marți, martie 31

Arc peste timp

            Vârsta 50+   aduce cu sine schimbări: una dintre acestea este insomnia. Am deschis laptopul cu intenția de a citi un pic din cartea începută cu mult timp în urmă, dar m-am trezit accesând pagina de blog. Am revenit asupra unor articole și m-am oprit asupra săptămânii a 13-a a anului trecut. 

           Era un timp de durere, dar și de automotivare pentru depășirea momentul fatidic din viața mea. Am reușit să mă liniștesc în prezent, dar evit să revin în locul unde cândva era casa părintească. 

          Apoi,  ca parte a activității profesionale, este consemnată și atunci perioada simulărilor și,  recitind articolul, am constat că anul acesta au fost mult mai multe lucrări de evaluat  la Bac- 84, în total, față de 55, anul trecut. În ciuda faptului că nu au participat toate județele la simularea națională, cred că au fost mult mai puțini profesori evaluatori la nivel național, dacă numărul  lucrărilor a fost așa  crescut comparativ cu anul anterior. 

        

duminică, martie 29

Jurnalul unei săptămâni în care nu am putut controla nimic.

 

Săptămâna a 13-a, (23-29 martie 2026), ora 17.10

     Este duminică, da, este ziua jurnalul săptămânal. Cum a fost această săptămână? Cu multe situații fără control. 
      Vremea si-a făcut iarăși de cap! Vânt, frig, ploaie. Plouă continuu de ieri. Termometrul indică 9 grade afară, dar ploaia continuă și vântul în rafale, mă conving să stau în casă. Azi nu am ieșit absolut deloc afară. Nu îmi place ploaia, ioc! ( în zona mea ,,ioc” este sinonim pt ,,defel”, ,,nicidecum”)
       Dacă vremea este capricioasă, nu putea starea de sănătate să fie altfel, așa că m-am căptușit cu un virus care mi-a dat peste cap weekendul, așa să fie și el la concurență   cu vremea și cu  cu numărul lucrărilor pe care le-am primit pentru evaluare. 
        Referitor la evaluarea lucrărilor, ar fi câteva situații de povestit, aș putea spune acum amuzante.  Luni seara am primit notificare pe email că mi-au fost alocate lucrări. Accesând platforma, eram informată că nu am primit ..un rol”. Ha! super!  Ce puteam gândi? Bineînțeles că problema este la contul meu. Frământări, întrebări, incertitudini. Verific marți dimineața, înainte de a pleca la serviciu. Același mesaj. După o conferință on-line susținută pe parcursul zilei,  am aflat: contul nu fusese deblocat 😂.
       Bun!  Verific imediat după întâlnirea online: 50 de lucrări. De marți după-amiaza și până miercuri în jurul prânzului, având 2 h fereastră în timpul programului școlar, evaluez 25 de lucrări. După terminarea programului, adică după  ora 14.00, verific platforma:  35 de lucrări erau neevaluate. 
Înțeleg: s-au alocat alte lucrări. Reîncep evaluarea cu scopul de a rămâne până seara cu 25 necorectate. După câteva lucrări, surpriză, numărul în loc să scadă, crește. La o verficare nouă aveam 37. Super muncă!👍
       Mă opresc! Am continuat zilele următoare. Vineri, spre seară,  mai aveam 12 lucrări evaluate partial. Sâmbătă mi-am alocat timp pentru gătit și dereticat prin bucătărie, așa că am abandonat sarcinile de serviciu. Azi dimineață verific platforma: surpriză - total: 22 de lucrări. Bucurie maximă! 😂 
Până la această oră am reușit finalizarea lor. Perioada de evaluare ține până la 1 aprilie. Să ne bucurăăăm! Poate voi mai primi!😉Evaluarea se face în mod gratuit în timpul liber. Super! 
           De adăugat că  tot în această săptămână, la școala structură unde sunt diriginte, marți și miercuri nu a fost căldură, fiindcă iar au fost probleme la rețeaua de apă. Joi dimineață, nu era cald, dar în jur de ora  9.00,   a venit  apa, iar, apoi, pentru că am insistat, dna care este îngrijitor, a aprins focul! Enjoy! La ora 9.50, când eu am plecat spre cealaltă școală, caloriferele erau călduțe!
            Tot joi, ruda operată s-a întors la spital, fiindcă organismul are reacție la plăcuta metalică cu care este închisă cutia craniană. Acum se pare că este bine. I-am îndrumat să mai aștepte, după ce au ok-ul medicului, înainte de a reveni acasă. Este a doua oară când se întorc la București, după externare. Sunt îngrijorată!
             Azi, am avut și o surpriză plăcută: un fost elev, acum căsătorit și tatăl unui adolescent, a venit să mă viziteze. A fost o bucurie întâlnirea cu el. Am stat și am depănat amintiri  vreo oră și jumătate. Am împărtășit fiecare momente din viața noastră. A fost tare plăcut! M-am deconectat puțin. 
       Acum, gata, trebuie să pregătesc materialele pentru activitatea de mâine. Începe programul Săptămâna verde și mi-am propus să abordez mâine tema: Calitatea mediului în care trăim, ne  influențează calitatea vieții. Titlul este amplu, dar vreau să înțeleagă fiecare copil că schimbarea vine de la fiecare, chiar dacă este un gest considerat mic.  Îmi doresc să fie o activitate de conștientizare a actiunilor negative ale omului, asupra mediului natural, dar și ambiental. 
                 Mi-ar plăcea să fie o activitate cu impact. Sper să nu par o idealistă! 
                                             O săptămână cu zile senine!

    P.S. Așa cum am anticipat, astăzi,  miercuri, 01 aprilie, au mai fost alocate 4 lucrări. In total 84.  Aștept rezultatele elevilor mei. Imi pare rău că trebuie să recunosc un fapt general, și anume slaba pregătire a elevilor de liceu. 
    În ciuda faptului că în trecut, educația din România era la un nivel ridicat, astăzi, din cauza accesului din fragedă vârstă la ecrane smart, din cauza unor libertăți greșit înțelese,  din cauza schimbărilor radicale ce au avut impact negativ asupra sistemului de învățământ, din cauza lipsei unei selecții riguroase în unvățământul preuniversitar și universitar,  a unei finanțări precare și a politizării educației, România a ajuns o țară cu rezultate slabe la învățătură. 
    Din păcate, este distrus ceea ce era cândva valoros- educația în familie și scoală, unitatea și cooperarea, empatia și grija pentru aproapele tău. 
       Sunt o idealistă și cred că mai avem o șansă de recuperare.




          
          

sâmbătă, martie 28

Trecerea la ora de vară


 Bună dimineața tuturor celor care faceți un mic popas în colțul meu virtual! 

        Este  sâmbătă dimineața, 28 martie, ora 8.30, ultima zi în care ceasul indică ora de iarnă. Și, Doamne, atât de mult vreau să mă bucur de această zi, fiindcă revenirea la ora de vară este pentru mine o perioadă de dereglare totală. Dacă în urmă cu ceva ani, tranziția se realiza repede, acum am nevoie de mai mult de o săptămânână ca să mă acomodez (ca să fiu mai drăguță cu mine spun o săptămână, de fapt trec  aproximativ două săptămâni🙆🙈).

        În timp ce îmi făceam cafeaua mă gândeam cum aș putea să găsesc o tehnică bună de acomodare, și anume cei 5 pași pe care îi am în vedere de multe ori când apare o situație solicitantă.  Nu știu dacă va funcționa, dar încerc să pun pe hârtie niște reguli care să mă ajute în primele zile. Cu fiecare an ce trece, această schimbare a orei devine mai dificilă, mai greu de gestionat, fiindcă mă simt flăguită de energie.

      Și pentru că am simțit (din nou😀) nevoia de a mă lamenta aici, așa ca să nu ies din propriile tipare, acum hai la treabă  că sunt multe de organizat în locuință, pentru serviciu, în gânduri.

                                                  O zi productivă tuturor!

            


duminică, martie 22

Jurnalul unei săptămâni banale


 Săptămâna a 12-a  ( 16-22martie 2026), duminică, ora 9.15

 Bună dimineața! 

     Ei bine, da, așa am simțit această săptămână, o săptămână banală;  7 zile care au trecut fără mare impact asupra existenței mele. Cu exceptia faptului că am reușit diminețile să scriu câte un articol scurt pe blog, nimic altceva notabil. 

      Nu este vorba  de lamentare, îmi pare rău dacă tonul sună așa, nu aceasta este intenția, ci aceea de a fi onestă cu mine însămi.

 In primele trei zile ale săptămânii, vremea a fost caldă, frumosă, dar de joi s-a schimbat. Incă este frig, chiar dacă termomdentrul indică 6-7 grade, vântul care suflă cu intensitate, face ca gradele resimțite să fie mai puține de atât. Acum plouă și este o atmosferă întunecoasă, cețoasă. 

      La serviciu, supriza neplăcută a fost  joi: la una dintre scoli nu era căldură, când am ajuns, așa am aflat că de două zile nu se încălzise clădirea, fiind probleme cu alimentarea cu apă, deci marți și miercuri fără încăzire, iar joi, sala de clasă a început să se încălzească în jurul orei 10.00. Am înțeles de la un coleg că nici vineri nu era prea cald. 

    Atmosfera rece s-a prelungit.  Vineri, în ciuda faptului că am avut aceeași geacă pe care am folosit-o în timpul iernii, nu am îndrăznit să renunț la ea, fiindcă în școala centrală, era de-a dreptul frig, caloriferele erau puțin calde și nu făceau față frigului de afară. E adevărat că eu sunt și o persoanaă friguroasă, însă nu mi-a fost frig în sălile de clasă până acum. După 6 ore de cursuri, am ajuns acasă înghețată. Toată după-amiaza de vineri a fost compromisă: nu am reușit să fac nimic. 

     Săptămâna aceasta s-a adăugat  și dezamăgirea provocată de lipsa de reacție a elevilor la ora de curs. Apropiindu-se simularea  națională a examenului de bacalaureat, elevii au propus în orele anterioare o recapitulare a unor opere literare despre care spun că sunt mai dificile. Ceea ce m-a dezamăgit a fost faptul că în timpul orei erau total detașati, fără interes, fără implicare.  

       Modelele tinerilor sunt influencerii, educația nu mai are valoare, școala nu prezintă niciun interes. Sunt așa de furioasă pe tot ce se întâmplă, pe schimbările acestea care au condus la pierderea valorii educației. Majoritatea elevilor mei viseasă câștiguri mari în timp scurt. La  întrebrarea mea, legitimă cred eu, ,,Tu ce știi să faci? Cum crezi că poți obține. bani mulți, așa cum vrei?” răspunsul vine: ,,Nu știu, muncesc.” Mă gândesc ce poate munci un tânăr slab pregătit sau și mai grav, nepregătit. 

          Am reluat operele respective, le-am recapitulat, le-am discutat, ca să nu existe nicio reclamație. Au fost pentru mine 2h epuizante. 

Acasă săptămâna aceasta a fost haos. Incerc să prioritizez anumite activități, ajung să fiu foarte obosită.  Vine în curând vacanța  de Paști,  sper să reușesc să îmi pun ordine în gânduri și fapte. 

          A fost o săptămână în care simt că nu am făcut nimic pentru mine. 

          Sper să recuperez azi. 

                                         Să avem toți o săptămână mai bună!

sâmbătă, martie 21

Devine blogging-ul o dependență?

   Bună dimineața!

    Este o zi sâmbătă rece, cu vânt tăios și aspru, specific zonei dobrogene. Am deschis un pic fereastra, pentru a lua o gură de aer proaspăt eu și micile mele companioane, Aby și Capy. Trebuie spus că înainte de toate acestea mi-am primit porția matinală de iubire de la Capy. E așa draguță când imediat ce m-am  trezit  vine  să mă salute. 

     Apoi, a urmat o cană generoasă de cafea și....bloggăreală. Așa că nu am cum să nu îmi pun această întrebare din titlu: Creează de dependență bloggingul?  Nu cred că despre asta ar fi vorba, atunci când bloggul dechis este doar pentru delectare, însă atunci când urmărește obținerea unor câștiguri financiare, cât de mici, cred că se creează o oarecare dependență.

    Mă gândesc că cei ce practică un astfel cde blogging sunt mai focusați pe calitatea articolelor scrise, pe experiențele împărtășite, pe temele abordate, pe formarea unei comunități cât mai mari. Recunosc că mi-ar plăcea să știu să gestionez un astfel de blogg, dar trebuie să recunosc că nu detin nici abilitățile digitale și nici experiența personală nu mă recomandă pentru a avea un astfel de instrument. 

      Știu că sunt blogguri nu foarte cunoscute, care obțin probabil  într-o zi vizualizările  mele dintr-o lună. Depinde foarte mult si de  modul în care faci îl vizibil pe motoarele de căutare, de nișa de urmăritori căreia i te adresezi. Eu sunt mulțumită cu ceea ce am reușit să conectez până acum. 

       Lumea  virtuală sparge bariere și este atât de ușor să mă conectez cu oameni care au aceleași interese  cu ale mele. Blogurile pe care le urmăresc acum îmi permit să pătrund în ,,casa virtuală” a unor doamne din diverse colțuri ale lumii.  Fie că vorbesc de România, de SUA, de Canada, de Marea Britanie, am găsit persoane de la care să învăț  ceva și să evoluez. Mi-aș dori să descopăr blogguri cu aceeași temă și din alte țări. Constat că primesc vizite virtuale de pe diverse continente, iar asta mă bucură.

         Multumesc celor care poposesc în colțul meu virtual. Imi doresc petreceți momente relaxante.

         Sunt atât de mulțumită că am revenit asupra acestui blog, în iunie 2023, după ani de abandon. 

                                         Să avem o zi de sâmbătă trăită în pace și armonie!

P.S. -Mâine vor reveni cu jurnalul săptămânal.

 

joi, martie 19

Gânduri de vineri

 Vineri, 20 martie 2026. ora 6.30

     In urmă cu un an de zile, trăiam o mare nenorocire: casa părintească era distrusă în totalitate de un incendiu mistuitor. În aceast interval de timp nu am ajuns  acolo, unde odată fusese acasă, decât de trei ori; odată imediat după incendiu, apoi următoarea săptămână, în încercarea de curăța o anexă, care ulterior s-a transformat în cameră  și câteva luni mai târziu, prin iunie- iulie, când zidurile fuseseră ridicate pentru noua locuință. 

    Nu știu cât de bine sau de rău este faptul că refuz să merg în locul în care m-am născut și am trăit până în momentul căsătoriei, însă pentru mine  este o formă de salvare a amintirilor acelor vremuri. 

    Casa de acum, chiar dacă păstrează forma și compartimentarea celei de odinioară, nu mai este casa copilăriei mele, nu mai poartă parfumul de altădată, nu mai are în pereții ei răsuflarea și sudoarea părinților mei. Toate acestea s-au dus odată cu cenușa dusă departe a casei noastre. 

    Si totuși trebuie găsite speranța, puterea  și bucuria de a fi și  de a continua în fiecare zi a vieții. Viața este un dar oferit de Dumnezeu și trebuie prețuită. 

      Am găsit un aforism foarte frumos și motivant la Cheryl: Live doesn't allow us to go back and fix we have done  wrong in the past, but it does allow us we live each day better than our last. 

     Cât adevăr se regăsește în aceste rânduri! Nu, nu mai putem corecta greșelile trecutului, dar putem trăi frumos și împăcați prezentul.

        Este important să prețuim fiecare clipă pe care o trăim. O zi trăită în pace!

luni, martie 16

Gânduri la început de săptămână

        Este luni seara! Este o oră relativ înaintată pentru mine fiindcă în alte seri la această oră eram deja pregătită de culcare. Azi a fost  după-amianză mai ușoară pentru mine, mai relaxantă. Îmi dau seama și din ce motiv: nu am lucrat, așa că porția de cafea obișnuită din jurul orei 16.00 își face efectul, atunci când gradul de oboseală nu este ridicat.

       Stau în fața laptopului și jonglez cu lectura particulară, cu pregătirea materialului pentru orele de mâine și căutarea unor bloguri noi. Ecranul laptopului distrage!. Am citit puțin în seara aceasta. Apoi am lucrat pentru orele de curs de mâine. Mi-am pregătit materialul pentru o clasa de liceu. Mai arunc un ochi și pe niște bloguri, descoperite recent, relativ cu aceeași tematică cu blogul meu. 

       Vreau să lucrez mult mai eficient, așa că găsirea unor soluții pt o mai bună organizare este binevenită. 

        P.S. Marți- 17 martie

    Am deschis laptopul pentru a verifica dacă mi-au fost alocate lucrări, așa că am poposit un pic și aici. Azi am o oră liberă în programul de lucru, o ,,fereastră” între orele de curs. Imi voi lua laptopul pentru a mai lucra puțin. 

           Zi productivă să avem azi!

     

         


sâmbătă, martie 14

Jurnalul de grădinărit


 Săptămâna a 11-a ( 09-15 martie 2026), ora 07.20

       O masă pliabilă  pentru laptop, o cană generoasă de cafea și o febră puternică a mușchilor lombari sunt ,,bucuria” acestei dimineți. Cana de cafea este o obișnuință, măsuța o folosesc de ceva timp, când vreau să lucrez confortabil în pat, iar durerea musculară este bonusul zilei de ieri. 
         Vremea săptămânii care se încheie azi a fost frumoasă, caldă, prietenoasă, însă în gradină nu avem timp să lucrăm decât sâmbăta și uneori și duminica.  In cursul săptămânii, programul foarte încărcat nu ne permite să mergem și la grădina care este separată de locuință. Constat mereu cu surprindere că timpul trece foarte repede și de acum trebuie să ne ocupăm mai mult de grădină.  Iată, suntem la jumătatea lunii martie. 
        Ce am reușit să facem ieri în 5 ore? 
-M. a curățat gutuiul, de care se ocupă  de câțiva ani. Tatăl lui 
l-a plantat cu mulți ani în urmă, a fost rupt de un animal și apoi a rămas uscat ani la rând. Când noi am început să lucrăm partea de grădină, am udat și tulpina uscată, așa a început să lăstărească și ulterior s-a dezvoltat un copac. Apoi a arat o parte din parcelă pe care noi o lucrăm, unde urmează să plantăm ceapa, usturoi, rădăcinoase. 
- Eu am greblat  de resturi vegetale parte cea urma a fi  arată. Apoi am tăiat pe o parte din suprafață plantele de  ventrilică sau științific Veronica persica. Am întreaga grădină invadată de această plantă, plus că la aceasta se adaugă și plante de lolium care s-au înmulțit foarte mult în timpul când  starea de sănatate nu mi-a permis să lucrez cu eficiență grădina. 
- Am udat plantele din solar: salata și ceapa  se dezvoltă frumos, plănutuțele de mărar răsărite spontan se dezvoltă și ele;  au răsărit semințele de ridichi semănate  weekendul trecut, chiar și unele semințe de salată. Nu a răsărit însă nicio plantă de tomată, semințele fiind plantate dintre cele păstrate de mine din plantele de anul trecut.
- Am semănat o parte din cantitatea de arpagic și ceapa pentru frunze. 
       Sunt mulțumită de modul cum ne organizăm. Weekendul următor vom continua. Sper ca grădina să fie mai frumoasă anul acesta, așa cum o aveam în anii 2014-2016. 
        Azi, ne pregătim pentru încă o săptămână de activitate intensă la serviciu. Două săptămâni vor fi simulările naționale ale examenelor finale, așa că în această săptămână voi fi cooptată pentru evaluarea lucrărilor pentru clasa a VIII-a, iar săptămâna viitoare pentru clasa a XII-a. 
        Cu gândul la plantele care se vor dezvolta frumos și vor aduce recolta așteptată, postez câteva plante din solar.
O săptămână ușoară tuturor!



joi, martie 12

Dialoguri

        Am  avut ieri o discuție cu un om care este un bun profesionist, un profesor pentru care actul didactic este un act de mare responsabilitate. Mai mult decât atât, este un bun pedagog și psiholog. Atunci când se confruntă cu o problemă încearcă să găsească soluții, se documentează, analizează cauzele și efectele problemelor  cu care se confruntă cei din jur. Este un om credincios care își trăiește viața în spiritul moralei creștine. Da, recunosc este un om-lumină.   Acest om este minunat!  Se implică în proiecte, face cercetări în domeniul de specializare, este altfel decât cei cu care am interacționat.  Și cu toate acestea, intenționează să renunțe...oare de ce?  Pentru că nu se simte apreciat. Daca va renunța, pierderea nu va fi a acestei persoane, pierderea va fi a celor care ar fi putut învăța atât de multe cunoștințe de la acest om...         După această discuție, mi se confirmă faptul că atunci când am o dezamăgire, nu doar eu sunt problema. Iar ieri, în urma unor întâlniri părinți-profesori mi s-a  reconfirmat ipocrizia unora. Regret enorm că am participat.

luni, martie 9

Jurnal de început de primăvară

 

      Pagină de jurnal, săptămâna a 10-a (02 -08 martie 2026)

  

  Bun venit primăvară!

    Sunt așa de încântată de venirea acestui anotimp. Vreau să cred că au trecut zilele reci și ploioase. Imaginea alăturată mi s-a părut atât de amuzantă și primăvăratică și mi-a indus așa o stare de bine, încât toată oboseala acumulată după șapte ore  de cursuri (6 ore de predare + 1oră de verificat teme) a dispărut ca prin minune.

      Săptămâna ce s-a încheiat ieri a fost așa cu mult haos pentru mine. Vremea a fost blândă. De fapt, nici nu îmi mai amintesc cum a fost la începutul săptămânii, dar cert este că  spre final a fost o vreme caldă, plăcută și  se anunță a fi la fel și la începutul acestei săptămâni. 

    Da,  săptămâna a fost solicitantă fiindcă am tot amânat niște situații care trebuiau a fi rezolvate mai demult sau mai bine spus la timpul potrivit. 

     De asemenea, a fost cu mărțișoare și flori, cu unul dintre acestea  personalizat, care trebuie să recunosc că m-a uimit, cu altele care au arătat că cei care mi le-au oferit îmi cunosc dragostea pentru pisici. A fost săptămâna cu bucuria primirii vizitei a două fost eleve, din seria anterioară,  care au ținut să îmi aducă un mărțișor. Una dintre fete realizează handmade mărțișoare pictate pe lemn și  tablouri  micuțe foarte drăguțe. Cealaltă, cunoaște faptul că sunt o băutoare înrăită😍 de cafea și a știut care este mărțișorul perfect. 

     A fost o săptămână cu emoții și pentru că C a fost operat miercuri. Operația  a decurs foarte bine, tumora care s-a dezvoltat pe creier a fost extirpată cu succes. Multumesc divinitații că totul a decurs bine, că recuperarea stă sub semne bune și luni pe 16 martie e posibil să fie externat.

      Săptămâna asta nu se putea desfășura fără a începe lucrul în grădină. În weekend, am petrecut două zile lucrând eficient. Am mai spus că pentru mine ziua de 8 martie nu este o zi specială, astfel că am preferat să petrec două zile lucrând în aer liber în grădină. Am curățat vița-de-vie, pomii fructiferi (puțini la număr, cei drept) și trandafirii, am  curățat de plantele uscate pe parcela cultivată anul trecut cu legume și am semănat în solar ridichii, roșii și salată, alte plante (ridichi, ceapă verde, salată) sunt în plină dezvoltare.

        A fost o săptămână cu de toate și  mulțumesc divinității pentru tot ce a fost frumos, bun și trăit în armonie. 

sâmbătă, februarie 28

Jurnal și gânduri în apropierea primăverii




 Jurnalul săptămânii a 9-a (23 feb-01 martie 2026). ora 7.00

     Bună dimineța! 

    Iată că a sosit și primăvara! Unde zboară timpul atât de repede? Săptămâna aceasta nici nu am realizat când au trecut orele. Așa cum spuneam în articolul anterioar, duminică 22 feb a trebuit să plec la București. 

      Săptămâna aceasta a fost așa cu puțin din toate: cu bucuria de a retrăi copilăria alături de A, cu responsabilități de mamă și bunică, cu emoția așteptării unor vești despre C, ruda care este internată pentru a doua intervenție chirurgicală, cu pregătirea pentru reluarea activității. Azi este ultima zi de vacanță. 

    Vremea se anunță frumoasă, chiar dacă la acest moment este o ceață groasă. Având în vedere că nu trebuie să ne deplasăm, nu este un impediment pentru noi. Săptămâna aceasta vremea a fost călduță, dar nu prea am ieșit din casă: la București, în zona unde am locuit,  topirea zăpezii a dus la formarea unor bălți mari la intersecția străzilor lăturalnice cu cea principală, iar zăpada apoasă și foarte murdară de pe trotuare mă  convingeau să rămâm în casă. A a fost sub tratament după o viroză puternică, așa că nu a mers la școală motiv pentru care somnul de dimineață se prelungea până aproape de ora prânzului, ea fiind un liliac de noapte😋, așa că până devenea cu adevărat activă se apropia seara și vremea se răcea, motiv pentru care am stat mai mult în casă. Cu toate acestea am avut numeroase activități pe care nu le-am imortalizat și acum îmi pare rău: am gătit împreună, am preparat clitite bune-bune , am pictat cu pensule, cu degețele, pe plașa de desen, pe mânuțe, pe jucării, doar nu era să rămână și păpușile fără   machiaj😄. Am realizat construcții cu piesele lego și am rezolvat puzzle-uri în căsuța mia și am ordonat jucăriile. Am dansat, am citit și am  improvizat jocuri și povești. Orele de joacă  cu ea m-au deconectat de la responsabilitățile de adult și m-au transpus în copilărie. E minunat să poți retrăi copilăria prin ochiul omului matur. 

