Când jucăriile păstrate ale copilului, devin preferetele animalelor de companie...

      Unii dintre cei care poposesc pe pagina  jurnalului meu on-line, poate vor recunoaște această figurină de pluș, ea regăsindu-se în urmă cu aproximativ 23 de ani în pachetul Happy Meal, McDonald`s.  Fiicei mele îi plăcea pe la vârsta de 4-5 ani să își împodobească rucsacul de la grădi cu figurile găsite în acest meniu.

      In timp, s-a jucat cu ele, apoi au fost păstrate ca amintiri într-o cutie, alături de alte jucărioare printre care și două păpuși Barbie (care în vremea copilăriei fiicei mele aveau prețuri exorbitante pentru salariile pe care le aveam atunci).  Bucuria primirii lor (una când a împlinit 6 ani, alta când avea 10 ani) mi-o amintesc și acum.  

    Multe jucării și hăinuțe din vremea copilăriei ei au fost donate, pe  altele, cu semnificație,  le-am păstrat pentru a crea o legărută între generații. Azi de unele se bucură fiica ei. 

     Micile figurine le-am scos, însă în urmă cu vreo 6 luni, când mâțele mele tot căutau jucării prin casă. Dintre cele trei jucării date mâțelor, ursulețul din imagine este preferatul lui Aby. A făcut așa o pasiune pentru el, că se plimbă cu el prin casă și scoate un anumit sunet atunci când ni-l aduce să știm că ea și micul ei prieten galben sunt lângă noi. 

    O privesc cu multă emoție mereu. Mă fascinează atașamentul acesta pentru jucăria ei: momentul când o  caută prin casă, gingășia cu care o atinge, supărarea atunci când nu o găsește. E clar pentru mine că animalele au sentimente, iar  legătura cu omul nu este doar un ceva creat prin condiționare.

    Cele două pisicuțe au trăsături particulare, atât de bine de bine definite, încât și atunci când stau una lângă cealaltă, le pot deosebi, după zgomotul respirației, modul cum torc, iar când sunt active diferențele sunt foarte vizibile. 

Aby, în gardă!

Mă bucur că pot asocia aceste jucării și cu animăluțele pe care le cresc!

                        O zi de sâmbătă minunată.