Jurnalul săptămânii a 9-a (23 feb-01 martie 2026). ora 7.00
Bună dimineța!
Iată că a sosit și primăvara! Unde zboară timpul atât de repede? Săptămâna aceasta nici nu am realizat când au trecut orele. Așa cum spuneam în articolul anterioar, duminică 22 feb a trebuit să plec la București.
Săptămâna aceasta a fost așa cu puțin din toate: cu bucuria de a retrăi copilăria alături de A, cu responsabilități de mamă și bunică, cu emoția așteptării unor vești despre C, ruda care este internată pentru a doua intervenție chirurgicală, cu pregătirea pentru reluarea activității. Azi este ultima zi de vacanță.
Vremea se anunță frumoasă, chiar dacă la acest moment este o ceață groasă. Având în vedere că nu trebuie să ne deplasăm, nu este un impediment pentru noi. Săptămâna aceasta vremea a fost călduță, dar nu prea am ieșit din casă: la București, în zona unde am locuit, topirea zăpezii a dus la formarea unor bălți mari la intersecția străzilor lăturalnice cu cea principală, iar zăpada apoasă și foarte murdară de pe trotuare mă convingeau să rămâm în casă. A a fost sub tratament după o viroză puternică, așa că nu a mers la școală motiv pentru care somnul de dimineață se prelungea până aproape de ora prânzului, ea fiind un liliac de noapte😋, așa că până devenea cu adevărat activă se apropia seara și vremea se răcea, motiv pentru care am stat mai mult în casă. Cu toate acestea am avut numeroase activități pe care nu le-am imortalizat și acum îmi pare rău: am gătit împreună, am preparat clitite bune-bune , am pictat cu pensule, cu degețele, pe plașa de desen, pe mânuțe, pe jucării, doar nu era să rămână și păpușile fără machiaj😄. Am realizat construcții cu piesele lego și am rezolvat puzzle-uri în căsuța mia și am ordonat jucăriile. Am dansat, am citit și am improvizat jocuri și povești. Orele de joacă cu ea m-au deconectat de la responsabilitățile de adult și m-au transpus în copilărie. E minunat să poți retrăi copilăria prin ochiul omului matur.
După aceste momente frumoase, la revenirea acasă m-am confruntat cu niște dureri de articulații la piciorul afectat de entorsa din 2024, doar că acum zona dureroasă a fost alta. Să fie oare acestea semne ale îmbătrânirii ?😉 Ei, n-aș crede!😀😀😀 E adevărat că în această săptămână nu am făcut nici 10% din numărul pașilor zilnici propuși.
În altă ordine de idei, în tradiția noastră începutul primăverii este marcat de dăruirea de mărțișoare, iar în timp ce scriu acest articol M a venit să mi-l dăruiască, așa că îl voi imortaliza și adăuga articolului ca o amintire peste ani. Mă bucură că a știut să îmi ofere un mărțișor pe gustul meu pe care îl voi purta și cu alte ocazii, fiind o broșă foarte drăguță.
Privind poza adaugată postării, mi-au revenit în memorie amintiri din copilărie, când pregăteam mărțișoare pentru profesoarele mele și pentru cele 5 colege de clasă din școala generală. Pentru colegele mele, realizam un plic din coală de desen și, pe o felicitare improvizată, desenată cu ghiocei și păsărele scriam următoarele versuri: 1 Martie lin coboară/ Pe aripi de primăvară/ Și în zborul lui ușor/ Îți aduce-un mărțișor. Nici nu îmi amintesc cum și de unde le știu, dar timp de patru ani, în gimnaziu, colegele mele au primit aceste felicitări ,,handmade” numite astăzi, având mărțișoare, unele dintre ele păstrate din ani trecuți. Am devenit nostalgică...
...dar să revin la realitatea zilelor noastre. Săptămâna care vine va fi una tumultoasă, nu pentru că revin la cursuri atât la serviciu, cât și la cursurile pe care le urmez, ci pentru că urmează operația lui C. Sper ca totul să decurgă bine, mă rog pentru aceasta, iar tumora cerebrală să fie extirpată în întregime. Tumoara osoasă a fost expirpată cu succes, sper că și la cea de-a doua va fi la fel de bine! Doamne-ajută!
Mă îngrijoarează și situația politică din lume. Atacurile militare între marile puteri aduc totdeauna și o criză economică...și nu doar atât. Lumea este într-o continua fierbere și mă întreb deseori ce va urma. Văd zilnic avioane și elicoptere militare: unele poate trec pentru exerciții militare, altele însă pentru apărarea spațiului aerian. Fiind aproape de Ucraina, este explicabil. Criza declașată ieri va acutiza și mai tare pacea. In timp ce scriu, pe fundal se aud ultimele știri despre evenimentele din tările arabe. Vom vedea ce vom trăi!
Voi încheia într-o notă optimistă:
O primăvară cu liniște, cu pace și bucurii să avem!🌸🌹🌺
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu