Chiar dacă duc un trai simplu și sunt conștientă că sunt trecută de mult timp de jumătatea vieții, nu pot să nu mă îngrijoreze evenimentele politice care se petrec în prezent. Poate veți crede că temerile mele sunt discutabile și mă erijez în omul care știe prea multe și emite păreri despre tot. Nu sunt așa! Nu sunt nici genul de persoană să stau și să gândesc ,,cu vrea Domnul” fiindcă în situația de fapt actuală, nu ține nimic de divinitate, ci clar de acțiunile celor puternici.
Pentru mine, este evident că se pregătesc schimbări majore la nivel mondial. Pandemia care a reușit să închidă o lume, mi-a arătat că omenirea poate fi manipulata ușor, fie prin propagarea panicii, fie prin coerciție. Istoria este o dovadă că după o perioadă de criză majoră, urmează un eveniment de mare amploare.
Mi se pare că nu se conștientizează starea aceasta de fapt și lucrurile merg înainte, într-o inerție, și ne păcălim că trăim o stare de stabilitate. Incerc să mă privesc pe mine cu detașare: îmi duc rutina zilnică (acasă și la serviciu). La serviciu, sunt aceleași situații-nemulțumiri pe de-o parte față de acțiunile unora vs acord total cu ceea ce se stabilește în numele unor favoruri, depinde cine în ce tabără se poziționează, comunicare lipsită de eficiență: acasă aceleași activități casnice, fără prea multă socializare, un fel de automatism existențial.
Ce s-ar întâmpla dacă aceste obișnuințe ar fi schimbate, ar fi total răsturnate? Stau și mă întreb dacă aș reuși să mă adaptez. Omul este ființă adaptabilă și educabilă, dar mai reușești să faci schimbări radicale după o anumită vârstă? Să supraviețuiești cu schimbarea, cred că ești nevoit, să te adaptezi mă gândesc că este mai greu pentru cel care duce o existență liniară, fără prea multă aventură.
Cred că îngrijorările mele nu sunt toatal neîntemeiate și dacă recunosc ceea ce mă frământă, poate voi întelege mai bine ce se petrece în jurul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu