 |
In această seara am deschis laptopul să pregătesc fișele de lucru pentru orele de curs de mâine. La un moment dat, Aby victorioasa din imagine și încă războinica în momentul în care scriu, a venit la mine și și-a cerut momentul de atenție, de drăgălășenie. Îmi cerea, parcă, să mă detașez de ceea ce fac și să stau un moment cu ea.
I-am acordat timp, dar prea puțin fiindcă voiam să imortalizez momentul când insistă să stea cu mine. Am plecat în camera alăturată să-mi aduc telefonul, iar la întoarcere am constat că războiul era început, iar Capy deja devenise victima.
Am stat și le-am privit. Mi-am dat seama că despre asta e vorba, de fapt,
despre cum alegi să faci față încercărilor care vin: cu încrâncenare, cu efort
Am făcut repede o radiografie a săptămânilor acestei luni și mi-am dat seama că poate și starea mea emoțională a fost cauza epuizării resimțite.
Cum a fost perioada ce a trecut de la începutul anului școlar?
...cu întrebarea pusă aproape zilnic ,,De ce trebuie depuse la școală dosare pentru sprijinul social-rechizite, burse, tichete sociale, când primăria are serviciu de asistență socială și tot primăria este cea care eliberează ancheta socială, adeverința deținere sau nu de teren arabil și ar trebui să aibă și evidența familiilor vulnerabile din punct de vedere social, unii dintre parinți primind ajutorul social acordat de primării?” Mi-am alimentat singura starea de stres, fiindcă nu se schimbă nimic.
O altă întrebare pe care mi-am tot repetat-o în aceasta perioadă a fost: Oare știu cei responsabili de gestionarea învățământului cum este doar să citești textul literar-suport la o clasă de dublu simultan? Timpul nu ajunge realmente. La predare este și mai dificil. Să predai în 50 de minute conținutul învățării pentru clasele aV-a, a VI-a, aVII-a este slalom printre noțiuni, nu învățare. Se poate explica analfabetismul funcțional, când există o astfel de realitate în multe școli din mediul rural? Cu siguranță, da!
Incerc să găsesc soluții la clasă pentru optimizarea învățării. Nu am fost pregătită pentru o astfel de situație, nu știu să existe cursuri care să pregătească un profesor pentru predarea simultată. Pur și simplu m-am trezit cu această stare de fapt și ...,,trebuie să ne adaptăm”.
Situațiilor profesionale se adaugă ce personale, care trebuie și ele rezolvate. Distanțelor parcurse în timpul săptămânii, între școlile la care predau, s-au adăugat în două weekenduri consecutive peste 1000 km pentru a fi sprijin celor dragi mie. Așa că...există explicații!😏
...dar mâine, indiferent de ce urmează,voi avea în minte întrega zi (și poate și în zilele următoare) imaginea blănoaselor mele care se luptau cu bucurie și care au adormit împăcate, până să termin articolul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu