Jurnalul săptămânii a 22-a

  Luni, 01 iunie 2026

Jurnal săptămâna 25-31 mai.

          Din martie anul trecut și până în la sfârsitul lunii mai anul acesta, în familiile fraților noștri au avut loc evenimente care ar putea destabiliza psihic și emonțional pe oricine. Despre cele din familia mea am vorbit. În această săptămâna a avut loc un incident în familia lui M. Toate m-au afectat în egală măsură, dar lecția de viață cea mai dură am primit-o în această  săptămână. Mi s-a confirmat că filozofia mea de viață nu este chiar greșită: am spus mereu, dacă ceva mă deranjează, nu ascund față de nimeni. 

          Mă deranjează lașitatea și lipsa fermității. Poate din aceste motive lecția a fost mai puternică. Faptul că nu am încredere în oameni, vine pe fondul unor experiențe. Voi face aici o mărturisire: săptămâna trecută am cerut de la elevii mei un feeedback al modului cum s-au desfășurat orele de mele de curs și al  relației mele cu ei. Rugămintea mea a fost ca răspunsurile să rămână anonime, pentru a avea din partea lor un răspuns sincer, fiindcă au mai mult curaj când stau sub masca anominului și pentru  a nu  exista suspiciuni legate de o atitudine inechitabilă  a mea  față de ei în viitor. Una dintre întrebări, a treia, a fost: ce nu v-a plăcut la profesor?  O alta, a patra, a fost: ce lecție de viață ați învățat de la el.  La trei, unii au răspuns: nu mi-a plăcut autoritatea. Mai mulți decât aceștia au răspuns, (deși nu le cerusem ce le-a plăcut): la profa mi-a plăcut autoritatea, fiindcă orele s-au desfășutat în liniște fără a fi întreruperi și mai mulți decât aceștia au răspuns, mi-a plăcut  că știe să glumească. 

          La a patra întrebare, marea majoritate a răspunsurilor a fost respectul.  

          Am să redau aici răspunsurile primite de la elevul problemă al școlii, care și-a și semnat biletul.

1.  Cum   au fost orele de curs de anul acesta?

      A fost o oră interesantă fiindcă explicațiile erau înțelese și de cel mai slab elev. 

2. Cum crezi că trebuie organizată ora în viitor pentru a fi mai interesantă pt tine?

       Cum știți dvs.

3. Ce nu ți-a plăcut la prof?

      Nu mi-a plăcut  că uneori era prea autoritară, dar mi-a plăcut că își iubește meseria.

4. Ce ai învățat de la prof.?

       Nu te băga unde nu îți fierbe oala! , adică nu te amesteca în probleme care nu te privesc direct sau în problemele altora. 

        Am facut o paralelă între situații pentru a-mi valida cumva că franchețea este o trăsătură care mă definește care poate uneori frizează uneori altceva.  Aleg să rămân autentică, chiar dacă este incomod pentru ceilalți. 

Când ești obligt la maturitate să înveți să desenezi, nu ai decât să exersezi.

   

Am mai notat aici că aceste cursuri pe care le urmez uneori sunt epuizante. Îmi dau seama cât de mult am greșit în tinerețe că nu n-am răzvrătit să fi urmat calea pe care mi-o doream și nu cea pe care mi-au stabilit-o alți. Dar cât de mult nu greșesti când ești tânăr! E adevărat era acea perioadă de tranziție de la comunism la capitalism, când nici nu știam, de fapt ce drum să apuc. Părinții erau depășiți de  realitate: ei trăiseră în lumea satului cu o anume mentalitate și o educație. Nu au,  crezut niciodată că  vreunul dintre noi ar putea să obțină mai mult o diplomă de bacalaureat. Și fără să îmi dau seama ideea asta mi-a încolțit în minte: de la sat  nu poți să ajungi la facultate. Si recunosc realitatea satului era cruntă: practică școlară atât la gimnaziu, cât și la liceu până în jurul datei de15 nov, la gimnaziu profesori slab pregătiți. Erau rare excepțiile când un profesor era trimis să își facă stagiatura în provincie și să și rămâna acolo trei ani. Îmi amintesc de profesoarele de limbi străine- engleză/franceză și fizică/chimie. Au stat cca 2 ani. Profesoara de fizică, având undeva în județul Olt o feriță de 3 ani, încerca pe cât posibil să obțină cât mai multe concedii medicale  pentru a sta aproape de familie. 

    Am devenit nostalgică. Revin! Imi este tare greu să urmez cursurile de conversie, din cauza programului, a distanței a rigorilor. Și cum mi se cer anumite teme, mă văd nevoită să le realizez, în ciuda altor activități care ar fi mai adecvate vârstei și preocupărilor. Dar ce să faci, mai dai în mintea copiilor! Și uite așa de câteva zile mă tot lupt cu tema de la cursul de arte. Și cum sunt un antitalent, profesorul, pictor cu un portofoliu bogat, și-a propus să facă din noi artiști. Și mă chinui cu niște desene, de nu știam ce Picasso zace ascuns în mine!  Ehee! Ce trabă mai e și asta!  Acum sunt la etapa creioane colorate, dar să vedeți când voi trece la pictură, ce mai, îmi deschid o expoziție.😂😂😂După plastilină și colorat, urmează și decupajul și colajul. Abia acum începe distarcția! ...Și uneori mă întreb: de ce nu găsesc psihiatrul? 😅

              Urmează celelalte. Le pun aici pentru a avea dovada că încă se mai poate!😀

Jurnalul săptămânii a 21-a

duminică, 24 mai 2026

  Articolul acestei săptămâni va fi scurt. Activități obișnuite în mare parte: câteva ore în trei zile dedicate grădinii. Am constatat că trandafirii de Damasc au dispărut în mare parte din cauza secetei de anul trecut. Încerc să protejez arbuștii puțini care au mai rămas. Sper să îi salvez. În timpul iernii și al primăverii ploile au fost mai multe, însă seceta cruntă de anul trecut i-a distrus. Anul acesta va fi fără aromă de trandafir. 

   In acest timp mă bucur de prezența irișilor. am un singur soi.  Imi place mult culoarea lor. 

     Cum se apropie atât finalul de an școlar, dar și sesiunea și examenul final sunt într-o criză totală de timp. Lucrez cu mare greutate pentru examenul de semestru la disciplina arte și,  cum cred că am dat în mintea copiilor, realizez un proiect de modelaj cu plastilină😏. Este o parte un pic din partea aplicativă a seminarului.     Cele bune!

Jurnalul săptămânii- săptămâna 20

 Săptămâna 11-17 mai 2026, luni 18 mai 

   Săptămâna trecută a fost  productivă. Cu rezultate mai evidente și parcă mai încurajatoare pentru mine. Constat că sunt mai multe vizite  în colțul meu virtual și vreau să mulțumesc fiecărei persoane care face un popas scurt în Simplitatea mea. 

      Fiindcă sunt restantă cu jurnalul de săptămâna trecută,  e momentul să trec în revistă ce am făcut...așa pentru a compara peste niște ani, când poate nu voi mai avea motiv de lamentări. 😅

       Vremea își face de cap, nu glumă. Dacă luni și marți a fost călduț- miercuri și joi a fost rece, un vânt păcătos care pătrundea până în adâncul oaselor, așa că am apelat la geaca groasă. Vineri și sâmbătă a fost mai bine, iar duminică din nou vânt ploaie,...off!  Unde e vremea de primăvară. Oare se apropie vara? 

       Cu toată vremea rece, mă străduiesc să plantez câte ceva în grădină: cartofii sunt slab răsăriți, ceapa și usturoiul se dezvoltă frumos, rădacinoasele abia se întrezăresc pe rând. Ceea ce mă bucură, sunt plantele din solar care cresc frumos. Anul acesta am plantat câteva semințe păstrate din tomatele de anul trecut. Vreau să văd ce recoltă produc, dacă merită efortul. 

      Atașez câteva imagini din grădină și solar.  Solarul la plantarea din 6 mai. Foarte târziu am plantat în solar, fiindcă în timpul nopții temperatura scădea până la 1-3 grade.  Am produs câteva fire de răsad de castraveți pe care  le-am sădit odată cu răsadul de roșii, ardei și vinete. 

        

     Solarul pe 16 martie. Plantele cresc frumos.  Temperatura mai ridicată din timpul nopții, favorizează creșterea lor. 

  Stratul de iriși începe să înflorească. 

     Am îmbinat activitățile de acasă cu cele de la serviciu într-un mod productiv și totul pare că se armonizează. Sâmbătă seara ne-am bucurat și de câteva ore petrecute alături de câțiva amici, într-o atmosferă caldă ce  ne amintea de Grecia. 

      Îmi doresc să fie  cu spor și săptămâna aceasta! 

Excursie: Sudul Dobrogei via Silistra-Bulgaria

             

               

      Am spuns că voi reveni cu impresii despre excursia la Silistra. Aleg Bulgaria din două motive: este aproape de zona în care locuiesc și  are  locuri frumoase de vizitat.  Recunosc locurile sunt frumoase, unele chiar minunate.  In acest articol vreau să las să vorbească natura și istoria. 

    Imaginea din stânga surprinde un frumos lan de rapiță, de pe câmpurile de sud ale Dobrogei.   Această regiune a tării este fascinantă nu numai prin multiculturalismul său- fiindcă se regăsesc vreo 18 etnii- ci și prin peisajele spectaculoase, relieful dominat fiind podișul. 

       Primul obiectiv în drum spre Silistra, a fost Mănăsirea Dervent, din sudul Dobrogei.  Este un loc de pelerinaj, datorită a două cruci de piatră considerate a fi făcătoare de minuni. Crucile sunt semn ale creștinismului în această zonă din vechi timpuri. Trebuie menționat că în apropiere se află și peștera Sfântului Andrei cel  care a propovăduit creștinismul în zonă, la începuturile acestei credințe. Mănăstirea este de rit ortodox, dar aici vin și credincioși  care aparțin altor culte religioase. 

          Imaginile următoare sunt de la acest obiectiv. 

            

       La această mănăstire, găsești și  simboluri ale unor momente din istoria noastră: o statuie înfățișând un luptător, având deasupra steagul dacic- un cap de lup și trup de șapte. Recunosc că sunt fascinată de istoria dacică, deși nu sunt atât de multe informații ca despre romani. Ceea ce pot să afirm sigur este faptul că lupul, ales drept simbol al dacilor, se regăsește pe teritorilul tării noastre, că este un animal viteaz și loial. In scrierile isorice despre războaiele dintre daci și romani este des amintit simbolul dacic, dragonul cu cap de lup și trup de șarpe.   Cel de-al doilea simbol  care face referire la istoria recentă ce a lăsat răni adânci în  multe cazuri, acesta este o hartă care prezintă lagăre de concentrare comuniste din zona Dobrogei- Periprava și Canalul Dunăre-Marea Neagră. 

           

                              

          Nu putem să nu surprind în imagini frumusețea Dunării la granița dintre Ostrov și Silistra. 

   ... și frumușetea Dunării la Silistra.

  Lișița surprinsă pe luciul apei,  a fost o mare încercercare. Atât de des apărea-dispărea, încât nici nu știu cum am reușit totuși să o imortalizez.  Era la pescuit și se scufunda atât de repede, pentru a apărea apoi în alt loc decât mă așteptam. 

         Un obiectiv vizitat a fost cetatea Medjidi Tabia, o fortificație otomană din secolul al XIX-lea Pe pereții de piatră. am găsit scrijelite nume ale soladților români, dovadă că a fost un punct de rezistență și în timpul războiului  balcanic din anii 1912-1913. 

         

      Orașul Silistra nu este ofertant din punct de vedere turistic, dar cu siguranță, îi poți descoperi frumusețea, dacă alegi să stai mai mult timp aici. 

        Are un parc foarte frumos, unde se găsesc și ruinele cetății Durostorum. Eu nu am ajuns până la ruine, fiindcă începuse ploaia și starea emoțională  îmi era afectată de slaba organizare a excursiei. 

 Imaginea de mai sus este din parc. Acesta este situat pe malul Dunării, iar peisajul este uimitor. 

         

         Acum este timpul să încep o nouă zi și să mă bucur de productivitate. O zi de vineri minunată tuturor! 

     

Stare de revoltă

       Sunt atât de revoltată  din cauza a tot ce se întâmplă în jurul meu.  Nu știu dacă nu sunt naivă,  atunci când cred că putem schimba ceva în bine, și apoi în mai bine. Eu încă mai am un gram de speranță . 

       Azi întâmplările, care mi-au afectat starea de bine, s-au ținut lanț;

- la serviciu, au fost vreo două întâmplări: ieri am fost nevoită pentru a doua oară să țin ora unui coleg care nu s-a prezentat la serviciu, motivând că are alte responsabilități primite. Lipsește frecvent, uneori invocând diverse situații, alteori fără să justifice: clar lipsește fiindcă  relațiile de nepotism funcționează, cu atât mai mult în comunități mici. Săptămâna trecută nu am luat atitudine; săptămâna aceasta i-am trimis mesaj.  Azi am anunțat responsabilul de școală că această situație îi afectează pe ceilalți.  Aștept efectul!

- o altă situație: săptămâna trecută, în prezența mea, elevul problemă al școlii a avut folosit un mesaj cu caracter discriminatoriu, jignitor  la adresa unui coleg, chiar l-a amenințat. Nu am rămas pasivă și am luat atitudine- referat disciplinar în care solicitam analiza comportamentului elevului agresiv și sancționarea conform regulamentului stabilit. Azi, una dintre colege a ținut să îmi atragă atenția că cei sunt acum în relații bune, iar acțiunea mea  a fost oarecum, deduc, nejustificată. Mi se părea că nu aud bine sau nu înțeleg ce vrea să spună? Elevul agresiv a creat multe probleme în școală. Între el și elevul agresat verbal au mai existat incidente unele cu consecințe. 

 - în aceasta seară merg la cumpăraturi, un singur articol, restul pe care trebuia să-l primesc afișat pe casa de marcat, restul oferit cu minus. un minus însemnat cca  15% din valoarea produsului. 

       Unde sunt oare  responsabilitatea, respectul, corectitudinea, buna-cuviință? Și ceea e cel mai dureros este faptul că cel care este corect, este blamat. 

         Mă întreb cum putem rămâne echilibrați într-o societate în care responsabilitatea este tot mai relativă? 

Jurnalul săptămânii, săptămâna a 19-a ( 04-10 mai 2026)

    

        Bună dimineața tuturor! Este duminică 10 mai, ora 8.36. Este zi de jurnal. O cana de cafea și multe pufarine (cereale expandate cu diverse arome)  și două mâțe atomice, îmi sunt companioanele. Pentru că sunt într-o perioadă agitată și mental sunt un pic presată, nu voi atașa imagini la acest articol, fiindcă trebuie să fac un transfer care necesită timp. Așa că voi reveni pentru azi la șablonul jurnalului de anul trecut. 

    🌞🌈 Vremea ☔⛅ 

          Săptămâna aceasta a fost cu temperaturi variabile- cald și frunos în timpul zile, rece ( temperaturi de 4-5 grade dimineața) și vânt seara și dimineața. Nu mi-am făcut curaj să renunț la articolele  vestimentare  de primăvară-toamnă.  

                                               

   🍚🍜 Din bucătărie🍞🍨

              Fiind o familie mică-mică, mi-am permis să gătesc doar marți și vineri pentru mesele principale, iar pentru celelalte să apelez la fast-food-uri pregătite în casă. 

                📋⌚ Organizare⌛💺

      Gestionarea timpului. 

             Ce mă definește cel mai bine? Criza de timp. Si această săptămână a fost la fel. Sunt în urmă cu lucrarea finală...așa că  mai trebuie să învăț mult despre gestionarea timpului. 

         

                 🌴🌺 Din grădină 🌿🍁

          Plantele în solar sunt frumoase, încep să se dezvolte. anul acesta am plantat și semințe păstrate din recolta de anul trecut. Vreau să mă conving dacă merită efortul de am păstra seminte. Rădacinoasele sunt plantate, cartofii asemenea, dovleceii și dovlecii și ei.

           Minusurile grădinii: multă, multă iarbă. Nu am reuși să o curăț așa cum îmi stabilisem. 

          

                  💊💌 Sănătate 💉💮

  Sănătatea fizică

         Oarecum bună. 

            

Sănătatea emoțională 

            Presiune legată de finalul cursurilor. Mai am 1 1/2 lună până la finalizarea lor, dar aceast timp vine cu agitație mai mare. 

              📃📗 Ce citesc📖📓

             Didactică și pedagogie pentru lucrare. 

              

            💃🔧 Ce meșteresc 🎀📐

           Nimic. 

                  

                 🎥🎭 Cum mă delectez 🎸🎵

                  Ieri am făcut o excursie cu o  agenție locală la Silistra, Bulgaria. Este aceeași agenție de care mă arătasem dezamăgită într-un articol anterior, dar M a insistat să meargă și, implicit, a trebuit să merg și eu, fiindcă nu vrea să meargă singur. Noi parcă insistăm să repetăm greșeli. A fost o dezamăgire, pentru mine, și această excursie. De ce? Din cauza organizării total dezamăgitoare-obiective puține, timp pierdut- mult timp, vreo 3 ore. Lipsa unui plan de rezervă. 

               

          

             

            💡🔎 Ce am învățat săptămâna aceasta 🔐🔬

                Am înțeles că, de fapt, nu am învățat nimic din greșelile mele. 

Ce am în plan pentru azi:

- ordine-e haos în locuință;

- finalizarea sau cel puțin apropierea de finalizare a ultimului capitol al lucrării;

- lucru la un proiect cca 2h;

-pregătirea unei pt examenul final. 

-pregătirea orelor pt mâine; 

             

ora 9.20

                  

                                                Weekend cu multă liniște!

Jurnal: săptămâna a 18-a ( 27 aprilie-03 mai)

   

duminica 03 mai 2026, ora 10.45

              

                 Bună dimineata! Este duminică și este zi de jurnal. Vremea e un amestec de plus și minus. Sunt acum în jur de 12 grade Celsius, dar bate un vânt iute care pătrunde adânc în corp. Doar am deschis un pic fereastra și i-am simțit puterea. Recunosc: nu îmi place vântul.

                Săptămâna care se încheie astăzi a fost și ea cu plusuri și minusuri. Un plus ar fi că în această săptămână m-am concentrat pe lucrarea pentru finalizarea cursurilor și îmi place că se conturează din ce în ce mai bine. Mi-am propus ca pe 07 mai să fie finalizată și să o trimit spre verificarea profesorului coordonator. Imi propusesem să lucrez intens în weekend, dar starea de sănătate mi-a jucat feste. Am fost eficientă joi după-amiaza până după miezul nopții, dar vineri și sâmbătă am lucrat mult sub ceea ce îmi propusesem. Poate recuperez azi.   Mi-am impus să mă concentrez mai mult pe lucrare în săptămâna care  începe  și mai puțin pe oricare alte activite,  în după-amiezile de după programul școlar. Asta va însemna un minus în locuință. Apoi trebuie să stabilesc un  program pentru examenul scris de finalizare a programului. Urmează și ultima sesiune cu provocările ei. Doamne-ajută să fie totul cu reușită așa cum mi-am propus la începutul anului. 

                Două situații mi-au adus emoții pozitive: gândul că în curând soțul meu va avea un program mai liber și vom avea răgaz să petrecem împreună timp mai mult și poate vom reuși să ne reorganizăm viața; o altă situație a fost ieri, când am primit de la un scriitor din bucurești, DMC, invitația de a mă alătura unui proiect de scriere creativă. Recomandarea mea a venit din partea unei colege cu care am lucrat în urmă cu 10 ani. Am avut o colaborare foarte frumoasă  bazată pe profesionalism, respect, încredere și apreciere reciproce. Recunosc a fost o mare surpriză pentru mine invitația. Proiectul urmează a se derula în lunile octombrie-noiembrie ale acestui an. Sunt curioasă să văd ce va urma. Cu siguranță o experiență frumoasă și cu stabilirea unor noi relații. 

              O săptămână cu spor în toate!

  P.S. Revenind la postarea de anul trecut din această perioadă, am retrăit momentele excursiei la Veliko Târnovo. Atunci, am trăit niște emoții intes negative, din cauza unei comunicări ineficiente. Cu ce m-am ales din acel program?  Cu o resursă RED pe care am realizat-o și recunosc că îmi este utilă la clasă.