      

         După aceste momente frumoase, la revenirea acasă m-am confruntat cu niște dureri de articulații la piciorul afectat de entorsa din 2024, doar că acum zona dureroasă a fost alta. Să fie oare acestea semne  ale  îmbătrânirii ?😉 Ei, n-aș crede!😀😀😀 E adevărat că în această săptămână nu am făcut nici 10% din numărul pașilor zilnici propuși. 
          În altă ordine de idei,  în tradiția noastră începutul primăverii este marcat de dăruirea de mărțișoare, iar în timp ce scriu acest articol M a venit să mi-l dăruiască, așa că îl voi imortaliza și adăuga articolului ca o amintire peste ani. Mă bucură că a știut să îmi ofere un mărțișor pe gustul meu pe care îl voi purta și cu alte ocazii, fiind o broșă foarte drăguță. 


            Privind poza  adaugată postării, mi-au revenit în memorie amintiri din copilărie, când pregăteam mărțișoare pentru profesoarele mele și pentru cele 5 colege de clasă din școala generală.  Pentru colegele mele, realizam un plic din coală de desen și, pe o felicitare improvizată, desenată cu ghiocei și păsărele scriam următoarele versuri: 1 Martie lin coboară/  Pe aripi de primăvară/ Și în zborul lui ușor/ Îți aduce-un mărțișor.  Nici nu îmi amintesc cum și de unde le știu, dar timp de patru ani, în gimnaziu, colegele mele au primit aceste felicitări ,,handmade” numite astăzi, având mărțișoare, unele dintre ele păstrate din ani trecuți.  Am devenit nostalgică...
            ...dar să revin la realitatea zilelor noastre. Săptămâna care vine va fi una tumultoasă, nu pentru că revin la cursuri  atât la serviciu, cât și la cursurile pe care le urmez, ci pentru că urmează operația lui C. Sper ca totul să decurgă bine, mă rog pentru aceasta, iar tumora cerebrală să fie extirpată în întregime. Tumoara osoasă a fost expirpată cu succes, sper că și la cea de-a doua va fi la fel de bine! Doamne-ajută!
           Mă îngrijoarează și situația politică din lume. Atacurile militare  între marile puteri aduc totdeauna și o criză economică...și nu doar atât. Lumea este într-o continua fierbere și mă întreb deseori ce va urma. Văd zilnic avioane și elicoptere militare: unele poate trec pentru exerciții militare, altele însă pentru apărarea spațiului aerian. Fiind aproape de Ucraina, este explicabil. Criza declașată ieri va acutiza și mai tare pacea. In timp ce scriu, pe fundal se aud ultimele știri despre evenimentele din tările arabe. Vom vedea ce vom trăi! 
              Voi încheia într-o notă optimistă:  
      O primăvară cu liniște, cu pace și bucurii să avem!🌸🌹🌺
           
      

             

vineri, februarie 27

Jurnalul Săptămânii Altfel

 Vineri, 27 feb 2026, ora 15. 42

Săptămâna a 8a, 16-22 februarie 2026

    Scriu jurnalul acestei săptănâni cu întarziere, deoarece duminică am plecat spre București,  fără a avea stabilită această călătorie și fără a face consemnarea săptămânii. 

     Săptămâna trecută a fost, într-adevăr cu totul și cu totul altfel. La serviciu, s-a desfășurat săptămâna cu  activitati non-formale, denumită Școala-Altfel😍...dar altfel a fost totul. 

      Vremea s-a jucat de-a dreptul cu noi. Au fost emise coduri galbene și portocalii de ninsori și intensificări ale vântului. Pentru când? Pentru  miercuri-ziua în care era prevăzută activitatea ,,Chimist show”. Emotii- se va ține sau nu activitatea? Se ține, căci echipa care o desfășura anunță că va fi prezentă. Bucurie mare, elevii sunt entuziasmați. Ora de începere 10.00. 

        Cum echipa a ajuns mai devreme, show-ul a avut startul pe la 9.50. Surpriză: la puțin timp după ora 10.00, ninsoarea se intensifică, vântul bate cu putere, iar eu simt că  scap situația de sub control. După cca 30-35 de minute se anunță suspendarea cursurilor din cauza viscolului. Show-ul este în plină desfășurare. Copiii erau încântați de activitate, mai ales că era interactivă.



Mi se șoptește că mai durează cca 10-15 min. 



       Anunț părinții că pot veni să ia copiii de la școală la ora 11. 00.  Vorbesc cu părinții sosiți să îi ducă acasă și pe copiii ai căror părinți nu pot ajunge  și mă asigur că ajung cu bine acasă toții elevii mei. Acesta este avantajul când este o comunitate mică și toți se cunosc.   

        A doua zi după viscol, vine bucuria jocurilor în zăpadă: o bulgăreală pe cinste, o continuare a entuziasmului din ziua precedentă și un nou ,,camarad”, omul de zăpadă, creat cu ce aveam la îndemână. Viața lui a fost însă  foarte scurtă, fiindcă vineri a fost un soare strălucitor care l-a transformat în două gramăjoare de zăpadă. Noroc cu tehnologia că am reușit să-l imortalizăm. 

     Ca o confirmare a faptului că iarna și-a făcut de cap peste tot, am primit și o poză cu A  luptându-se cu zăpada. O adevărată aventură pe trotuarele din București după o ninsoare intensă. 
     Dar pentru că a fost altfel, ne-am  demonstrat și alte abilități în cadrul acestei săptămâni și am îmbinat utilul cu plăcutul, realizând planșe care să ne fie utile în  anumite momente ale activității formale. Și pentru că am fost creativi, am improvizat o planșă, atunci când nu am avut destule materiale. 



    

            După toate acestea,  recreerea atmosferei din perioada interbelică în cadrul unui eveniment cultural, a fost pentru mine ca o desfătare.  Rezonez foarte mult cu această epocă: este o perioadă în care cultura, educația, valorile morale  erau la loc de cinste. Participarea la un astfel de eveniment organizat într-o clădire  cu parfum interbelic, cu oameni  care împărtășesc trăiri asemănătoare cu ale mele, a fost o adevărată încântare. 
         Atmosfera a fost întreținută de o tânără pianistă foarte talentată, o soprană, profesor universitar la Universitatea Națională de Muzică din București și un bariton de la Teatrul Național de Operă și Balet ,,Oleg Danovski”. 






             Si pentru acest eveniment am avut emoții. Nu știam dacă pot ajunge, fiindcă vineri seara a plouat, iar în timpul nopții s-a format polei, care s-a menținut până la miezul zilei. 
 La întoarcerea spre casă, vremea ne-a mai rezervat o surpriză: o ninsoare strajnică.


   In urma unui mesaj, duminică dimineața plecam spre București. 
            ...și astfel s-a încheiat o săptămână cu totul și cu totul altfel.

duminică, februarie 8

Pagină de jurnal- rezumatul unei săptămâni cu de toate

 Jurnalul săptămânii a 6-a, ( 02-08 februarie 2026), 

     duminică, 08 februarie, ora  12.00

         Săptămâna aceasta a fost una a extremelor. Luni era cod galben de ger, ceață zăpadă, iar ieri mi-am permis aroganța de a da o fugă la alimentara doar cu o vestă matlasată. Ehee, nici vremea nu mai este ce-a fost.😂 Pe parcursul săptămânii, manifestările vremii au fost cele specifice anotimpului,  cu zile  reci  până în prima parte a săptămânii și mai blânde spre final, vineri și sâmbătă, în prima parte a zilei. Seara frigul își spunea cuvântul. Joi a plouat zdravăn și mă bucur pentru asta fiindcă în sol va fi umiditate la timpul însământatului legumelor. Îmi fac planul ca în vacanța ce urmează la finalul lunii februarie să fac tăierile la vița- de- vie și pomi. Anul acesta voi încerca pentru prima dată să îmi curăț eu pomii fructiferi. 

              Am continuat să merg în fiecare zi la C (cu excepția zilei de miercuri) pentru a-l pansa. Mă bucur că operația se vindecă bine și pe zi ce trece arată mai bine, dar mă îmi fac griji pentru cea de-a doua intervenție care va fi tot pe aceeași incizie, pentru extirparea celei de a două tumori și va avea loc la finalul lunii februarie. Sper să îl pot ajuta și la a doua intervenție după revenirea acasă. Mă rog să fie bine și organismul să facă față acestei încercări, vârsta fiind înaintată. 

            Am fost obligată să fac un drum până la Târgoviște în această săptămână pentru predarea unui proiect și mă bucur că am ales ziua de miercuri, fiindcă s-a devansat termenul de predare pentru joi. (Așa se întâmplă uneori: se schimbă regulile în timpul jocului🙀). Nu aș fi reușit să ajung în timp util dacă alegeam altă zi. Drumul dus-întors, în total vreo  750 km este foarte obositor. După o astfel de călătorie mă simt epuizată.  

           Sâmbătă  a fost ziua destinată gătitului, fiindcă săptămâna care umează se anunță și mai încărcată, așa că am gătit pentru mai multe zile. Pentru răsfăț, am pregătit și  o prăjitură cu mere

            Așa că  a fost o săptămână încărcată!  

             Zile cu spor să fie la toți!


vineri, februarie 6

Tricotajul-o modalitate de a relaxare


 Sâmbâtă, 07.02.2026, ora 07.48

    Una dintre activitățile care mă relaxează și de care nu mă plictisesc niciodată este tricotajul. Chiar dacă sunt într-o perioadă aglomerată, am revenit la această pasiune. Am început o căciulă pentru A și o jachetă de grădinărit pentru mine, fiindcă în curând va începe sezonul de primăvară și voi avea de lucru în grădină. Anul acesta se anunță un an mai bun, deoarece cantitatea de precipitații în această iarna a fost mult mai mare comparativ cu anul trecut. 

 Am apelat și eu la comenzi pe unul dintre site-urile extracomunitare și recunosc că am greșit, calitatea firelor de tricotat este sub așteptări și nu chiar ieftină. Firul roz de blănită l-am achiziționat cu scopul de a croșeta un iepuraș pentru A. Cum nu folosisem niciodată acest tip de fir, am constatat că este greu să lucrez cu croșeta, fiindcă se văd cu mare greutate ochiurile pentru a înmulti sau a scădea. Așa că l-am folosit pentru o căciuliță, însă cantitatea de ață nu a fost suficientă pentru finalizare. Acum trebuie să mai fac o comandă. Sunt obligată să apelez la același site pentru a termina proiectul. Spre deosebire de celelalte fire acesta mi se pare acceptabil. 
     Mi-a lipsit intuiția atunci când am comandat: dacă aș fi luat două sculuri, căciulița era finalizată. Eu am luat în calcul greutatea unui scul 100 de grame.  Nu a fost suficient. Nici nu cred că a avut atât. 
    
Al doilea proiect.
  


                                                   

    Cel de al doilea proiect este jacheta pentru grădinărit. Am 300 de grame. Voi vedea dacă este suficient: în caz că nici acesta nu îmi ajunge, jacheta va deveni o vestă. Inițial luasem ața cu alt scop, dar când am primit-o mi-am dat seama că nu este de calitate, deși descrierea de pe site este cea care se vede și pe  eticheta din  pozele de mai jos. Așa se explică și această culoare galben, care sinceră să fiu, nu este pe placul meu, însă pentru grădinărit și casă este bună. 







        

         In general,  sunt reținută cu comerțul on-line. Nu am încredere să fac  o comandă, dacă nu văd produsul, însă de această dată am căzut în capcana prețului atrăgător. Cum prețul aței în magazine a crescut foarte mult (în urmă cu un an am plătit pentru 500g de ață  cca 80lei-16 euro), am crezut că fac o mică economie, comandând pe site. A fost o decizie neinspirată. Nici firul de mohair, nici cel de cașmir nu este de calitate. 

         Așa cum se spune: greșeala este cel mai bun profesor și eu am învățat această lecție. 

         Celor care poposiți aici, vă doresc să aveți spor în realizarea proiectelor dvs. Cele bune!







marți, februarie 3

Predeal


 Săptămâna a IV-a, 23 ian.-01 feb. 2026

     Ce repede trece timpul!  Prima lună a anului a trecut, așa de repede.  Ultima săptămână a lunii a fost tare plină. De luni până joi, mi-am împărțit timpul între serviciu, casă și familia unei rude foarte apropiate care trece printr-o încercare grea și pe care am ajutat-o în măsura în care experiența îmi permite. Cum eu la rândul meu a trecut de 3 ori prin situații similare, am crezut de cuviință că pot fi de ajutor și mi-am arătat disponibilitatea de a fi un sprijin.  Acest fapt m-a bucurat foarte tare, mai ales că au încredere în mine. Nu sunt un profesionist, dar dacă nu am acționat greșit în cazul meu, nu cred că pot face ceva nepotrivit pentru ei. 
      In schimb, weekendul a fost de poveste. Vineri după-amiază, pe o ploaie intensă, am plecat spre Predeal. Călătoria cu trenul a durat aproximativ 5h (16.30-21.15). Următoarele două zile au fost cu zăpadă, cu bucuria trăirii clipei alături de buni amici, cu veselie, cu sufletul plin, așa ca în copilărie, cu experiente pe care nu le-am mai trăit. Și cât de frumos a fost!
      O zi petrecută pe pârtia Clăbucet, cu  o ascensiune cu telescaunul până la 1445m, cu bucuria zăpezii, dar cu schimbări bruște de vreme: la baza pârtiei era o zi luminoasă, iar la Clăbucet-plecare, ceață vânt, vizibilitate scăzută. Si asta în decurs de câteva minute.     Sâmbătă seara pe pârtie a fost de vis
         A doua zi, am mers la Cabana Trei Brazi. Puținele poze făcute cred că sunt mai covingătoare decât spusele mele. Cabana se află la o altitudine 1128m, pe  Culmea Morarului. Masivul din imagine este Postăvarul, iar din această zonă se pot admira Munții Bucegi. 


