![]() |
Începutul de an școlar ar trebui să fie un moment al bucuriei, fiindcă mă reîntâlnesc cu elevii după o perioadă de 2,5 luni de vacanță, cu colegi cu care să împărtășesc impresii de vacanță și, de asemenea, să stabilim direcții pentru noul an școlar. Cred că într-o lume ideală așa ar trebui să se întâmple.
Cum a fost, de fapt, anul acesta? Mult mai stresant decât în anii anteriori, fiindcă pe lângă creșterea normei didactice cu puțin timp de începerea anului școlar, decizia de a crește efectivele de elevi a condus și la pierderea unor clase și organizarea orelor în regim simultan, la unele structuri ale instituției în care activez.
Ce mă stresează?
1. Depunerea la școală a unor dosare pentru acordarea de ajutoare sociale
La început de an școlar se depun dosare pentru diverse ajutoare pentru elevii cu diverse vulnerabilități sociale, dosare de care se ocupă prof. diriginte. In prima săptămână s-au depus dosarele pentru rechizite. Sunt cazuri când adulții nu sunt capabili să completeze corect dosarele și trebuie să fie contactați de mai multe ori pentru a trimite docmentele solicitate ca să se poată fi depus dosarul complet.
Urmează săptămâna viitoare o altă ,,sesiune” de depunere a dosarelor de bursă socială-o altă perioadă stresantă. Este aceeași situație-cazuri sociale, de obicei, cu nivel de educație foarte scăzut. Iarăși trebuie insistat pentru ca dosarul să fie complet. Tot demersul este făcut pentru a sprijini, de fapt, copilul.
2. Diverse instructaje făcute de diriginte și întocmirea unor proceselor-verbale
Tot acum este perioada hârtiilor de organizare- procese-verbale peste procese-verbale. Diversele instruiri cred că ar trebui facute de specialiști, care pot prezenta mult mai adecvat măsurile de siguranță. Eu fac instructajul pentru prevenirea și stingerea incendiilor, eu îl instruiesc cu privire la drepturile și îndatoririle pe care le au, tot eu vorbesc despre grija față de sănatatea proprie și sănătatea celui de alături. Acestea sunt doar câteva exemple. Cred că dacă un pompier ar face instructajul PSI, un cadru medical ar vorbi despre măsurile de igienă sau despre alte măsuri de prevenție, ținta ar fi mult mai bine atinsă. Acestea sunt doar două exemple...
3. Diverse tipuri de planificări
- Planificările anuale, calendaristice, proiectările- toate acestea stabilite pentru întreg anul, într-un timp scurt. Consider că, într-adevăr, relevant pentru activitatea didactă este organizarea orelor de curs și atunci, ar trebui planificată materia în liniște pentru fiecare clasă, fără presiunea predării la comisie la data stabilită de un coleg care a fost numit ,,sef de catedră”. Considerați că au dispărut comisiile și hârtoagele? Ei bine, nu în toate școlile. Eu încă ,,mă bucur” de minunata comisie. Este cunoscut faptul că realitățile colectivelor de elevi sunt particulare și că organizarea lecțiilor trebuie făcută în concordanță cu acestea. Pentru un real progres atenția ar trebui să se concentreze asupra acestui aspect. Punctez clar, acest aspect ar trebui să primeze la început de an școlar. Acum cred că ar trebui să se așeze la masă profesorii din aceeași arie curiculară și să stabilească obiective comune clare, să fixeze în ce perioadă a anului școlar predau conținuturi care se intersectează cu mai multe discipline, ca să nu mai apară discordanțe. Pentru mine aceste discuții sunt vis.
- planificări pentru pregătirea examenelor naționale, pentru activități remediale, pentru pregătirea elevilor pentru diverse olimpiade și concursuri.
- planificări ale activităților extradidactice, extracuriculare... și tot planificăm...
4. Teste a căror relevanță nu o găsesc
Testele de evaluare inițială date la început de an școlar pentru primul an de studiu al unei materii. Mi se pare o aberație. Copilul abia pe parcursul anului descoperă disciplina respectivă. Cum să îl testeze la ceva ce nu a învățat? La un astfel de test am renunțat!
5. Predarea simultană
Organizarea orelor în regim simultan. Oricât de competent ar fi un profesor, oricât de bun pedagog ar fi, nu cred că va reuși să predea conținuturile cu maximă eficiență...
..am scris acest articol ca o descărcare emoțională creată de niște nemulțumiri, dar mărturisesc că îndoielile dispar atunci când intru pe poarta școlii și primesc îmbrățișări de la elevii mei.
Atunci știu de ce am devenit pofesor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu