„Cadavrul din bibliotecă”  de Agatha Christie. Este cartea terminată ieri.Am revenit asupra ei, după niște ani, iar relectura nu a fost deloc plictisitoare, fiindcă intervenise uitarea.  Este o carte relativ ușor de citit, captează atenția și te face să te prinzi în cercetarea cazului alături de personajele-detectiv. Nu se poate să nu o iubești pe Miss Marple, bătrânica cu un spirit de observație aparte, cu capacitate de analiză și  o intuiție ieșite din comun. Nu se poate să nu o invidiezi un pic  (poate mai mult de un pic) că este înzestrată cu o așa inteligență. 

    Romanele polițiste sunt pentru mine sarea și piperul literaturii. Primul roman citit  de această factură  a fost „Bună seara, Melania!” al Rodicăi Ojog-Brașoveanu și a fost citit cu mulți, multi ani în urmă, pe vremea când eram copil și literatura era singura cale de evadare din realitatea searbădă, comunistă. 

     Nu am avut o bibliotecă în copilărie, însă mi-a plăcut să citesc. Azi, am aceeași plăcere să mă afund în universul cărții.