  Mai jos  este Cabana Trei Brazi. Noi am făcut traseul  Predeal- Cabana Trei Brazi- Predeal pe jos, cca 10 km. 

Imagine din restaurantul cabanei. 
  Am ajuns acasa, noaptea târziu pe o vreme câinoasă: un vânt puternic, o ninsoare puternică, dar cu inima plină. 
       

Lecturile anului

 

                                              Anul 2026

Voi completa această postare pe tot parcursul anului. 

Ianuarie 

1. Oscar Wilde- Portretul lui Dorian Gray

marți, ianuarie 27

Jurnalul unei săptămâni cu tot soiul de experiențe


Săptămâna a 4-a, 19-25 ianuarie. ora 8.50

        Da, a fost o săptămâna provocatoare: atât vreme a fost motivul, cât și ceea ce timpul a 
adus. După weekendul geros de săptămâna trecută cu temperaturi  care au fost cu multe grade peste minus, surpriza cea mare a fost că la școala unde aveam luni orele de curs, rețeaua de apă a înghețat, centrala pe lemne nu mai funcționa  și nu era căldură în școală. In 30 de minute, la o temperatură de - 7 grade  am înghețat.  Cum am un elev navetist, care ajunsese deja în școală și   nu mai avea cu ce să se întoarcă acasa, am fost nevoită să caut o mașină și să îl duc acasă.( Asta este provocarea când nu ești șofer.) 
       În anunțul primit,  se preciza o anume oră pentru remedierea problemei, așa că am mai rămas în școală mai mult timp. Situația nu se anunța deloc favorabilă.  Consecința: am ajuns acasă înghețată bocnă, în ciuda straturilor de haine pe care le îmbrăcasem. Marți o altă școală, o problemă asemănătoare: din cauza gerului puternic, în zona respectivă la ora 7,40 termonetrul indica - 14 grade, caloriferele erau  încinse, dar nu făceau față. În sălile de clasă era un oarecare confort. 

                             Vremea s-a ameliorat spre finalul săptămânii, când temperaturile au fost între -1 și 1                         grad.  

         Programul a fost unul obișnuit. Sâmbătă am avut un moment când am participat alături de grupul  amici la un eveniment dedicat zilei unirii. A fost fiecare experiență binevenită. 

luni, ianuarie 19

Jurnalul unei săptămâni cu totul altfel-cu ger și gânduri nerostite


 Săptămâna a 3-a: 12-17 ianuarie 2025

         Iarna se manifestă în toată puterea ei. In această săptămână temperaturile au fost mult sub 0 grade, uneori ajungând la -19 grade în timpul nopții. A fost ger, un ger năpraznic mai ales în weekend. Gerul se prelungește până pe 20 ianuarie...

        Totul a fost altfel în această săptămână. O săptămână solicitantă la serviciu, acasă și încărcată emoțional. Constat tot mai des că relațiile dintre oameni se deteriorează pe zi ce trece, că nu mai suntem capabili să îl ascultăm pe celălalt, că nu mai știm să fim empatici. Vineri a fost o situație atât de urâtă la serviciu, cu un limbaj sub demnitate din partea unui cadru didactic cu pretenții. 

       Nu aș putea  explica de ce vin  aceste încordări, de ce avem unele reacții nepotrivite, de ce nu mai putem avea un dialog constructiv.  Cred că vrem să îmbrăcăm în ambalaj strălucitor,  ceea ce nu merită. 

 Am ales de mult timp o poziție neutră și încerc să îmi păstrez demnitatea. Cred că uneori mai am și eu derapaje, dar nu grave. Mi-am propus, după această experiență să fiu și mai precaută, în relațiile cu oamenii.  

        In altă ordine de idei, simt o presiune și din cauza faptului că evaluările mele se apropie și nu am reușit să lucrez tot ce mi se cere pentru examene. Duminică m-am agitat foarte tare cu scanarea unei teme ample ce trebuia predată. Deși era rezolvată, încărcarea ei într-un anumit format și într-o anumită dimensiune, mi-au dat mari bătăi de cap. Uneori îmi dau seama că învățarea unor lucruri prin încercări conduce la pierdere de timp și sleire de energie. 

        Vreau să nu pierd absolut deloc din vedere cuvântul ales a mă ghida anul acesta și să reușesc să bifez drept reușită tot ce mi-am setat la început de an.

        Doresc să  închei articolul în notă optimistă și mă motivez  pentru a lucra eficient.

          Gânduri bune!

       

         



sâmbătă, ianuarie 10

Jurnalul săptămânii: săptămâna a 2-a, 05-11 ianuarie 2026




Călătorie cu gust amar.



