Jurnal și gânduri în apropierea primăverii

 Jurnalul săptămânii a 9-a (23 feb-01 martie 2026). ora 7.00

     Bună dimineța! 

    Iată că a sosit și primăvara! Unde zboară timpul atât de repede? Săptămâna aceasta nici nu am realizat când au trecut orele. Așa cum spuneam în articolul anterioar, duminică 22 feb a trebuit să plec la București. 

      Săptămâna aceasta a fost așa cu puțin din toate: cu bucuria de a retrăi copilăria alături de A, cu responsabilități de mamă și bunică, cu emoția așteptării unor vești despre C, ruda care este internată pentru a doua intervenție chirurgicală, cu pregătirea pentru reluarea activității. Azi este ultima zi de vacanță. 

    Vremea se anunță frumoasă, chiar dacă la acest moment este o ceață groasă. Având în vedere că nu trebuie să ne deplasăm, nu este un impediment pentru noi. Săptămâna aceasta vremea a fost călduță, dar nu prea am ieșit din casă: la București, în zona unde am locuit,  topirea zăpezii a dus la formarea unor bălți mari la intersecția străzilor lăturalnice cu cea principală, iar zăpada apoasă și foarte murdară de pe trotuare mă  convingeau să rămâm în casă. A a fost sub tratament după o viroză puternică, așa că nu a mers la școală motiv pentru care somnul de dimineață se prelungea până aproape de ora prânzului, ea fiind un liliac de noapte😋, așa că până devenea cu adevărat activă se apropia seara și vremea se răcea, motiv pentru care am stat mai mult în casă. Cu toate acestea am avut numeroase activități pe care nu le-am imortalizat și acum îmi pare rău: am gătit împreună, am preparat clitite bune-bune , am pictat cu pensule, cu degețele, pe plașa de desen, pe mânuțe, pe jucării, doar nu era să rămână și păpușile fără   machiaj😄. Am realizat construcții cu piesele lego și am rezolvat puzzle-uri în căsuța mia și am ordonat jucăriile. Am dansat, am citit și am  improvizat jocuri și povești. Orele de joacă  cu ea m-au deconectat de la responsabilitățile de adult și m-au transpus în copilărie. E minunat să poți retrăi copilăria prin ochiul omului matur. 

      

         După aceste momente frumoase, la revenirea acasă m-am confruntat cu niște dureri de articulații la piciorul afectat de entorsa din 2024, doar că acum zona dureroasă a fost alta. Să fie oare acestea semne  ale  îmbătrânirii ?😉 Ei, n-aș crede!😀😀😀 E adevărat că în această săptămână nu am făcut nici 10% din numărul pașilor zilnici propuși. 

          În altă ordine de idei,  în tradiția noastră începutul primăverii este marcat de dăruirea de mărțișoare, iar în timp ce scriu acest articol M a venit să mi-l dăruiască, așa că îl voi imortaliza și adăuga articolului ca o amintire peste ani. Mă bucură că a știut să îmi ofere un mărțișor pe gustul meu pe care îl voi purta și cu alte ocazii, fiind o broșă foarte drăguță. 

            Privind poza  adaugată postării, mi-au revenit în memorie amintiri din copilărie, când pregăteam mărțișoare pentru profesoarele mele și pentru cele 5 colege de clasă din școala generală.  Pentru colegele mele, realizam un plic din coală de desen și, pe o felicitare improvizată, desenată cu ghiocei și păsărele scriam următoarele versuri: 1 Martie lin coboară/  Pe aripi de primăvară/ Și în zborul lui ușor/ Îți aduce-un mărțișor.  Nici nu îmi amintesc cum și de unde le știu, dar timp de patru ani, în gimnaziu, colegele mele au primit aceste felicitări ,,handmade” numite astăzi, având mărțișoare, unele dintre ele păstrate din ani trecuți.  Am devenit nostalgică...

            ...dar să revin la realitatea zilelor noastre. Săptămâna care vine va fi una tumultoasă, nu pentru că revin la cursuri  atât la serviciu, cât și la cursurile pe care le urmez, ci pentru că urmează operația lui C. Sper ca totul să decurgă bine, mă rog pentru aceasta, iar tumora cerebrală să fie extirpată în întregime. Tumoara osoasă a fost expirpată cu succes, sper că și la cea de-a doua va fi la fel de bine! Doamne-ajută!

           Mă îngrijoarează și situația politică din lume. Atacurile militare  între marile puteri aduc totdeauna și o criză economică...și nu doar atât. Lumea este într-o continua fierbere și mă întreb deseori ce va urma. Văd zilnic avioane și elicoptere militare: unele poate trec pentru exerciții militare, altele însă pentru apărarea spațiului aerian. Fiind aproape de Ucraina, este explicabil. Criza declașată ieri va acutiza și mai tare pacea. In timp ce scriu, pe fundal se aud ultimele știri despre evenimentele din tările arabe. Vom vedea ce vom trăi! 

              Voi încheia într-o notă optimistă:  

      O primăvară cu liniște, cu pace și bucurii să avem!🌸🌹🌺

           

      

             

Jurnalul Săptămânii Altfel

 Vineri, 27 feb 2026, ora 15. 42

Săptămâna a 8a, 16-22 februarie 2026

    Scriu jurnalul acestei săptănâni cu întarziere, deoarece duminică am plecat spre București,  fără a avea stabilită această călătorie și fără a face consemnarea săptămânii. 

     Săptămâna trecută a fost, într-adevăr cu totul și cu totul altfel. La serviciu, s-a desfășurat săptămâna cu  activitati non-formale, denumită Școala-Altfel😍...dar altfel a fost totul. 

      Vremea s-a jucat de-a dreptul cu noi. Au fost emise coduri galbene și portocalii de ninsori și intensificări ale vântului. Pentru când? Pentru  miercuri-ziua în care era prevăzută activitatea ,,Chimist show”. Emotii- se va ține sau nu activitatea? Se ține, căci echipa care o desfășura anunță că va fi prezentă. Bucurie mare, elevii sunt entuziasmați. Ora de începere 10.00. 

        Cum echipa a ajuns mai devreme, show-ul a avut startul pe la 9.50. Surpriză: la puțin timp după ora 10.00, ninsoarea se intensifică, vântul bate cu putere, iar eu simt că  scap situația de sub control. După cca 30-35 de minute se anunță suspendarea cursurilor din cauza viscolului. Show-ul este în plină desfășurare. Copiii erau încântați de activitate, mai ales că era interactivă.

Mi se șoptește că mai durează cca 10-15 min. 

       Anunț părinții că pot veni să ia copiii de la școală la ora 11. 00.  Vorbesc cu părinții sosiți să îi ducă acasă și pe copiii ai căror părinți nu pot ajunge  și mă asigur că ajung cu bine acasă toții elevii mei. Acesta este avantajul când este o comunitate mică și toți se cunosc.   

        A doua zi după viscol, vine bucuria jocurilor în zăpadă: o bulgăreală pe cinste, o continuare a entuziasmului din ziua precedentă și un nou ,,camarad”, omul de zăpadă, creat cu ce aveam la îndemână. Viața lui a fost însă  foarte scurtă, fiindcă vineri a fost un soare strălucitor care l-a transformat în două gramăjoare de zăpadă. Noroc cu tehnologia că am reușit să-l imortalizăm. 

     Ca o confirmare a faptului că iarna și-a făcut de cap peste tot, am primit și o poză cu A  luptându-se cu zăpada. O adevărată aventură pe trotuarele din București după o ninsoare intensă. 

     Dar pentru că a fost altfel, ne-am  demonstrat și alte abilități în cadrul acestei săptămâni și am îmbinat utilul cu plăcutul, realizând planșe care să ne fie utile în  anumite momente ale activității formale. Și pentru că am fost creativi, am improvizat o planșă, atunci când nu am avut destule materiale. 

    

            După toate acestea,  recreerea atmosferei din perioada interbelică în cadrul unui eveniment cultural, a fost pentru mine ca o desfătare.  Rezonez foarte mult cu această epocă: este o perioadă în care cultura, educația, valorile morale  erau la loc de cinste. Participarea la un astfel de eveniment organizat într-o clădire  cu parfum interbelic, cu oameni  care împărtășesc trăiri asemănătoare cu ale mele, a fost o adevărată încântare. 

         Atmosfera a fost întreținută de o tânără pianistă foarte talentată, o soprană, profesor universitar la Universitatea Națională de Muzică din București și un bariton de la Teatrul Național de Operă și Balet ,,Oleg Danovski”. 

             Si pentru acest eveniment am avut emoții. Nu știam dacă pot ajunge, fiindcă vineri seara a plouat, iar în timpul nopții s-a format polei, care s-a menținut până la miezul zilei. 

 La întoarcerea spre casă, vremea ne-a mai rezervat o surpriză: o ninsoare strajnică.

   In urma unui mesaj, duminică dimineața plecam spre București. 

            ...și astfel s-a încheiat o săptămână cu totul și cu totul altfel.

O săptămâna extremelor-jurnal: săptămâna a 7a (09-15 februarie)

Pagină de jurnal- rezumatul unei săptămâni cu de toate

 Jurnalul săptămânii a 6-a, ( 02-08 februarie 2026), 

     duminică, 08 februarie, ora  12.00

         Săptămâna aceasta a fost una a extremelor. Luni era cod galben de ger, ceață zăpadă, iar ieri mi-am permis aroganța de a da o fugă la alimentara doar cu o vestă matlasată. Ehee, nici vremea nu mai este ce-a fost.😂 Pe parcursul săptămânii, manifestările vremii au fost cele specifice anotimpului,  cu zile  reci  până în prima parte a săptămânii și mai blânde spre final, vineri și sâmbătă, în prima parte a zilei. Seara frigul își spunea cuvântul. Joi a plouat zdravăn și mă bucur pentru asta fiindcă în sol va fi umiditate la timpul însământatului legumelor. Îmi fac planul ca în vacanța ce urmează la finalul lunii februarie să fac tăierile la vița- de- vie și pomi. Anul acesta voi încerca pentru prima dată să îmi curăț eu pomii fructiferi. 

              Am continuat să merg în fiecare zi la C (cu excepția zilei de miercuri) pentru a-l pansa. Mă bucur că operația se vindecă bine și pe zi ce trece arată mai bine, dar mă îmi fac griji pentru cea de-a doua intervenție care va fi tot pe aceeași incizie, pentru extirparea celei de a două tumori și va avea loc la finalul lunii februarie. Sper să îl pot ajuta și la a doua intervenție după revenirea acasă. Mă rog să fie bine și organismul să facă față acestei încercări, vârsta fiind înaintată. 

            Am fost obligată să fac un drum până la Târgoviște în această săptămână pentru predarea unui proiect și mă bucur că am ales ziua de miercuri, fiindcă s-a devansat termenul de predare pentru joi. (Așa se întâmplă uneori: se schimbă regulile în timpul jocului🙀). Nu aș fi reușit să ajung în timp util dacă alegeam altă zi. Drumul dus-întors, în total vreo  750 km este foarte obositor. După o astfel de călătorie mă simt epuizată.  

           Sâmbătă  a fost ziua destinată gătitului, fiindcă săptămâna care umează se anunță și mai încărcată, așa că am gătit pentru mai multe zile. Pentru răsfăț, am pregătit și  o prăjitură cu mere. 

            Așa că  a fost o săptămână încărcată!  

             Zile cu spor să fie la toți!

Tricotajul-o modalitate de a relaxare

 Sâmbâtă, 07.02.2026, ora 07.48

    Una dintre activitățile care mă relaxează și de care nu mă plictisesc niciodată este tricotajul. Chiar dacă sunt într-o perioadă aglomerată, am revenit la această pasiune. Am început o căciulă pentru A și o jachetă de grădinărit pentru mine, fiindcă în curând va începe sezonul de primăvară și voi avea de lucru în grădină. Anul acesta se anunță un an mai bun, deoarece cantitatea de precipitații în această iarna a fost mult mai mare comparativ cu anul trecut. 

 Am apelat și eu la comenzi pe unul dintre site-urile extracomunitare și recunosc că am greșit, calitatea firelor de tricotat este sub așteptări și nu chiar ieftină. Firul roz de blănită l-am achiziționat cu scopul de a croșeta un iepuraș pentru A. Cum nu folosisem niciodată acest tip de fir, am constatat că este greu să lucrez cu croșeta, fiindcă se văd cu mare greutate ochiurile pentru a înmulti sau a scădea. Așa că l-am folosit pentru o căciuliță, însă cantitatea de ață nu a fost suficientă pentru finalizare. Acum trebuie să mai fac o comandă. Sunt obligată să apelez la același site pentru a termina proiectul. Spre deosebire de celelalte fire acesta mi se pare acceptabil. 

     Mi-a lipsit intuiția atunci când am comandat: dacă aș fi luat două sculuri, căciulița era finalizată. Eu am luat în calcul greutatea unui scul 100 de grame.  Nu a fost suficient. Nici nu cred că a avut atât. 

    

Al doilea proiect.

  

                                                   

    Cel de al doilea proiect este jacheta pentru grădinărit. Am 300 de grame. Voi vedea dacă este suficient: în caz că nici acesta nu îmi ajunge, jacheta va deveni o vestă. Inițial luasem ața cu alt scop, dar când am primit-o mi-am dat seama că nu este de calitate, deși descrierea de pe site este cea care se vede și pe  eticheta din  pozele de mai jos. Așa se explică și această culoare galben, care sinceră să fiu, nu este pe placul meu, însă pentru grădinărit și casă este bună. 

        

         In general,  sunt reținută cu comerțul on-line. Nu am încredere să fac  o comandă, dacă nu văd produsul, însă de această dată am căzut în capcana prețului atrăgător. Cum prețul aței în magazine a crescut foarte mult (în urmă cu un an am plătit pentru 500g de ață  cca 80lei-16 euro), am crezut că fac o mică economie, comandând pe site. A fost o decizie neinspirată. Nici firul de mohair, nici cel de cașmir nu este de calitate. 

         Așa cum se spune: greșeala este cel mai bun profesor și eu am învățat această lecție. 

         Celor care poposiți aici, vă doresc să aveți spor în realizarea proiectelor dvs. Cele bune!

Predeal

 Săptămâna a IV-a, 23 ian.-01 feb. 2026

     Ce repede trece timpul!  Prima lună a anului a trecut, așa de repede.  Ultima săptămână a lunii a fost tare plină. De luni până joi, mi-am împărțit timpul între serviciu, casă și familia unei rude foarte apropiate care trece printr-o încercare grea și pe care am ajutat-o în măsura în care experiența îmi permite. Cum eu la rândul meu a trecut de 3 ori prin situații similare, am crezut de cuviință că pot fi de ajutor și mi-am arătat disponibilitatea de a fi un sprijin.  Acest fapt m-a bucurat foarte tare, mai ales că au încredere în mine. Nu sunt un profesionist, dar dacă nu am acționat greșit în cazul meu, nu cred că pot face ceva nepotrivit pentru ei. 

      In schimb, weekendul a fost de poveste. Vineri după-amiază, pe o ploaie intensă, am plecat spre Predeal. Călătoria cu trenul a durat aproximativ 5h (16.30-21.15). Următoarele două zile au fost cu zăpadă, cu bucuria trăirii clipei alături de buni amici, cu veselie, cu sufletul plin, așa ca în copilărie, cu experiente pe care nu le-am mai trăit. Și cât de frumos a fost!

      O zi petrecută pe pârtia Clăbucet, cu  o ascensiune cu telescaunul până la 1445m, cu bucuria zăpezii, dar cu schimbări bruște de vreme: la baza pârtiei era o zi luminoasă, iar la Clăbucet-plecare, ceață vânt, vizibilitate scăzută. Si asta în decurs de câteva minute.     Sâmbătă seara pe pârtie a fost de vis

         A doua zi, am mers la Cabana Trei Brazi. Puținele poze făcute cred că sunt mai covingătoare decât spusele mele. Cabana se află la o altitudine 1128m, pe  Culmea Morarului. Masivul din imagine este Postăvarul, iar din această zonă se pot admira Munții Bucegi. 

  Mai jos  este Cabana Trei Brazi. Noi am făcut traseul  Predeal- Cabana Trei Brazi- Predeal pe jos, cca 10 km. 

Imagine din restaurantul cabanei. 

  Am ajuns acasa, noaptea târziu pe o vreme câinoasă: un vânt puternic, o ninsoare puternică, dar cu inima plină. 

       

Lecturile anului

 

                                              Anul 2026

Voi completa această postare pe tot parcursul anului. 

Ianuarie 

1. Oscar Wilde- Portretul lui Dorian Gray