Bun venit, 2025!
Am trecut de 9 ore în noul an. L-am primit cu încredere. Știu că se anunță un an al provocărilor, al schimbărilor la nivelul societății, un an al austerității și chiar al instabilității economice și sociale. Nu mi-am setat obiective pentru acest an. Nici nu m-am gândit la realizări deosebite, fiindcă nu știu ce anume mi-aș dori pentru 2025.
Citind cu mult drag și interes, de mulți ani, blogul Irinei , am remarcat că ea își alege un cuvânt- emblemă pentru fiecare an și am decis să fac și eu o astfel de alegere, după care să mă ghidez de-a lungul lui 2025.
ÎNCREDERE este cuvântul meu pentru acest an. Cu ce gânduri l-am ales?
- cu încrederea că voi putea face față provocărilor sale neașteptate.
- cu încrederea că voi găsi calea spre echilibru interior.
-cu încrederea voi putea duce la bun-sfârsit ceea ce voi alege să încep, la un moment dat, pe parcursul lui.
- cu încrederea că îmi va aduce și multe clipe frumoase.
- cu încrederea că cei dragi vor fi bine.
După numerologi, pentru mine anul acesta ar fi cel al transformării. Eu îl vreau un an al încrederii în mine.
Celor care poposiți aici pentru lectură, vă mulțumesc și vă doresc să vă aducă 2025 ceea ce vă doriți!
Bilanțul anului 2024
Marți 31.12.2024, ora 8.15 am
 |
| pinterest.com |
Care au fost punctele tari ale acestui an?
- echilibru profesional și în familie;
- starea de sănătate bună, exceptând micile incidente;
- stabilirea unor destinații de vacanță care au adus mari plusuri sufletului nostru;
- concentrare mai mare asupra acestui blog, prin postarea mai multor articole care îmi permit să retrăiesc experiențe sau momentele despre care am scris, atunci când revin să le citesc. (Revenind asupra unor articole postate în acest an, am descoperit erori de tehnoredactare. Mai multă atenție, nu strică!)
- prezența în familia mea a celor două ,,bombe de energie”, Aby și Capy. Cele două sunt afectuoase, jucăușe și uneori imprevizibile, asigurând o stare de bună dispoziție.
- revenirea asupra unei pasiuni neglijate-tricotatul.
- decizia de a începe un program de perfecționare.
Care au fost puncte slabe?
-le-am pierdut pe Darcy și pe Oreo;
-accidentul de la sfârsitul lunii noiembrie, soldat cu o entorsă- piciorul nu este refăcut nici acum, încă mai sunt momente când durerea revine și merg schiopătând;
- căldura toridă care ne-a afectat recolta de legume.
- am citit mai puțin decât anul trecut.
Cum a fost Crăciunul 2024?
Pentru a treia oară, ne-am petrecut Crăciunul la Slănic-Moldova, Bacău, stațiune situată în M-ții Nemira. Spre bucuria mea, anul acesta a nins, așa că am avut un Crăciun cu aer rece și curat de munte și zăpadă. Stratul nu a fost foarte gros, a început să ningă în ziua de Ajun, pe la prânz, până seara, apoi ninsoarea s-a oprit. Familia mea este puțin numeroasă, așa că în ultimii ani am ales să petrecem în mod organizat într-o zonă montană aceste sărbători.
De ce am ales această variantă? Din comoditate și din dorința de a vedea cum reușesc să relaționez cu ceilați. Ce am dedus după terminarea vacanței?
- am fost mai puțin obosită în zilele de sărbătoare, fiindcă nu a trebuit să fac mari pregătiri de Crăciun;
- m-am bucurat de un peisaj minunat;
- ne-am distrat trei seri consecutiv: muzică, dans, antren;
- am avut parte și de o experiență mai puțin obișnuită pentru noi: o ascensiune cu telescaunul, deasupra unui peisaj autentic de iarnă, deasupara pârtiei Nemira, care are o lungime de 1414m și are un nivel mediu de dificulate. Nu era schiabilă, fiindcă stratul de zăpadă nu era suficient de gros pentru a fi deschisă.
-am socializat cu comesenii nostri, care erau din diverse zone ale tării, fiecare cu expeiențele de viață, cu modul lor de a se manifesta în public. Se leagă foarte ușor relațiile, atunci când mă intersectez cu oameni necunoscuți. Am o lejeritate în comunicare, fiindcă știu că perioada petrecută alături de ei este foarte scurtă. O astfel de întâlnire mă ajută să-mi fac o autoevaluare.
La întoarcere,GPS-ul ne-a deviat de la traseul principal și am avut parte de niște peisaje de-a dreptul magice.
Cum salvezi perioada sărbătorilor, dacă bugetul îți va fi afectat?
 |
| imaginea este luată de pe site-ul artaradiției.ro |
...o întrebare la care am găsit răspunsul, după o experiență recentă.
De obicei, perioada sărbătorilor are un buget alocat, bine stabilit, din timp. Așa s-a întâmplat și în acest an, iar veniturile au fost bine calculate ca să nu mă ia nimic prin surprindere. Ceea ce nu s-a întâmplat, fiindcă în această lună am fost nevoită să cheltui o sumă considerabilă pentru rezolvarea unei situații care nu depinde numai de noi pentru a fi gestionată. În rezolvarea ei erau implicate mai multe persoane, fiecare cu realități ei financiare, și, ce să vezi, toate au putut rezolva acum în preajma sărbătorilor. De ce? Simplu: pentru că se ajungesese la ultimii 50 de metri, eu nefiind informată de acest fapt, în prealabil. Ca să fiu onestă, nici ceilalți nu știau acest fapt, dacă nu erau anunțați.
Pentru că astfel de situații mai pot apărea în viitor, am decis să fac mici economii pe jparcursul întregului an viitor, să economisesc sume mici, lunar.
Am procedat astfel, în urmă cu câtiva ani și am putut să strâng o sumă frumușică, salvând cheltuielile destinate cadourilor. Dacă voi reuși, anul viitor voi reveni cu detalii. Voi vedea dacă reușesc să economisesc, cel puțin cât am fost nevoită să cheltui acum, în mod neprevăzut.
Despre schimbare?
Îmi tot propun de ceva timp să fac unele modificări ale stilului de viață și de relaționare, însă nu prea reușesc. De ce? Cred că schimbarea vine atunci când te desprinzi cu totul de ceea ce consideri distructiv în viață. Azi, am început ziua cu mici tensiuni, fiindcă am amânat ieri depunerea unui dosar, în format electronic, pentru niște cursuri, iar azi este ultima zi. Ei, bine, trebuie să recunosc că sunt expertă la a complica lucrurile. M-am gândit că la prima oră a dimineții voi fi mai bine, însă nu a fost în totalitate așa. Trebuia să fac altfel lucrurile, decât consideram, ca apoi să duc la bun sfârșit treaba.
Sunt așa de nesigură pe mine, deci de unde schimbare? Hai să vedem cum decurge ziua de azi și dacă activitățile pe care le am pe lista ,,de făcut„ azi vor fi bifate.