Duminică, 11 ian 2026, ora 7.20

          E o vreme autentică de iarnă. Primele trei zile ale săptămânii au fost plăcute, dar sunt ultimele zile de concediu, am stat mai mult în casă. 
       Pe data de 8 ian însă, data când am revenit la serviciu, a fost o schimbare radicală: o ploaie torențială cum nu am mai văzut în părțile de mult timp, cu colectează a unora noastre cantități mari de apă pe șosele, pe scurt, natură dezlănțuită. După-amiaza, ploaia sa transformat în zăpadă, iar temperatura până la ora 14.00 scăzuse cu 10 grade: de la 9 grade la ora 7.30 la -1grad la ora 14,00. A nins apoi și în timpul nopții, iar vineri am avut o zi autentică de iarnă: cu frig afară, dar și în sălile de clasă. 
        Ieri, sâmbătă, nu a nins, așa că m-am bucurat să privesc natura îmbrăcată în alb, în ​​timpul unei călătorii la Jurilovca, iar de azi se instalează codul galben de vânt și ninsoare. La acest moment temperatura este de -5 grade Celsius, dar vântul în că nu arată puterea. Este preconizată ninsoare până în jurul prânzului. La noi încă nu nenge. Sper ca vremea să nu se deterioreze acut și să creeze probleme de trafic, fiindcă pentru astă-seară, am bilet pentru un spectacol de Anul Nou, organizat de Teatrul de Operă și Balet. Din anii anteriori știu că este un spectacol minunat și mi-ar părea foarte rău să îl ratez. 
        Cum primele zile ale săptămânii le-am avut liber, am avut timp de organizare, dar și de timp pentru mine. Am organizat căminul, mi-am făcut timp și pentru lectură, dar despre asta voi vorbi într-un alt articol propus, fiindcă mi-am să notez separat impresiile de lectură. Ceea ce cred că este faptul că unele cărți ajung să le citesc atunci când este timpul lor pentru mine. Legat de lectură, am decis să caut mai mult cărți în variantă electronică, cărți scrise, chiar dacă implică mai mult timp de lectură decât audierea lor. Atunci când citesc eu, am posibilitatea să revin asupra unei pagini, să reflectez mai mult asupra unui paragraf, să pătrund mai adânc mesajul/ metafora textului. Am spus că voi căuta mai multe variante electronice ale cărților, fiindcă este mai economic din două puncte de vedere: economie de spațiu și economie financiară. Acest fapt aduce totuși și un minus- nu sunt puse la punct cu aparițiile recente, însă nimic nu mă reține să mă informez și să mă decidă dacă trebuie să impună să se bucure de carte bună. Ca o mențiune, am găsit câteva jurnale în format electronic extraordinare, iar în librării au niște prețuri mari, din punctul meu de vedere. 
          În altă ordine de idei, am făcut mai sus mențiunea despre călătoria la Jurilovca. Da, a fost o călătorie cu plusuri și minusuri, dacă ar fi să punctez din formatul anterior al jurnalului, ce am învățat săptămâna aceasta, ar fi că nu tot ce este împodobit în poleială este valori sau veritabil. Ieri mi a confirmat proverbul românesc .
           Decizia mea este clară: nu mai fac în România excursii cu agenții de turism. Interesul financiar primează, iar respectul pentru turist este undeva la coadă. Excursia a fost organizată de o aprovizionare locală cu care a mai fost într-o excursie la Varna. Prima experiență a fost plăcută, însă nu m-am gândit că au fost bifate doar obiective turistice, atunci când au prezentat excursia la care am luat parte ieri. 
           Excursia, așa cum au prezentat-o, venea să nu ofere o autentică experiență a obiceiurilor gastrononice și culturale ale lipovenilor care pe 10 ianuarie sărbătoresc Crăciunul pe rit vechi. Ce am primit de fapt? Un fiasco pe o sumă considerabilă . Evenimentul a fost ținut aici. Pe rețele sociale, prezentarea locului este făcută în termeni laudativi, fiind vorba de promovare. Pentru mine- a fost o dezămăgire și o pierdere de bani. A doua oara, nu mai calc pragul. Nici pensiunii, nici ei. 
     Sala evenimentului era o terasă care nu fusese încălzită până la sosirea turiștilor. Meniul, de pește, așa cum nu fusese prezentat, nu a fost ceva deosebit. Aperitivul săracăcios, castraveți, roșii și salată din market, salată de icre- bună, într-adevăr, chiftele de pește, puțin pește prăjit, șalău cu maioneză, frumos prezentat, dar fad pregătit, zacuscă de pește, bună și aceasta, și o altă salată cu pește marinat, pe care o găsesc bunicică. Pentru doritori- o tuică călduță, nicidecum fiartă, cafeaua- dacă comandai lungă- venea după comnadă, doar dacă mai aveau cești😂, apa direct de la sursă, adică apă de robinet. Felul principal crap prăjit crocant, de nu îți dădeai seama de gustul cărnii, șalău prăjit, bunicel, un pătrat de mămăligă rece, scoasă din frigider și un mujdei de usturoi foarte iute și greu de nu te putea atinge de el. La desert, colțunași- nu sunt pe gustul meu, poate buni pentru alții, și o bucată de chesse- cake, gustoasă. Băuturi erau țuică, afinată, vin. Am cerut vin fiert să mă încălzesc, gustos. La masa mea, unii oameni au mâncat comod  😂 îmbrăcați în gecile groase la care nu au renunțat, la fel cum ne-au servit și gazdele mâncarea: proprietara nu și-a dat jos geaca lungă de fâș și nici șapca tricota din cap. O doamnă tânără, despre care cred că îi era fiică, a renunțat la mâneci care erau detașabile, probabil, căci vesta de fâș până deasupra genunchiului, a fost ținută de servire🤦‍♀️.
     Toaleta frumos-rustic , în fundul curții😉, amenajată, curată, dar neîncălzită și cu aerisire naturală fiindcă fereastra era de fapt o gaură pătrată în perete cu o perdeluță albă și frumos încrețită😒. Preferai să nu ajungi acolo, chiar dacă situația era presantă.
       Așa- zisul program artistic, a fost susținut de o doamnă, aflată la vârsta a treia, talentată, dar care a prezentat mai puțin cântece specifice sărbătorii sau reprezentative pentru tradiția locului, melodiile fiind comerciale, traduse în dialect lipovenesc. A cântat vreo două-trei melodii autentice. Programul cca o oră și atât. Recunosc că doamna a încălzit atmosfera, cât timp a fost convenția pentru prestația dumneaei. 
       Ce a fost frumos în această excursie? Peisajul pe care puteam să văd pe cont propriu cu 1/5 din suma cheltuită. Soțul meu încercat să mă convingă că ,,tradiția" costă. Eu consider că tradiția trebuie promovată cu mult respect, cu autenticitate și cu bun-simț. Sunt sigură că vin și câștigurile financiare, dacă respectă oamenii. ce am trăit, însă eu voi fi foarte precaută de acum. 
          Las mai jos câteva imagini cu ceea ce mi-a plăcut, de fapt. 


 Omul de zăpadă din portul Jurilovca

Imaginează-ți din port.
 Capul Doloșman . Un promontoriu de stânci calcaroase situat în apropiere de satul Jurilovca, arie protejată. In apropiere se află ruinele cetății Argamum. Nu am vizitat aceste locuri, dar sigur sunt pe lista mea pentru primavara aceasta. 



Pădurea Babadag, surprinsă în straie albe. O reală frumusețe.

         


      Tinuturi tulcene, cerul și pământul, pictate de natură în aceleași nuanțe. Poza nu a fost deloc modificată. E așa cum a surprins-o obiectivul telefonului mobil. Pentru mine, o încântare. 

       Este trist că nu poate spune lucru și despre oameni. Păcat că s-a pierdut respectul și că primează doar interesul câștigului. 
          Vreau să termin într-o notă optimistă și să vă doresc celor ce poposiți să vizitez aici și să-mi doresc o viitoare minunată!🧑‍🤝‍🧑