez pentru a-mi aminti să nu las pe ultimul loc ceea ce-mi place, ceea ce îmi aduce liniște și echilibru. 

Jurnalul Săptămânii Patimilor

 Săptămâna 06-12 aprilie 2026

 Hristos a înviat!

   La pagina de jurnal de săptămâna aceasta, nu vreau să adaug  nicio imagine, ci să las puterea cuvântului să  exprime modul cum s-a derulat.

     A fost o săptămână cu multe, multe activități, o săptămână  cu încărcătură emoțională. A fost un amalgam de emoții, unele pozitive, altele mai puțin pozitive, declanșate în grădină unele din lipsa de organizare sau de presiunile puse de alții asupra mea. Simt uneori nevoia să fiu foarte, foarte singură, 

       In această săptămâna mi-am propus să recuperez ceea ce am amânat luni de zile ca organizare în casă. În mare parte am reușit. Luni și marți am lucrat atât în locuință, cât și în grădină.  În grădină,  unele plante nu le-am semănat de teama avertizărilor de vreme rece. Anul trecut am avut o experiență total neplăcută:  după un înghet, ne-a fost distrusă mare parte     din plantele de cartofi, iar rădăcinoasele nu au răsărit, tot din cauza frigului. Am amânat în acest an plantarea acestora. În solar avem răsărite, ridichi plantate la două săptămâni distanță, salată verde- ajunsă la maturitate din tura trecută și cea recent răsărită din a doua tură de semănare, ceapă verde și plante de tomate, iar în ghivece mici am semănat castraveți. În câmp deschis, am plantat arpagicul galben și roșu, usturoiul și am semănat pătrunjelul. De asemenea, am pregătit pentru prășire suprafața unde este plantată vița de vie.  Marți am lucrat singură în grădină, fiindcă M. s-a ocupat să pregătească masinile pentru sezonul de vară. 

      Miercuri, fiindcă vremea a fost  mai rece și umedă, neprielnică pentru grădină, întreaga zi a fost dedicată în întregime  locuinței. Aici lucrez dintotdeauna doar eu.  Această zi a adus cu sine continuarea activităților  de   ordine și organizare a locuinței,   dar și  câteva situații de rezolvat pt serviciu, precum  și o programare neașteptată pentru facultate. Seara eram deja epuizată. Îmi propusesem să îmi acord timp și pentru mine, însă totul a zburat în aer. 

        Joi. Marea parte a zilei de joi a fost un adevărat haos. Legea lui Murphy s-a adeverit: o zi începută, prost, continuă și mai prost. A avut totuși un amendament: am lucrat o parte dintr-un subcapitol pentru lucrarea finală (pe care l-am terminat ziua următoare). E foarte greu să fii bine organizat când ai foarte multe de făcut și o voce în spatele tău  te distrage mereu. Repet: în astfel de momente, când mă aud strigată din toate părțile, mă simt debusolată. Joi dimineață nimic nu a funcționat bine: bagajul făcut în multimul moment,  o presiunea pusă pe mine că timpul este insuficient, a făcut să fie nevoie să mă întorc din drum după cca  1km parcurs, fiindcă uitasem laptopul. In tren, M. care nu dusese un lucru până la capăt, m-a întrebat de el. Am fost surprinsă când am fost întrebată  și a apărut o mică tensiune, dar am trecut repede peste moment, fiindcă am găsit rapid rezolvarea situației apărute. Lucrurile au intrat apoi pe făgajul lor normal și totul a fost bine. Joi seara chiar a fost un moment cu totul special, venit să ne reamintească ce este cu adevărat important.

        Vineri și  sâmbătă am petrecut timp cu fiica și nepoata   mea. Am continuat pregătirile pentru sărbătoarea Paștilor, pe care le-am împletit cu jocul și bucuria prezenței nepoatei mele. Mi-am rezervat timp să ieșim amândouă la locul de joacă, în fiecare zi, fiindcă nimic nu este mai important decât timpul de calitate petrecut cu cei dragi. 

        Azi, chiar dacă a fost  ziua altfel organizată decât sărbătorile anterioare, ne-am bucurat de momentele trăite împreună. Acum (ora 19.00) ne-am întors din parc, după vreo 2 ore de joacă.  Eu și A. am petrecut acest timp doar noi două.  Suntem obosite, dar avem în suflet bucuria jocului împreună. De mâine revenim la activitățile curente. 

        Sunt profund recunoscătoare divinității și Universului pentru aceste momente speciale! 

Hristos a înviat!

      Astăzi este zi de mare sărbătoare în credința ortodoxă- Invierea Domnului Iisus Hristos!  Sunt recunoascătoare pentru că tot cei din jurul meu sunt bine, că am alături familia, că am creat amintiri alături de fiica și de nepoțica mea.  Sunt recunoscătoare că  am putut să de bucurăm alături de A. când a descoperit darurile primite de la Iepuraș, că ne vom așeza tot în jurul mesei să ciocnim câte un ou pe care tot A. s-a străduit să le orneze așa de frumos. Imaginea articolului stă mărturie a muncii ei. 

     Sunt recunoscătoare pentru ciripitul vesel al păsărerelor pe care îl aud acum când scriu articolul,  pentru vremea frumoasă care se anunță și pentru ieșirea pe care o avem planificată în această zi. 

      Sunt recunoscătoare că trăiesc aceste momente, că mă simt bine și că pot să îmi fac încă planuri pentru viitor. 

      Doresc tuturor Paști cu liniște și armonie în suflet!

                                                                                            Hristos   a înviat!