Tot circulă sloganul „ Schimbarea începe cu tine!”. Să văd dacă „Schimbarea începe de azi”!😋
Voi reveni diseară cu rezumatul zilei.
Reușită mie!
Luna decembrie, lună cu multe aniversări în familie
Miercuri, 18.12.2024, ora 5.20
Luna decembrie este cu adevărat o lună specială în familia mea. Din cinci membrii, câți o formează, trei suntem născuți în această lună, la date foarte apropiate. Astăzi este una dintre datele aniversare. Într-o zi de marți, în acest timp se pregătea să vină pe lume cel de-al treilea membru al familiei noastre.
Anii au trecut, fără să ne dăm seama; provocările au fost multe, unele situații le-am gestionat deficitar, altora le-am găsit soluții de rezolvare. Cert este faptul că puteam rezolva mult mai multe în aceast timp, dacă ar fi fost o mai mare implicare. Poate că nu am sesizat unele oportunități, poate că verticalitatea și simțul măsurii ne-au făcut să eșuăm în unele situații. Chiar și autosuficiența și păstrarea zonei de confort, ca factori-distractori, au contribuit la unele minusuri.
Însă azi este bine să vedem și plusurile acestei perioade trăite împreună. Înțelegerea și fidelitatea definesc această relație. Nu am avut de ascuns nimic unii față de ceilalți.
LA MULȚI ANI NOUĂ!
Când ai o problemă de sănatate, ascultă-ți medicul!
Marți, 03 decembrie, ora 14.30.
Eu nu am făcut acest lucru și acum regret. Am vorbitt despre accidentul de săptămâna trecută în urma căruia m-am ales cu o entorsă la piciorul drept. În urma consultației medicului ortoped, recomandarea acestuia a fost să am un repaos de 15 zile. Mi s-a părut mult prea mult și m-am bazat pe capacitatea de refacere a organismului și l-am rugat să îmi acorde 7 zile de concediu medical. Greșită decizie, fiindcă laba piciorului este încă umflată și vânătă, durerea persistă, dacă stau în picioare mai mult de 30 de minute, într-un cuvânt recuperarea nu este totală sau definitivă.
Mâine trebuie să revin la serviciu, iar eu încă resimt durere și stau cu pungi de gheață pe picior. Aș fi putut să prelungesc azi concediul, însă nu am făcut programarea în timp util. Mâine va fi o provocare. Dacă durerea este intensă, mă văd nevoită să revin în cabinetul medical. Și acum mă întreb: cum voi putea eu să mă întâlnesc cu medicul pe care l-am contrazis? E și asta o lecție, însă îmi va crăpa obrazul de rușine când va trebui să revin la control pentru o eventuală prelungire a concediului.
Mâine voi reveni cu alte gânduri legate de această experiență.
Cu ce gânduri încep luna decembrie...
Luni, 02 dec. 2024. ora 6.37
Am ajuns la ultima luni a anul si la ultima lună a anului 50 pentru mine. Timpul începe să fie foarte prețios, când conștientizezi că ai trecut de multă vreme de jumătatea vieții. Așa că e necesar să prețuiesc fiecare clipă și să mă asigur că trăiesc în armonie cu mine și cu micul meu univers. Spuneam în articolele anterioare că simt că locul meu nu este aici și că nu reusesc să mă integrez. Deși cred că nu sunt superstițioasă, dau o tentă premonitorie celor întâmplate săptămâna trecută ... deci sunt superstițioasă☺.
...dar să nu mă abat de la intenția pentru care am deschis jurnalul.
Ce intenționez să fac luna aceasta?
1. Să folosesc cât mai puțin telefonul mobil. Îmi ocupă atât de mult timp inutil. Cred că am căpătat o dependență de care nu sunt conștientă, așa că voi face azi și mâine acest experiment.Pentru că sunt încă două zile în concediu medical, nu trebuie să îl mai folosesc atât de des.
2. Să pregătesc casa pentru sărbătorile de iarnă. Voi face acest lucru pe parcursul acestei săptămâni și în weekendul acesta (6-7 dec) fiindcă trebuie să mai fac niște achiziții.
3. Trebuie in mod imperativ să repar mașina de cusut.
4. Planificarea cheltuielilor pentru această lună. Este imperioasă atenția la cheltuieli acum, fiindcă toată această atmosferă de sărbătoare mă face să fac achiziții inutile.
5. Pregătirea parțială pentru evaluările de la sfârșitul lunii ianuarie. Ieri m-am gândit să încep, însă nu am făcut nimic. Sunt total delăsătoare!
6. Să vizitez două sau chiar trei târguri de Crăciun. Intenționez să ajung la București, deși locuiesc la ceva distanță, însă nu este imposibil. Iau în calcul weekendul 14-15 dec. Animația din aceste târguri mă ajută să simt mai aproape spiritul sărbătorilor,
8.12.2024
P.S. 😊Recitind acest articol, am observat niște greseli. Așa se întâmplă când atenția este distrasă. Ehee, se pare că nu prea am învățat nimic!
Cum fac economii fără stres, dintr-un venit mediu.
Sâmbâtă 30 nov. 2024, ora 12.07 a.m.
Nu am primit o educație financiară, în prima partea a vieții mele, și ani de zile nu am avut o relație prietenoasă cu banii. Cheltuiam ușor, fără să reușesc să fac economii, găsind explicații pentru lipsa mea de disciplină financiară: veniturile sunt mici și nu îmi permit să economisesc. Realitatea era însă alta, dar eu nu voiam să conștientizez, așa că risipa era o constantă, fiindcă făceam achiziții haotice, unele total inutile.
A trebuit să mă confrunt cu o situație critică, pentru a înțelege rostul economiilor. E adevărat că ar fi ideal să pui banii să lucreze, însă nu am spirit întreprinzător și îmi este teamă să nu iau niște decizii greșite care să aducă pierderi.
Iată câteva metode la care am apelat.
Metode eficiente pe termen scurt
1. alocarea unui buget de cheltuieli pentru o săptămână. (cheltuieli de strică necesitate +transport);
2. stabilirea unui plan alimentar și în funcție de acesta procurarea alimentelor, se reduce astfel risipa alimentară și financiară);
3. existența pe ușa frigiderului a unei liste pe care notez produsele care s-au terminat;
4. plătirea la timp a facturilor pentru a nu primi penalități;
Metode pe termen mediu
5. pregătirea unor conserve pentru perioada de iarnă și congelarea legumelor produse, astfel se reduc cheltuielile pentru produsele alimentare în perioada de iarnă;
5. băuturile răcoritoare din comerț le-am înlocuit cu siropuri, nectaruri, compoturi pregătite în casă.
6. achiziționarea unor articole de îmbrăcăminte, doar necesare. Am norocul că timp de foarte mulți ani silueta mea nu a suferit mari modificări. Îmi cumpăr haine care îmi plac, nicidecum care sunt în trend, astfel că le port mai multe sezoane. De asemenea, caut anumite articole în perioada reducerilor, pornind de la considerentul că în această perioadă pretul articolelor de îmbrăcăminte/încălțăminte s-ar apropia de cel real. Voi face aici o exemplificare: cu câțiva ani în urmă, mi-a plăcut în mod deosebit o pereche de cizme, însă prețul mi se părea mare, era în jur de 550 RON. Am găsit aceeași pereche de cizme în perioada reducerilor la pretul de 150 RON.
7. îmi tricotez articole vestimentare-bluze, mănuși, fulare. Prețul pentru materialele unei bluze, de exemplu, este mai mic decât cumpărarea acesteia.
8. în această perioadă, realizez ornamente hand-made pentru sărbători pentru a crea atmosfera de sărbători.
9. pentru lectură, caut cărți în varianta electronică sau audio. Atunci când vreau să achiziționez o carte, urmăresc recenzii, astfel îmi dau seama dacă este de interes pentru mine.
10. pentru vacanțe caut oferte early-booking sau last-minute, pentru destinații mai îndepărtate sau în țară, caut locuri mai puțin cunoscute, care impresionează prin frumusețe. De exemplu, evit zone turistice de renume, pe care le-am vizitat în trecut, pentru a scăpa de stresul aglomerației și aleg să caut cazare în sătucuri pitorești. Nu este chiar o economie financiară, însă este o economie de timp și tot este un plus.
11. achiziționez bilete de avion cu câteva luni înaintea deplasării și astfel prețul este mai mic, chiar și cu 50 E, uneori. În vacanțele în străinătate îmi iau strictul necesar și am grijă să nu am un bagaj foarte mare pentru a nu cheltui în plus.
Metodă pentru termen lung
12. în ziua de salariu, fac mici economii pe termen lung.
Voi ce metode de economisire aveți? Cred că aș putea afla alte mai eficiente de la voi. Bye!
Ce m-a învățat o entorsă despre răbdare, autoîngrijire și reflecție...
Vineri, 29.11.2024, ora 8.06 a.m.
Am vorbit ieri despre incidentul neplăcut care mi-a dat peste cap rutina. M-am gândit că este cazul să notez aici ceea ce am trăit și modul cum o clipă de neatenție poate răvăși viața unui om. Ceea ce mi s-a întâmplat mie, poate va fi un semnal pentru cei care citesc acest articol. Au trecut 48, 1/2h de la incident.
Miercuri, am ieșit din casă spre serviciu și, în timp ce coboram scările blocului, telefonul a început să sune. Era un apel de la o colegă de serviciu, despre care știam că nu sună la o oră atât de matinală pentru a face conversație. Era clar că era ceva important, așa că am ales să răspund. De menționat că aveam bagaje: servieta, altă sacoșă și întuneric pe scară, fiindcă lumina cu senzor se oprise. In timp ce am răspuns la telefon, am ratat o treaptă a scării, așa că piciorul drept mi-a alunecat în gol de la cca 50-60 cm.
Am simțit o durere acută și am auzit o trosnitură în laba piciorului. Am rămas pe loc câteva minute. Durerea persista, dar am decis să merg la serviciu, considerând că durerea se va estompa. Proastă decizie. Mergeam schiopătând și cu cât forțam piciorul cu atât durerea se intensifica. Am decis să merg la doctor pentru un control, însă asta a presupus revenirea acasă, urcarea a 2 etaje, deci forțarea din nou a piciorului, căutarea unei clinici unde puteam fi consultată în aceeași zi. Am găsit programare la o clinică privată pentru ora 12.40. La ora 10.30 durerile deveniseră intense, iar piciorul se umfla de la un minut la altul, chiar dacă am folosit gheață și l-am bandajat(cu folie alimentară☺, fiindcă altceva nu aveam în casă). Am coborât scările, din nou singură, cu mare dificultate. Deja nu mai puteam să calc în el. M-am sprijinit de balustrada scării și perete. Mi-au trebuit vreo 6-7 minute să cobor 2 etaje. Am rugat pe cineva să mă ducă cu masina până la clinica aflată la cca 55 km distanță. Piciorul se umfla foarte tare, iar adidasul mi se părea că mă strânge îngrozitor. Fiindcă la clinică nu am găsit loc de parcare, am fost nevoită să cobor singură, repede pt a nu incomoda traficul. A fost o durere îngrozitoare, la fel am simțit și la accesul în clinică. Trecuseră deja vreo 4h de la incident. La clinică, a venit și soțul meu și din momentul întâlnirii cu efortul deplasării a fost mai ușor. Au urmat controlul medical, o radiografie, recomandarile medicale, drumul de întoarcere și provocarea urcării scărilor. Durerile erau intense și, în ciuda faptului că acum aveam un baston, a fost o altă mare provocare să ajung în apartament.
A urmat apoi perioada de repaos. Binevenită. Da, o spun cu toată convingerea, pentru că astă-noapte mi-am dat seama, câtă nevoie aveam de ea. Tratamentul l-am început chiar din prima seară cu Vimovo, însă ieri piciorul era ca cel de elefant, iar să mă depalsez fără sprijin, nici nu era de luat în calcul. Ce am folosit pentru vindendecare, în afară de medicamente și folosesc încă: gleznieră, comprese cu gel ColdHot, gel Diflex. Azi este mai bine, dar piciorul este tot umflat, dar mai puțin dureros.
Am venit cu toate aceste detalii pentru a se înțelege că nu trebuie să trecem cu indiferență peste momente care ne pot afecta sănatatea. Ieri mă simțeam deprimată, scoasă din circuitul firesc. Imi reproșam că neatenția mea afectează și alte persoane. Vă spuneam că urma să particip la niște cursuri și fiind indisponibilă, în ultimul moment, cred că am creat niște neplăceri, chiar dacă oamenii cu care lucrez s-au dovedit foarte înțelegători și empatici. Sentimentul de culpabilitate mă măcina ieri profund. De asemenea, faptul că eram vulnerabilă, că un lucru neînsemnat necesita un efort mare, mă indispunea total și m-a făcut să vegetez o zi întreagă. Spre seara, însă, am avut un moment de sinceriate cu mine și mi-am dat seama că atunci când ceva trebuie să se întâmple, se întâmplă. Urc și cobor aceste scări de 28 de ani. Le-am urcat și coborât cu bagaje mult mai grele, mult mai voluminoase. Le-am urcat și coborât pe întuneric de nenumărate ori. Nu încer să mă disculp, însă aceasta este realitatea. M-am gândit ce am învătat din aceasta situație: să îmi prețuiesc sănătatea, să îmi acord mie atenție pentru ca totul în jurul meu să fie în armonie, că orice obstacol trebuie depășit, chiar dacă pentru moment pare dificil. că trebuie să faci față psihic oricărei situații și să cauți soluții. Las-o așa că trece, nu duce la repararea unei situații, ci o acutizează. Medicul mi-a recomandat 15 zile de concediu medical și repaos total 4-5 zile. Am refuzat și am cerut 7 zile de concediu, fiindcă la serviciu vine o perioadă intensă cu simulări ale examenelor naționale. Ce se întâmplă dacă recuperarea mea nu va fi deplină? Cine va avea de suferit? Simplu, eu! Reacția de moment de a-l contrazice pe medic, o regret acum. Voi vedea cum va recurge recuperarea și știu sigur că voi acorda o atenție sporită repaosului. Voi reveni cu alte rânduri despre această experiență! Până atunci să învățăm să ne prețuim!
joi. 28.11.2024, ora 12.20
Cât de ușor poți deveni vulnerabil?
