Călătorie cu gust amar.
Duminică, 11 ian 2026, ora 7.20
E o vreme autentică de iarna. Primele trei zile ale săptămânii au fost plăcute, dar fiind ultimele zile de concediu, am stat mai mult în casă.
Pe data de 8 ian însă, data când am revenit la serviciu, a fost o schimbare radicală: o ploaie torențială cum nu am mai văzut în parțile noastre de mult timp, cu colectare a unor cantități mari de apă pe șosele, pe scurt, natură dezlănțuită. După-amiaza, ploaia s-a transformat în zăpadă, iar temperatura până la ora 14.00 scăzuse cu 10 grade: de la 9 grade la ora 7.30 la -1grad la ora 14,00. A nins apoi și în timpul nopții, iar vineri am avut o zi autentică de iarnă: cu frig afară, dar și în sălile de clasă.
Ieri, sâmbătă, nu a nins, așa că m-am bucurat să privesc natura îmbrăcată în alb, în timpul unei călătorii la Jurilovca, iar de azi se instalează codul galben de vânt și ninsoare. La acest moment temperatura este de -5 grade Celsius, dar vântul în că nu își arată puterea. Este preconizată ninsoare până în jurul prânzului. La noi încă nu ninge. Sper ca vremea să nu se deterioreze acut și să creeze probleme de trafic, fiindcă pentru astă-seară, am bilete pentru un spectacol de Anul Nou, organizat de Teatrul de Operă și Balet. Din anii anteriori știu că este un spectacol minunat și mi-ar părea foarte rău să îl ratez.
Cum primele zile ale săptămânii le-am avut libere, am avut timp de organizare, dar și de timp pentru mine. Am organizat căminul, mi-am făcut timp și pentru lectură, dar despre asta voi vorbi într-un alt articol, fiindcă mi-am propus să îmi notez separat impresiile de lectură. Ceea ce cred este faptul că unele cărți ajung să le citesc atunci când este timpul lor pentru mine. Legat de lectură, am decis să caut mai mult cărți în variantă electronică, cărți scrise, chiar dacă implică mai mult timp lectura decât audierea lor. Atunci când citesc eu, am posibilitatea să revin asupra unei pagini, să reflectez mai mult asupra unui paragraf, să pătrund mai adânc mesajul/ metafora textului. Am spus că voi căuta mai mult variante electronice ale cărților, fiindcă este mai economic din două puncte de vedere: economie de spațiu și economie financiară. Acest fapt aduce totuși și un minus- nu sunt pusă la punct cu aparițiile recente, însă nimic nu mă reține să mă informez și să mă decid dacă trebuie imperios să achiziționez o carte bună. Ca o mențiune, am găsit câteva jurnale în format electronic extraordinare, iar în librării au niște prețuri mari, din punctul meu de vedere.
In altă ordine de idei, am făcut mai sus mențiunea despre călătoria la Jurilovca. Da, a fost o călătorie cu plusuri și minusuri, iar dacă ar fi să punctez din formatul anterior al jurnalului ce am învățat săptămâna aceasta, ar fi că nu tot ce este împodobit în poleială este valoros sau veritabil. Ieri mi s-a confirmat proverbul românesc La pomul lăudat, să nu te duci cu sacul și această experiență mi-a lăsat un gust tare amar.
Decizia mea este clară: nu mai fac în România excursii cu agenții de turism. Interesul financiar primează, iar respectul pentru turist este undeva la coadă. Excursia a fost organizată de o agenție locală cu care a mai fost într-o excursie la Varna. Prima experiență a fost plăcută, însă nu m-am gândit că au fost bifate doar obiective turistice, atunci când au prezentat excursia la care am luat parte ieri.
Excursia, așa cum au prezentat-o, venea să ne ofere o autentică experiență a obiceiurilor gastrononice și culturale ale lipovenilor care pe 10 ianuarie sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi. Ce am primit de fapt? Un fiasco pe o sumă considerabilă. Evenimentul a fost ținut aici. Pe rețele sociale, prezentarea locului este făcută în termeni laudativi, fiind vorba de promovare. Pentru mine- a fost o dezămăgire și o pierdere de bani. A doua oara, nu mai calc pragul. Nici pensiunii, nici agenției.
Sala evenimentului era o terasă care nu fusese încălzită până la sosirea turiștilor. Meniul, de pește, așa cum ne fusese prezentat, nu a fost ceva deosebit. Aperitivul săracăcios, castraveți, roșii și salată din market, salată de icre- bună, într-adevăr, chiftele de pește, puțin pește prăjit, șalău cu maioneză, frumos prezentat, dar fad pregătit, zacuscă de pește, bună și aceasta, și o altă salata cu pește marinat, pe care o găsesc bunicică. Pentru doritori- o tuică călduță, nicidecum fiartă, cafeaua- dacă comandai lungă- venea după comnadă, doar dacă mai aveau cești😂, apa direct de la sursă, adică apă de robinet. Felul principal crap prăjit crocant, de nu îți dădeai seama de gustul cărnii, șalău prăjit, bunicel, un pătrat de mămăligă rece, scoasă din frigider și un mujdei de usturoi foarte iute și greu de nu te puteai atinge de el. La desert, colțunași- nu sunt pe gustul meu, poate buni pentru alții, și o bucată de chesse- cake, gustoasă. Băuturi erau țuică, afinată, vin. Am cerut vin fiert să mă încălzesc, gustos. La masa mea, unii oamenii au mâncat comod 😂îmbrăcați în gecile groase la care nu au renunțat, la fel cum ne-au servit și gazdele mâncarea: proprietara nu și-a dat jos geaca lungă de fâș și nici șapca tricota din cap. O doamnă tânără, despre care cred că îi era fiică, a renunțat la mâneci care erau detașabile, probabil, căci vesta de fâș până deasupra genunchiului, a fost tinuta de servire🤦♀️.
Toaleta frumos-rustic, în fundul curții😉, amenajată, curată, dar neîncălzită și cu aerisire naturală fiindcă fereastra era de fapt o gaură pătrată în perete cu o perdeluță albă și frumos încrețită😒. Preferai să nu ajungi acolo, chiar dacă situația era presantă.
Așa- zisul program artistic, a fost susținut de o doamnă, aflată la vârsta a treia, talentată, dar care a prezentat mai puțin cântece specifice sărbătorii sau reprezentative pentru tradiția locului, melodiile fiind comerciale, traduse în dialect lipovenesc. A cântat vreo două-trei melodii autentice. Programul cca o oră și atât. Recunosc că doamna a încălzit atmosfera, cât timp a fost convenția pentru prestația dumneaei.
Ce a fost frumos în această excursie? Peisajul pe care puteam să îl văd pe cont propriu cu 1/5 din suma cheltuită. Soțul meu încerca să mă convingă că ,,tradiția” costă. Eu consider că tradiția trebuie promovată cu mult respect, cu autenticitate și cu bun-simț. Sunt sigură că vin și câștigurile financiare, dacă respecți oamenii. De obicei, nu mă opresc asupra atâtor detalii, dar dacă printre cititorii mei sunt doritori să ajungă prin aceste locuri, ar fi bine să cunoască și aceste detalii. Nu știu cum este primirea în timpul verii, e posibil să fie deosebită de ceea ce am trăit, însă eu voi fi foarte precaută de acum.
Las mai jos câteva imagini cu ceea ce mi-a plăcut, de fapt.
Pădurea Babadag, surprinsă în straie albe. O reală frumusețe.
Tinuturi tulcene, cerul și pământul, pictate de natură în aceleași nuanțe. Poza nu a fost deloc modificată. E așa cum a surprins-o obiectivul telefonului mobil. Pentru mine, o încântare.
Este trist că nu pot spune același lucru și despre oameni. Păcat că s-a pierdut respectul și că primează doar interesul câștigului.
Vreau să termin într-o notă optimistă și să vă doresc celor ce poposiți în vizită aici și să îmi doresc o săptămână viitoare minunată!🧑🤝🧑
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu