Luni, 31 august. Ultima zi de vacanță, de vară, de liniște. Cum a fost această vară? Răspunsul este clar: o vară atipică. În verile trecute călătoream, citeam, mă organizam cu totul altfel. În vara aceasta, mai nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Am reușit abia-abia să termin Procesul lui Kafka, am ajuns doar două zile în Delta Dunării și... cam asta a fost tot. Drumurile la București nu au fost nicidecum pentru relaxare, ci pentru alte îndatoriri.
Stau și mă întreb uneori dacă e bine să procedez așa. Uneori îmi răspund „da” și găsesc argumente; alteori îmi spun „nu” și găsesc la fel de multe motive. Cert este că a fi mereu undeva pentru altcineva este obositor, uneori chiar epuizant fizic și moral. Dar apoi îmi amintesc de momentele în care alții au fost sprijin pentru mine și regăsesc echilibrul.
Astăzi mi-am permis doar să las timpul să treacă, după o săptămână epuizantă mai mult psihic decât fizic. Am rezolvat câteva subiecte date anul acesta la examenul de titularizare, doar pentru a mă conecta treptat la ziua de mâine, când începe un nou an școlar. Tot ce îmi doresc acum este să am forța emoțională de a depăși provocările ce vor urma. Din experiența acumulată, știu că vor fi multe — dar știu și că le voi face față, pas cu pas.
Un început de an școlar cu înțelepciune și energie bună tuturor!