Răspunsul la acestă întrebare este următorul: foarte ușor. Afirm fără reținere acest fapt! Intr-o clipă de neatenție, m-am trezit cu o entorsă, căreia nu i-am dat importanța cuvenită, ca mai apoi, să nu mă mai pot deplasa din cauza durerii. De fiecare dată, cred că trecem cu superficialitate peste incidente pe care le considerăm minore, le tratăm cu indiferență, ca mai apoi să ne dăm seama că ele sunt, de fapt importante pentru sănătatea noastră și pentru starea de bine. Când ajungi să faci cu mare dificultate lucruri aparent banale, cum ar fi să-ți iei un pahar cu apă, să mergi până în camera alăturată, realizezi cât de necesară este integritatea ta fizică. Acum sunt imobilizată la pat pentru câteva zile, am primit vreo 7 zile de concediu medical, ratarea unor cursuri de perfecționare, ce urmau a fi derulate în weekend, toate acestea pentru că o secundă nu am fost atentă. Nu îmi place situația aceasta de vulnerabilitate; mă simt slabă și neputincioasă. E ca un coșmar pt mine. Pe lângă durerile resimțite, faptul că nu mă pot deplasa natural, că trebuie să utilizez un baston, mă deprimă. Încerc să îmi ocup timpul, să mă refac, dar mi se pare că răbdarea este limitată. Si haosul din casă mă demoralizează. Sunt lucruri pe care le pui la punct fie dimineața, înainte de a pleca la seviciu, fie seara la revenirea acasă. Acum acestea au rămas așa, nerezolvate.
Este o lecție aceasta întâmplare? Firește! De acum, atenție sporită asupa mai multor aspecte. Ceea ce mi s-a confirmat încă o dată este că starea aceasta de neajutorare, de neputință, mă termină psihic. Revin curând!
Luni, 25 nov. 2024, ora 07.30
Nu pot să nu îmi exprim surprinderea cu privire la rezultatele votului din acest an. Pentru orice națiune, alegerile la nivel național sunt importante, pentru că direcția ideologică aleasă asigură o anume traiectorie a statului respectiv.
Am așteptat cu interes rezultatele exit-pollurilor și am fost surprinsă de poziția a treia ocupată de un candidat pentru mine necunoscut, însă la prima ora a acestei dimineți, aflu că acest independent se află pe prima poziție în preferințele alegătorilor. Nu am ascultat cu prea mare interes declarațiile candidaților în campania electorală, însă tot am urmărit prezența acestora în media, iar acest indeppendent nu mi-a atras nicicum atenția. Aflu azi că și-a făcut campanie electorală mai mult pe Tik-Tok, o aplicație care nu mă atrage. Constat că și modul de a face politică este schimbat și trebuie să fie alte canale de atragere a publicului larg. Mi se pare ciudat cum aceasta persoană care pare să fi fraternizat cu un partid controversat, în trecut, reușeste să obțină un scor atât de mare.
Reacțiile internaționale sunt pe măsura surprinderii generale. Am citit de dimineață Le Figaro care https://www.lefigaro.fr/international/presidentielle-en-roumanie-le-premier-ministre-pro-europeen-en-tete-du-premier-tour-20241124 vorbește despre orientarea de extramă dreapta, despre discursul mistic și religios al celui considerat câștigătorul acestui prim tur, dar și despre candidata- femeie, venită dintr-un orășel unde este primar și care se apropie cu pași repezi să ocupe a doua poziție. Cifrele se schimbă în mod amețitor: diferența de voturi dintre locul doi și locul trei scade de la minut la minut.
Am fost de fiecare dată la vot. Consider că este datoria oricărui cetățean. Nu poți sta în casă în ziua alegerilor și apoi să te plângi că nivelul de trai este scăzut, că totul merge într-o direcție greșită. Până la următorul tur, voi urmări cu atenție discursul politic al celor doi candidați și voi face alegerea pe care o voi considera a fi cea mai bună, din punctul meu de vedere.
Ceea ce este încurajator este trezirea aceasta civică (sper să fie autentică) a oamenilor și înțelegerea rolului fiecărui vot acordat. Aștept cu interes rezultatul final al acestor alegeri.
Sâmbătă 16.11.2024, ora 07.15 am
Începe să se simtă spiritul sărbătorilor. Imi place enorm această activitate a anului. După cromatică superbă a toamnei, urmează magia Crăciunului. Chiar dacă pare prea devreme, eu mă las cucerită acum de această sărbătoare. De ce? Simplu: pentru noi, luna decembrie este cu muulte, muuulte motive de sărbătorire și bucurie. Să enumăr date? De ce nu? 06, 10, 13, 18, 25 decembrie. Si asta an de an! Cum să nu iubești luna decembrie! Casa mea răsună de cântece de iarnă, acordurile fine, ale acestor melodii, transpuse în orchestrație jazz mă îndeamnă să vreau să împodobesc casa.
Se tot vorbește în presă de târgurile de Crăciun. Cum să nu retrăiesc cu nostalgie, perioada anului trecut când am ajuns în Viena, Budapesta, Bruxelles, în luna decembrie. Era o feerie în aceste capitale europene. Câtă lumină, câtă culoare, ce forfotă!
Anul acesta vom rămâne în zona noastră, fiindcă timpul nu mai este așa generos. Vom aștepta anii viitori pentru astfel de experiențe. Așa că ne canalizăm atenția spre descoperirea unor locuri fantastice din apropierea noastră, pe care încă nu le-am cunoscut.
Ca activități specifice perioadei, mi-am propus să realizez niște ornamente rezistente la atacul pisicesc și care să nu fie toxice pentru cele două bombe de energie, Aby și Capy. Din păcate, pe Oreo am pierdut-o în urmă cu o lună. Am decis să o eutanasiem, fiindcă avea o tumoră pulmonară și lichid în plămân, iar o operație nu era indicată, ea fiind bătrănă: avea 12 ani și jumătate. Se pare că pierdea lui Darcy a adus cu sine mai multă suferință acestei ființe, mai mult decât am înțeles noi. 
Revin curând!
Gânduri de noiembrie
duminică, 11.10.2024, ora 7.40. a.m.
Am început ziua de azi cu entuziasm. Imi este bine să pot face atât de multe lucruriri, chiar dacă nu ies toate cum mi-aș dori; cert este că învăț să mă adaptez și mă încurajez că obiectivul propus va fi atins. Nu mai am așteptări de la nimeni, mă concentrez doar pe ceea ce vreau să fac eu. Nici în trecut nu mă bazam pe suportul altora, însă acum știu că pot mai mult și sunt încrezătoare că în viitorul relativ apropiat voi avea satisfacția împlinirii.
Nu sunt doar vorbe spuse ca autosugestie, ci știu că voi reuși. Deciziile luat în ultimul timp, îmi dau încredere. Muncesc mult, dar muncesc cu spor. Interacționez cu oameni care rezonează cu mine, mă perfecționez în fiecare zi și știu că este un moment propice pentru mine. Reușesc să mă fac față cu brio unor situații în care parteneri îmi sunt persoane mult mai tinere decât mine. Asta e de bun augur!
In altă ordine de idei, mă bucur de culorile toamnei, de micile ieșiri sau de unele călătorii. Nu mai știu dacă am notat aici, vizita într-un oraș dâmbovițean- Târgoviște. Am ajuns în septembrie să-l vizitez și a fost așa de liniștitor, chiar dacă am plecat foarte devreme de acasă și am revenit în aceeași zi. Excursiile acestea scurte, dar cu multă adrenalină, te fac să înțelegi cât de prețioasă e clipa, cât de mult poți pierde dacă ignori trecerea timpului. A fost această călătorie o întoarcere în timp, nu numai pentru că am pășit pe urmele unor oameni care au trăit aici în alte vremuri, ci și pentru că am revenit aici după mulți ani în aceste locuri. Plimbarea prin curtea domnească m-a facut să devin nostalgică; am vizita-o în cu 15-16 ani. Cum zboară timpul!
În scurta vacanță de la finalul lui octombrie am ajuns la Bruxelles, orașul european pe care îl vizitez destul de des în ultimul timp. Imi place cosmopolismul de aici, arhitectura Țărilor de Jos, amestecul multietnic, liniștea matinală de pe străzile orașului. Voi reveni în februarie 2025 și sper să am timp să vizitez și orașele Gent și Liege.
Față de anul anterior, sunt mai ocupată, însă nu simt gradul acela de oboselă psihică, epuizarea constantă care deveniseră de nedepășit. Muncesc mult și acum, dar munca este altfel organizată, iar timpul pare să fie suficient pentru tot ce am de făcut.
Acestea fiind spuse, respectiv, notate aici, să încep o nouă zi cu o bucuria muncii eficiente. (Muncesc și azi, dar de acasă😅)
Nou ritual de dimineaţă!
Zece minute popas aici, pe pagina-jurnal.
Ieri totul a funcționat bine. Am reușit să punctez tot ce îmi programasem. Azi fac o nouă încercare.Pare hilar să stabilesc astfel programul, însă mi s-a părut o eficientizare a timpului. La serviciu, programul de azi este un picuț mai lejer așa că:
- prima parte- serviciu.
Apoi:
- pregătirea cursurilor pt următoarele două zile;
-verificarea evaluărilor scrise, susținute zilele trecute;
Gospodărie- azi dau startul pregătirii maialei pt pâine. Voi vedea dacă reușesc să o prepar din prima încercare. ☺
Gânduri de octombrie...
Sunt la schimbări radicale ale temperaturilor frig-cald, 6 grade- 25 de grade. Este atipic și pentru mine, care încerc să-mi reimpun ritmul alert de altădată. Vreau să cred că organizarea nu este punctul meu minus. Dacă azi reușesc să fac tot ce mi-am propus, este o dovadă că pot.
Provocările zilei:
- program la serviciu: 6 ore de curs+ serviciu pe școală/ programul este 8.00-15.00.
- rezolvarea unor treburi personale în oraș,( 2h distanta între localități)
-pregătirea programului de mâne pt serviciu.
-mici treburi organizatorice prin locuință.
PS- constat că am și deficiențe digitale. Am șters de câteva ori ceea ce scriam, urmărind ecranul laptopului. Trebuie să descopăr comanda👀.
Duminică, 29 sept 2024. ora 7.14. A.M
Am luat niște decizii cu adevărat radicale, în ceea ce mă privește și căutând pe Google o imagine relevantă pentru această hotărâre, am găsit această carte. Nu sunt interesată să o achiziționez, pentru că hotărârea mea nu a fost luată în urma unei întâlniri cu exemplele de reușită ale altora, ci în urma unei experiențe total dezamăgitoare pentru mine. Insă nu despre asta vreau să vorbesc acum, aici. Voi reveni peste un timp, când lucrurile se vor așeza.
Este cazul să fac o analiză a acestei luni, pentru că nu am postat nimic de peste 30 de zile. Nu am avut intenția să abandonez acest jurnal, dar am încercat să activez si pe social-media pentru a verifica interesul și impactul unei viitoare activități.
Acum să fac o radiografie a acestei luni:
- început de an școlar cu aceeași cantitate imensă de hârti, numite documente, situații, statistici, care nu au nicio valoare pentru calitatea educației;
- comunicarea la fel de deficitară, fără prea multă transparență;
- un orar într-o continuă schimbare, de vreo 3 săptâmâni. Sper ca în această săptămână se se ajungă la forma finală;
- o experiență deosebită prin întâlnirea cu noul inspector de limba română, o doamnă deschisă, empatică, de o naturalețe debordantă, cu care am interacționat la examenele finale din această vara;
- o decizie de a reveni eu pe băncile scolii, pentru perfecționare. Sper să fie de mare ajutor pentru viitor.
Se anunță un an solicitant, dar va fi cu împliniri personale. Când voi face bilanțul în iulie, mi se va confirma, dacă entuziasmul meu din acest moment a fost justificat.
Am început acest articol în iulie, 27. Îl postez așa, nefinalizat, fiindcă am obosit efectiv să mai vorbesc despre evaluări: despre dezinteresul unor candidați, despre iresponsabilitatea unor evaluatori, despre deriva în care se găsește sistemul de învățământ. În anul școlar anterior s-au susținut patru simulări ale examenelor finale, în județul meu. Această experiență nu mi-a demonstrat că elevii devin mai preocupați de studiu și mai motivați să obțină rezultate la aceste examene. Atâta timp cât notele obținute la simulări nu au efecte imediate asupra situației lor școlare, majoritatea elevilor tratează cu superficialitate totul.
Intrebarea ,,La ce îmi trebuie în viață...?” o aud tot mai des.
Relevanța examenelor
În spațiul public sunt tot mai des contestate examenele sau probe scrise ale unor examene. Părerile sunt contradictorii, fiecare emitent încearcă să fie cât mai persuasiv, caută argumente pe care le consideră solide, justificate, raționale. Îmi permit și eu în acest articiol să îmi exprim punctul de vedere pe aceasă temă. Consider că rolul examenului nu este doar acela de a ierarhiza candidații, ci a evalua nivelul de pregătire într-un anumit domeniu, la un moment dat, capacitatea candidatului de a elabora răspunsuri complete, complexe, corecte, care să ateste real formarea sa științifică, culturală, profesională, la finalul unui ciclu de pregătire școlară. Într-o întâlnire, între profesori, am fost rugați să notăm pe un bilețel care considerăm că este rolul școlii, nivel preuniversitar. Eu am scris că școala ar trebui să modeleze caractere, iar la finalul studiilor obligatorii, elevul ar trebui să aibă o cultură generală solidă, spiritul civic să fie bine format, o gândire critică și analitică, o pregătire profesională care să fie baza carierei sale profesionale, chiar și cunoștințe politice, pentru nu a deveni un instrument în mâna unor politicieni. Am fost contrazisă cu vehemență, chiar pusă la zid de către o altă colegă, care a afirmat că nu există o astfel de școală. Examenele nu trebuie analizate din unghiul disconfortului pe care îl resimte candidatul- stres, anxietate, oboseală, ci al nivelul de pregătire a candidaților. Dacă gradul de promovabilitate este scăzut, cred că nu este necesară modificarea structurii subiectelor prin alegerea unui grad de dificultate mai scăzut. Această modificare nu aduce schimbarea de fond a problemei învățământului, ci o iluzionare că sunt mai bine pregătiți candidații.
joi, 25 iulie 2024, ora 6.40. p.m.
https://www.facebook.com/reel/846658117357737
Arhitectura orașului Constanța, zona peninsulară.
Luni, 22 iulie, 7.37, a.m.
Pentru că sunt în concendiu, azi, într-o zi de luni îmi permit să acord timp acestui jurnal, chiar la o oră foarte matinală. În general, acesta este timpul când sunt în drum spre serviciu.
Si pentru că este liniște, la o cană de cafea m-am delectat cu câteva articole citite despre designul de interior suedez. Imaginea atașată reflectă ceea ce îmi doresc în viitor: o locuință aerisită, deschidere spre natură, liniște și cărți. Ceea ce lipsește imaginii, este prezența pisicilor.🐈
În ciuda faptului că m-am mutat de foarte mulți ani, nu reușesc să mă simt ,,acasă”. Mi se pare că ceea ce este în jurul meu, nu rezonează cu mine. De aceea, mă gândesc la o schimbare. Sunt o iubitoare a muntelui, a naturii și mi-ar plăcea să găsesc un loc într-o astfel de zonă în care să locuiesc. Din acest motiv, am început să prospectez anumite zone. Sper să reușesc să-mi împlinesc acest vis.
IULIE CU MULTE PROVOCĂRI
Ce bine e când te trezești și este un pic de răcoare. La ora 4.30, ora trezirii de azi era asa placut. Acum soarele începe să dogorească, dar adie un pic vântul.
Este încă în vigoare codul roșu de caniculă, iar temperaturile au ajuns la 37-40 de grade Celsius. Nu am traversat căldură așa puternic până acum. Sunt vizibile schimbările climatice și efectele lor.
Ziua de azi începe cu energie, căci micuțele mele Capy și Aby au avut chef de joacă încă din zorii zilei. La ora 5.00 alergau, se vânează una pe ceaaltă, dar acum „bateriile” sunt descărcate, dorm epuizate după aproape 2 ore de alergat continuu prin casă. Privindu-le joaca, nu am cum să nu mă încarc cu energie pozitivă.
Relația lor cu Oreo nu este încă stabilă. Micuțele vor să interacționeze cu ea, dar le respinge. Va mai dura un timp până să le accepte. Este de înțeles! Oreo este bătrână, are 12 ani și de curând i-am descoperit o afecțiune hepatică, valorile GTP sunt foarte ridicate, așa că trebuie să îi administrez tratament (Hepatovet) cât va mai trăi și să am grijă la alimentație. Trebuie să primească hrană specială pentru această afecțiune. Acum, pe lângă doza de Hepatovet( 1/2 tabletă pe zi), are tratament și cu Prolivet (1 pastilă pe zi, timp de 30 de zile).
De o săptămână sunt oficiale în concediu de odihnă, dar nu am reușit să mă odihnesc prea mult. Pe lângă drumurile de la veterinar (și implică câteva ore, cabinetul aflând-se la 50 km distanță), a trebuit să mă ocup și de a pregăti conservele pentru iarnă. La temperaturile acestea atât e ridicate, este de mirare că plantele în grădină nu se ofilesc în întregime. Legumele din solar au produs bine: pasta de tomate pentru iarnă este deja gata, am și câteva borcane de sos pentru pizza /paste și compoturi. Urmează ca următoarele roșii să devină sos sau/și ketchup, în funcție de cantitate.
Castraveții sunt afectați de căldura ridicată și voi conserva câteva borcane, acestea fiind suficiente pentru iarnă (dacă vor fi 10-15 borcane, e foarte bine). Fasolea a produs slab, cred că semințele au fost de slabă calitate. Trebuie să cauți un alt distribuitor de semințe, căci nici semințe de flori semănate nu s-au dovedit a fi germinative. Au răsărit doar crăițele și cârciumăresele pitice.
Căldurile așa de ridicate nu mi-au permis nici să scot bulbii de iris, narcise și lalele. trebuie să mă ocup și de aces într-o seară, însă căldura este mare și în timpul serii, în jur de 30 de grade. Disconfortul produs de arșită afectează și eficiența muncii.
În următoarele zile, până pe 28 iulie vreau să termin și cartea începută. Nu am spor nici la lectură.
Un gând pentru azi. „Nimic nu ține la nesfârșit”
14 iulie 2024
Aby, pisicuța cu mai mult alb pe față, era cea mai micuță, nu știa nici să mânânce. Am petrecut timp cu ea pentru a o hrăni. Eram decisă de la început să o iau acasă. Pe Capy, am decis ulterior să o iau. Au ajuns la mine pe 12 iulie, având 7 săptâmâni ( sunt născute pe 18 mai, în timpul când vizitam Bulgaria).
P.S. Pisicuțele au fost aduce acasă pe 12 iulie. Aveau 7 săpt și 700 de grame. Poza este făcuta a doua zi, după sosirea lor în familia noastră.
Despre lecții învățate...
6.33 dimineață. 6 iulie 2024.
A trecut și examenul de bacalaureat și s-a încheiat și procesul de evaluare a lucrărilor. Au fost zile solicitante, obositoare, dar cu experiențe. Am întâlnit sau reîntâlnit oameni cu care am interacționat cândva sau oameni alături de care am lucrat și care, din stimă de sine mult prea înaltă, au uitat acest lucru. E și asta o lecție învățată!
Am reînvățat că bunătatea manifestată brusc nu este chiar o trăsătură ce trebuie apreciată. Am reînvățat că oamenii trebuie tratați, așa cum te tratează, că oricât de bun și deschis ai fi, nu poți aduce o schimbare. Am învățat că trebuie să îmi ascult inconștientul și să dau curs primului impuls, primului gând.
Am învățat, de asemenea, că un om ajuns într-o poziție ierarhică poate fi deschis spre colaborare și dialog, că poate să dea dovadă de transparență. Asta înseamnă schimbare de mentalitate și urmarea unei direcții bune.
Sunt bucuroasă de tot ce am experimentat. Urmează de marți să lucrez intr-o echipă restrânsă. Voi vedea cum va fi!
Este ora 7.08, dimineaţă. Miercuri, 26 iunie. Articolul de azi este despre grădina și rezultatele muncii de cca 3 luni.Cana de cafea este alături, stimultentul pentru ziua de azi. Să încep, zic:
- azi recoltez cartofii, am plantat 10 kg, iar la final aproximez cantitatea. Si în anii trecuți plantam o cantitate asemănătoare care producea suficient, încât aveam cartofi până în primăvara anului următor.
-plantele din solar au început să producă, ardeiul gras a crescut, fructele sunt mari și ele, însă recolta este slăbuță. Vedem ce va produce lunile viitoare.
- ardeiul iute cumpărat s-a dovedit a fi ardei capia, așa că am cumpărat alte plăntuțe.
- ardeiul capia promite și ,de asemenea, vinete au și ele fructe.
- roșiile din solar încep să producă, însă la unele fructe a apărut putregaiul apical. Am citit și am înțeles că apare din cauza deficitului de calciu din sol. Am adăugat var, atunci când am lucrat solul, însă se pare că nu a fost suficient. Ca măsură reparatorie, am înțeles că se poate administra cenușă de lemn, care conține calciu, 200g/m pătrat, în cazul meu cca 10 kg. Să producem cenușă, zic!
- fasolea de păstăi începe si ea să producă. Unele frunze sunt ruginite, cred că tot solul este de vină. Nu am administrat gunoi de grajd deloc, fiindcă nu am de unde să îl procur.
- rădăcinoasele au răsărit slab. Clar nu mai cumpăr semințe din comerț. Anul acesta am o tufă de pătrunjel care va produce semințe. Le voi recolta și voi expeimenta anul viitor. Morcovi am avut cantitate mare într-un singur an. Anul acesta au răsărit, doar puținei și voi avea pentru ciorbele de legume din această vară.
- dovleceii produc ca nebunii...voi conserva zilele acestea pentru iarnă.
-castraveții se dezvoltă și ei foarte frumos.
-roșiile din grădină au suferit din din cauza replatării, dar încep și ele să producă fructe. Anul viitor voi semăna roșii direct în grădină, pentru a nu mai trece planta prin stresul replantării,
-sparanghelul răsare spontan în apropierea solarului. Voi răsădi câteva plante pentru a mări suprafață cu acestă plantă.
-porumbul de fiert crește minunat. L-am rărit (când era cam mărișor), și am replantat firele scoase din pământ. Vedem ce produce.
-leușteanul trebuie înmulțit, așa că semințele de anul acestea le voi semăna. este planta iubită de melci și anul acesta l-au cotropit.
- florile care au răsărit, din cele semănate sunt: crăițele, cârciumăresele, nalba pitică. Floarea nalbei este bicoloră, în nuanțe de mov și lila. Sunt minunate. Colțunașii au înflorit, dar unele frunze încep să se ofilescă.
-trandafirii nu au fost curățați la timp și acest lucru i-a afectat. De reținut acest aspect!
- am avut vișine în copăcelul nostru, așa că am pregătit compot pentru iarnă. Caisul a produs și el binișor în acest an, iar părul este plin de fructe. Trebuie să spun că sunt copăcei. Cireșul a produs și el spre bucuria ciorilor care au savurat fructele, așa că nu m-am ales cu fructe, din cauza acestor „păcătoase”😝
-menta a produs peste așteptări, așa că voi avea frunze pentru ceai.
- via produce anul acesta binișor; trebuie să mă mai informez cu privire la tăierea ei. E posibil ca eu să nu fi știut să o tai corespunzător.
-curând voi recolta ceapa și usturoiul.
Dacă trag linie, îmi dau seama că ies pe plus, cu toate că sunt și mici eșecuri.
Zona istorică a Constanței
Ieri, duminică 23 iunie, am făcut o excursie inedită, în sensul că am privit locurile unde am ajuns ca un turist. Excursia am început-o vizitând o mănăstire din apropiere, pe care însă nu o vizitasem. Este aplasată într-o zonă pitorească, în zona sud-estică a podișului Casimcea, în apropiere de Gura Dobrogei. Peisajul este de poveste, dar calea de acces este cu mari provocări, fiindcă drumul este tare accidentat pe acest traseu. Este mai accesibil, fiind asfaltat, dacă se alege ruta Mihail Kogălniceanu- Târgușor.Este un lăcaș de cult recent construit, care adună numeroși credincioși în zile de sărbătoare. Mi-a plăcut liniștea și respectul pentru natură. Dacă ești un practicant al cultului ortodox, reușești să petreci un timp de mare spiritualitate în acest loc. Ieri biserica era neîncăpătoare pentru numărul mare de credincioși veniți la slujba de Rusalii.
Apoi ne-am îndreptat spre Constanța. A fost o zi de vacanță, dar în zona peninsulară în timpul zilei nu era așa de aglomerat. Am spus că mi-am dorit să devin turist în orașul atât de cunoscut pentru mine și am luat-o la pas pe străduțele apropiate Pieței Ovidiu. Am explorat, în mod deosebit, două dintre ele: strada Nicolae Titulescu și strada Arhiepiscopiei. Pe N. Titulescu sunt numeroase clădiri, declarate monument istoric, foarte puține dintre acestea sunt renovate, dar renovarea le șterge un pic din autenticitate, fiindcă în umele cazuri, pentru tencuială s-a apelat la culori puternice care contrastează cu aerul vetust la locului.
Constanța este un târâm al multiculturalității, aici trăiesc în armonie, de secole bune, români, turci, tătari, greci, armeni și alte etnii, fiecare bucurându-se de respect pentru valorile lor identitare. Așa se face că pe cele două străduțe paralele-Nicole Titulescu și Arhiepiscopiei se află trei trei lăcașe de cult diferit: Marea Moschee, construită la început de secol XX, terminată în 1913, Basilica ,,Sfântul Anton” (1938) și Catedrala ortodoxă ,,Sfinții Apostoli Petru și Pavel” (1895), construcție în stil neobizantin.
Un loc care mie îmi place în mod deosebit Librăria ,,Dorian Gray”. Aici se organizează diferite evenimente, au loc ateliere de pictură pentru copii, sunt pisici, într-un cuvânt este un loc perfect de relaxare, din punctul meu de vedere.
De multe ori, prea ancorați în realitate presantă cotidiană, lăsam să treacă frumosul pe lângă noi, fără să îi acordăm niciun gram de atenție. Nu trebuie decât să fim un pic atenți la detalii care fac diferența și să ne luam pilula de stare de bine din tot ce ne înconjoară. Uneori, la lucrurile simple e atât de complicat de ajuns.
Am scris aici doar ceea ce m-a bucurat ieri, dar sunt atât de multe obiective de văzut în aceasta zonă. Trebuie doar să găsim timp. https://www.facebook.com/share/r/GZKgDWAuBqgX2HLM/
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Rusaliile. Duminică 23 iunie, ora 6.15. In fața laptopului alături de o cană sănătoasă de cafea, vreau să consemnez expriența de aseară. Spuneam în articolul anterior că urmează câteva zile de sărbătoare. Acestea sunt marcate prin evenimente organizate de unele orașe. Este cazul și Constanței, care a numit evenimentul ,,Coffee Breake” Cu prilejul acestei sărbători, administrația a luat decizia că să organizeze evenimente stradale și un tronson din bulevardul Tomis a fost închis circulației. În oraș, am ajuns aseară, spre crepuscul. Atelierele propuse se închiseseră. Am făcut o plimbare pe jos de vreo 4km (Tomis 3- zona peninsulară). Era o atmosferă așa de plăcută!. Arborii de mătase sunt înfloriți, pe alocuri se mai simțea parfumul florilor de tei. Briza mării adia ușor, era chiar răcoare și plăcut, după zile caniculare.
Pe bulevardul, altădată înțesat de masini, era acum o atmosferă boemă. Nu era foarte aglomerat, dat fiindcă era un meci de fotbal al naționalei, însă era forfotă. Oameni care se plimbau, socializau, bucurându-se de lărgimea bulevardului, mesele de la diverse localuri scoase pe bulevard, seara care se lăsa încet-încet, toate acestea au creat o atmosferă pitorească. Constanța devine și mai mult oraș turistic, în sezonul estival, și este foarte aglomerat, dar pe parcursul verii se organizează așa de multe evenimente culturale, încât uiți de orice inconvenient și vrei să fii acolo. Vibrația orașului, mai ales seara, aduce o stare de spirit, neîndoielnic, mai bună. Ceea ce îmi lipsește este faptul că nu am cu cine să împărtășesc această exuberanță. Nu am oameni în jurul meu oameni care să își dorească să împărtășească astfel de momente.
Plimbându-mă și având și timp de reflecție, mi-am dat seama că în această lună, până acum, am abandonat lectura. E timpul să revin asupra ei.
Animația de aseară chiar mi-a adus starea de bine.
E sâmbătă dimineața, 22 iunie, ora 7.14 min. Urmează un weekend, ba nu, să renunț la englezisme, un sfârșit de săptămână prelungit, fiindcă duminică sunt Rusaliile, în credința ortodoxă, zilele înălțării la cer a lui Iisus. Traducerea din limba latină ar fi Paștele trandafirilor-cât de frumos! Ca și sărbătoare Paștilor, și Rusaliile se celebrează 3 zile, însă noi cei care trăim azi, încadrați în categoria „omului recent” celebrăm doar 2 zile, de fapt, ne bucurăm de odihnă. Ritualul sărbătorilor nu mai este cunoscut. În trecut, oamenii trăiau în spirit religios, mitic. Eu nu cunosc această legătură. Nu știu dacă vremurile au dus la neînțelegerea unor semnificații sau faptul că nu am avut în familie un model real religios. Anul acesta a doua zi de Rusalii coincide cu o altă sărbătoare religioasă: Sânzâienele. Acestea sunt considerate a fi zâne bune, în credința neamului meu. În zona mea, sărbătoarea se numește Drăgaica. Nu știu etimologia acestui nume, nici nu găsesc o explicație. Sărbătoarea vine din negura timpurilor si se pare că este un cult închinat Dianei - zeița vânătorii, cea care se pare că este identificată cu Luna. Totuși, sărbătoarea are legătură și cu credința dacilor; poate exista o zeitate, asemenea Dianei, pe care o venerau. Legenda spune că Sânzâiana ar fi fost sora Soarelui de care ar fi fugit, fiindcă el s-ar fi îndrăgostit de ea. Aceasta este și legenda lunii.
Imi aduc aminte de multe ,,interdicții” pe care mama avea grijă să nu le încalc. Să nu măturăm sau să coasem de Drăgaică. Să nu mâncăm fructe și legume de culoare rosie. Nu știa să-mi explice de ce, însă le respecta fiindcă așa le deprinsese de la mama ei. Imi mai spunea de niște coronițe făcute din flori de sânzâiene (flori pe care nici acum nu le recunosc) de către fetele tinere și care erau apoi aruncate pe acoperișul casei. Crescând, am citit despe această sărbătoare, despre ritualuri, însă atunci când le deprinzi din familie, intră în codul tău genetic. Mama nu a reușit să ni le transmită și nu este vina ei-tata nu credea sub nicio formă în puterile miraculoase alor unor ființe superioare, si o ironiza mereu. Noi, copiii, nu am înțeles semnificația lor din cauza acestor disensiuni. Mama, însă, a respectat, tot ce a deprins în familia ei.
Ziua Sânzâienelor a fost declarată și Ziua iei. Ia este cămașa tradițională cusută cu numeroase motive florale,dar nu numai. Voi reveni cu un articol despre aceste motive zilele următoare, mai ales că am decis să îmi cos o ie. Este un întreg ritual al coaserii unui astfel de articol vestimentar. Cusutul unei ii este laborios, durează luni de zile, dar vreau să realizez această piesă. Am învățat de la mama tipuri de cusături tradiționale pe etamină, însă nu am mai cusut din copilărie. Ce știu cu certitudine este următorul fapt: ce am învătat în copilărie, nu am uitat. Pentru că am timp suficient vara aceasta și pentru că am luat din casa părintească, după ce părinții mei au trecut în veșnicie, ștergare mari de borangic, am un motiv în plus să mă apuc de cusut. Trebuie însă să găsesc acel material- pânză topită- realizat din bumbac și cânepă. E tot un material tradițional. Vara aceasta nu voi uita să îl achizitionez.
Mi-ar plăcea să cunosc ritualuri ale unor sărbători ce aparțin altor culturi. Poate acest articol, îmi dă posibilitatea să aflu dacă există sărbători similare și în alte culturi. Poate aflu despre ele de la potențialii cititori. Ce frumos ar fi!💓
Joi, 20 iunie. Dimineață, ora 7.30 am. Azi am o mai puțin solicitantă. Poate îmi rezerv mai mult timp pentru mine. Vine în curând concediul.Mai am câteva săptămâni până atunci. Urmează câteva zile solicitante, când luciditatea și atenția trebuie să fie la cote maxime în cazul evaluării lucrărilor naționale, deoarece chiar și un punctaj nesemnificativ poate face diferența rezultatului final. Consider că este nedrept ca pe parcurssul anilor de studiu să se accepte rotunjirea notei. Cinstit ar fi să fie declarat promovat la o disciplină, elevul care obține media 5.00, fără nicio rotunjire. La un examen național, o notă de 4.90 înseamnă nepromovarea probei, iar de-a lungul anilor de școală media 4.50 este echivalentul lui 5.00.
Nu am făcut încă planul de vacanță, dar nu cred că voi călători foarte mult. Am învățat că planul nu funcționează, în cazul meu, deseori a existat o răsturnare de situație, așa că las lucrurile să decurgă de la sine. Dacă apar niște oportunități, le voi da curs.
Anul anterior în concediu am citit foarte mult. Sper să reușesc să fac acest lucru și de această dată. Sper să dezvolt relații profesionale cu colegii din alte regiuni. Ieri am avut o conversație virtuală cu un profesor foarte dedicat meserii din Rep. Moldova. Descoper aici niște oameni care fac din profesia lor un act de credință și nu am cum să nu apreciez implicarea lor totală. Sunt oameni-resursă.
Gândurile așternute aici, soarele strălucitor de dimineață, armonia ciripitului păsărelelor, îmi dau o energie bună și încrederea că va fi o zi productivă. Voi vedea la finalul ei!
PS Voi data articolele publicate. În funcție de fusul orar, blogul indică o altă dată și o altă oră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)