Jurnalul săptămânii 26/53

     E duminică dimineața! In jur de ora 7.00.  Atmosfera este una plăcută. Am ferestrele deschise și se simte o adiere răcoroasă. Aby și Cappy sunt așezate cuminți una lângă alta la fereastră. Aby este mult slăbită după ce o lungă perioada a fost „în călduri”, vreo 10 zile. De mâine, se anunță o vreme infernală cu temperaturi de 40 de grade Celsius. Codul roșu de căldură a fost prelungit până miercurea viitoare. Vom face față căldurii intense, așa cum am făcut-o și altă dată.

     Săptămâna aceasta a fost lipsită de evenimente majore. Am încercat să mă concentrez pe examenul de absolvire. Materia este stufoasă, conținuturi încărcate, unele chiar inutile. Imi dau seama că deseori se pierde esența educației în detalii. Ar trebui o planificată o instruire care să fie chiar de mare ajutor în sala de clasă. Nu mă tem de subiectele de pedagogie sau psihologie generală, sunt însă unele subpuncte care implică noțiuni care nu au nicio relevanță pentru activitatea formală din școli. Spre exemplu, stilurile de predare. Ceea ce mi se pare mie relevant, este promovarea/ explicarea  stilului care crește eficiența învățării. Nu trebuie să știu toate stilurile care nu aduc plus valoare, trebuie să știu cum să îmi formez un stil propriu de predare pornind de la repere foarte bine stabilite. 

     Sunt prezentate teoretic noțiuni de pedagogie pe care le poate citi din cărți de specialitate oricine, însă ce ar trebui ar fi cum să armonizezi aceste metode cu mijloacele de învățare cu modul de organizare a activității. Lecțiile au atât de multe etape (spre exemplu: organizare, captarea atenției, recapitulare, anunțarea titlul și a obiectivelor, prezentarea unor conținuturi, dirijarea învățării, obținerea performanței, asigurarea retenției și a transferului) și se pierde din vedere că ora de curs are cca 45-50 de min. In teorie, toți știu aceste etape, dar cum  se gestionează timpul, mai greu, fiindcă desfășurarea unei ore de curs depinde de foarte mulți factori. Si cel mai important, trebuie să cunoști foarte bine particularitățile colectivului de elevi și acolo unde sunt 22-24 de elevi în clasă, iar conținuturile  sunt concentrate, fără exersare nu se pot fixa informațiile. Pentru că tot este vorba de educație, săptămâna viitoare voi nota în jurnal impresiile legate de această experiență. 

     Săptămâna aceasta a fost și prima săptămână de pensionare la lui M. Credeam că va fi un moment care îl va scoate din programul obișnuit, că va avea prea mult timp la dispoziție. Falsă impresie:  miercuri și vineri a fost rugat să se prezinte la serviciu, având nevoie de experiența lui pentru a  pune în funcțiune niște utilaje. Heee! Cum înțeleg unii profesionalismul unui specialist atunci când acesta nu mai este prezent. Așa că de miercuri dimineața, până vineri după amiaza, telefoanele au sunat continuu. Chiar dacă joi nu a fost prezent fizic, a gestionat situația telefonic. Vineri a ajuns acasă mult după terminarea programului obișnuit, fiindcă treaba trebuia  terminată. Care este diferența? Munca lui este voluntară acum.  Din punct de vedere al programului, și-a imaginat că a avut 2 zile de concediu, după care a revenit la serviciu, așa ca să nu trăiască sentimentul inutilității și  ,,sindromul tânărului pensionar”😀

      Printre activitățile profesionale, ne-am ocupat și de grădina care arată minunat. Legumele deja își arată roadele. Dacă anul trecut căutam cu lupa un castravete printre vrejurile aproape uscate, acum deja am început să conservăm. Cartofii sunt o minunăție, roșiile în solar au rod frumos, iar ieri deja am recoltat câteva vinete care au devenit o gustoasă salată de vară.  In grădină, avem și legume și iarbă. Timpul pentru curățarea plantelor de buruieni va fi după săptămâna viitoare, E posibil să fie savană când mă voi reveni la ea.  Adaug câteva instantanee surprise de M. aseară în grădină. 

          

           Legat de starea emoțională, și eu și M. încercăm să ne concentrăm pe familia noastră, dar fiecare dintre noi este afectat de ceea ce se întâmplă în familia extinsă. O familie ne-a arătat ce înseamnă solidaritatea iubirea, susținerea necondiționată într-un moment dificil, când  un diagnostic neașteptat te poate dezechilibra, cealaltă ne-a oferit  o imagine a ceea ce poate crea lipsa acută de comunicare, unde poate duce decizia de a-i da o lecție celuilalt. Ceea ce mi s-a confirmat este că nu aș putea trece niciodată peste trădare. Am înțeles două lucruri despre mine: că atunci când aș lua o decizie să plec, să abandonez, aș face-o doar dacă am epuizat toate resursele de a comunica ceea ce simt, iar plecarea va fi definitivă, fără a lăsa pe cineva să își facă iluzii cu privire la intențiile mele, iar dacă cineva m-ar trăda, oricât de dificil ar fi pentru mine, nu va mai face nicicând parte din viața mea. 

         Chiar dacă jurnalul meu pare fragmentat, notez aici ceea ce simt autentic în  momentul consemnării. Nu pot detașa total expriența profesională de cea privată, nu pot fi indiferentă și lipsită de implicare. Ca un exemplu, zilele trecute când eram concentrată pe temele pentru examen și mă pregăteam pentru acesta, o elevă care are luni examenul de bacalaureat m-a abordat printr-un mesaj pentru a-i  lămuri câteva aspecte legate de posibile subiecte. M-am oprit din activitatea mea, am sunat-o  și aproximativ o oră am discutat despre unele neclarități. Ceea ce a debusolat-o a fost decizia de a participa la niște cursuri online graduite oferite de o tânără (mi-a spus eleva mea), despre care nu știa ce competență are-profesor sau student. Cert este că i-au fost livrate niște sugestii care nu aveau legătură cu realitatea examenului. Din nou, mi-am dat seama că uneori apreciem greșit ceea ce avem. 

              Inchei articolul așa rotund: pornesc de la educație, ajung tot la educație.  Sper să avem toti o săptămână viitoare cu reșite! Spor și liniște interioară tuturor!

Jurnalul săptămânii 25/53 (15- 21 iunie)

     

   Săptămâna ce s-a încheiat a stat așa, sub semnul schimbării. O schimbare binevenită după zeci de ani de muncă. Este o nouă realitate cu care fiecare dintre noi trebuie să ne obișnuim...cel mai mult M., fiindcă  si-a pierdut rutina. Pe de-o parte se bucură de libertate, de liniște, pe de altă parte, se întreabă cu ce să își ocupe timpul. Ultima zi de lucru a fost joi, iar duminică seara se întreba ce va face luni. Ziua de vineri și weekendul par să îi fi fost zilele de relaxare. Urmează această săptămână de acomodare la noul său statut. 

     Am scris și vineri despre acest eveniment din familie, parcă mi se pare ireal a fi posibil. 

    In altă ordine de idei, săptămâna trecută a fost așa cu un amalgam de trăiri.

...la serviciu, final de an școlar. Incheiere de medii, nemulțumirea unei mămici că a ei fetiță nu a obținut în final media pe care o aștepta. Cineva complotează mereu împotriva copilului ei, 😀 vina este numai a altcuiva, nicidecum a copilului. Consilii de final de an școlar, serbări, premieri. In timp ce anunțam premianții, mi-am dat seama că de 14 nu mai făcusem acest lucru în cadru festiv. Fiind diriginte de liceu, clase cu profil tehnologic, anul scolar are o săptămână în plus și premierea elevilor nu mai avea loc cu fast. Când am realizat cât de mult timp a trecut, chiar mi-au copleșit emoțiile. Atunci  când  mi-am dat  seama cât de repede  se scurge vremea și cât de fragili devenim odată cu fiecare an ce trece,   mi-am propus să trăiesc frumos fiecare clipă. 

... în familia extinsă piesele de puzzle parco tot nu se potrivesc. Ruda bolnavă trebuie să  facă investigații pentru  recuperare. este posibil să urmeze o nouă intervenție pe creier. deci situația nu este nicicum una care să nu aducă îngrijorare. Pe de altă parte, celălalt C. are nevoie de suport moral și ajutor fizic după ce a trăit experiența trădării. Îi suntem singurul sprijin. 

      O mică ieșire de duminică seara, toți trei, parcă a adus un pic de liniște sufletească. Imi doresc ca totul să fie bine. 

       Pentru mine săptămâna aceasta este solicitantă, fiindcă trebuie să mă concentrez pe examenul final care va avea loc săptămâna viitoare. 

        O săptămână cu liniște să fie!

Despre granița ieri-azi

       Este 19 iulie. Oficial este ultima zi a anului școlar. Se mai încheie unul. Azi este organizată festivitatea de premiere. Conducerea  a ales să o oficializeze în curtea școlii, în ciuda faptului că vor fi 27 de grade. Nu înțeleg de ce nu l-a Căminul cultural așa cum se întâmpla în anii anteriori.  Mă bucur că vine timpul unei pauza binemeritate după un an foarte greu. Peste o săptămână urmează examenul meu final și este obligatoriu să bifez prima reușită a anului. așa cum mi-am setat obiectivele la început de an. Recunosc că urmarea unor cursuri superioare la vârsta de 50+ este un act de curaj. Mi-am dat seama că am pierdut ritmul și exercițiul examenelor mari, odată ce m-am așezat pe acest post didactic. Anul viitor, vreau să încerc o schimbare, dar asta este o altă poveste despre care voi vorbi la timpul potrivit. 

       În altă ordine de idei, ziua de azi vine cu o nouă schimbare profundă în relația mea. M. trece începând de azi la un nou statut social. Doamne, cum au trecut anii. Ieri, în timp ce îl pregăteam pentru ultima lui zi de serviciu, mi-am dat seama că rutina mea de  dimineață de  31 de ani se va schimba radical, și nu numai această rutină. Si m-am  bucurat!  Acum vom avea cu adevărat timp. Si sper să ne bucurăm de el. Mi-am dat seama că dincolo de realizările materiale, de cele profesionale, noi am construit o relație solidă bazată pe onestitate, pe sinceritate, pe încredere, pe o similitudine a gândirii și comunicare-chiar dacă în trecutul foarte apropiat consideram că noi comunicăm deficitar. A trebuit în ultimele trei săptămâni să apară două situații problematice care să mă facă să îmi dau seama de ceea ce am și să îmi reconsider poziția. Uneori, chiar nu esți conștient de ceea ce ai construit.  Experienața de  familie a unei rude foarte apropiate m-a făcut să înțeleg că uneori trăiești într-o realitate iluzorie, fără să cunoști cu adevărat omul lângă care trăiești. Lipsa comunicării conduce acut la destrămarea unei relații oricât de lungă ar fi aceasta, iar  sentimentul de trădare poate dezechilibra. Am înțeles clar că în relația noastră asta nu s-ar întâmpla: că oricare dintre noi ar avea curajul să spună ce îl  deranjează și că nu ar da bir cu figiții ca un laș, că îi va păsa de suferința celuilalt. Veți considera că este ilogic ceea ce afirm:  nu, trădarea poate apărea oricând într-o relație,  am învățat-o de curând de la o persoană în care toți aveam încredere.  O altă situație, mi-am demonstrat că gândim similar, fiindcă M a spus înainte ceea ce eu voiam să îl rog și nu era vorba de o banalitate. Si  mai adaug faptul că de multe ori ni s-a întâmplat amândurora să  vrem să îl apelăm pe celălalt, dar să primim apelul în timp ce încercam să apelăm, fără să avem ceva important de comunicat, ci doar să verificăm cum celălalt se simte. 

    Dincolo de realizările materiale, cred că important este ce realizezi la nivel emoțional, comunicațional, cum echilibrezi acea relație, cum îl simți pe cel de lângă tine. Asta vine în timp. 

          Începând de azi, va fi altceva și probabil acest altceva se va shimba atunci când eu voi fi în postura actuală a lui M...dar până atunci mai e timp.

             Zile frumoase și cu gânduri bune să avem toți!

       

Săptămâna 24/ 53

    Săptămâna trecută a fost atât de solicitantă, încât nici nu știu când a trecut.

luni- competențe orale ale examenului de bacalaureat

marți- completarea situație elevilor și testele finale de an

miercuri și joi ( dimineața)- continuarea activitații scolare

joi (după ora 17) două examene de sesiune- unul dintre acestea extrem de solicitant

vineri (dimineața)- alt examen și înscriere la exam final

sâmbătă-întoarecere spre casă- trafic, solicitare, dezamăgire. Din nou, dezamăgirea că unii oameni nu-ți înțeleg acțiunile și nu apreciază efortul. Sâmbătă am decis să nu mai las garda jos și să acționez așa cum simt. Am primit reproșuri despre care am crezut că sunt nejustificate, am plecat.

duminică- am lucrat un pic în grădina. 

Este o perioadă tare solicitanta!  

Spor  și zile productive tuturor!

Săptămâna 23/ 01-07 iunie 2025

     O lectie învățată: nu lăsa emoția să te ghideze. Ceea ce cred eu despre oamneni, nu este ceea ce ei sunt. Atentie sporită pentru a nu trăi dezamăgiri.