Vineri, 20 martie 2026. ora 6.30
In urmă cu un an de zile, trăiam o mare nenorocire: casa părintească era distrusă în totalitate de un incendiu mistuitor. În aceast interval de timp nu am ajuns acolo, unde odată fusese acasă, decât de trei ori; odată imediat după incendiu, apoi următoarea săptămână, în încercarea de curăța o anexă, care ulterior s-a transformat în cameră și câteva luni mai târziu, prin iunie- iulie, când zidurile fuseseră ridicate pentru noua locuință.
Nu știu cât de bine sau de rău este faptul că refuz să merg în locul în care m-am născut și am trăit până în momentul căsătoriei, însă pentru mine este o formă de salvare a amintirilor acelor vremuri.
Casa de acum, chiar dacă păstrează forma și compartimentarea celei de odinioară, nu mai este casa copilăriei mele, nu mai poartă parfumul de altădată, nu mai are în pereții ei răsuflarea și sudoarea părinților mei. Toate acestea s-au dus odată cu cenușa dusă departe a casei noastre.
Si totuși trebuie găsite speranța, puterea și bucuria de a fi și de a continua în fiecare zi a vieții. Viața este un dar oferit de Dumnezeu și trebuie prețuită.
Am găsit un aforism foarte frumos și motivant la Cheryl: Live doesn't allow us to go back and fix we have done wrong in the past, but it does allow us we live each day better than our last.
Cât adevăr se regăsește în aceste rânduri! Nu, nu mai putem corecta greșelile trecutului, dar putem trăi frumos și împăcați prezentul.
Este important să prețuim fiecare clipă pe care o trăim. O zi trăită în pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu