Sunt atât de revoltată din cauza a tot ce se întâmplă în jurul meu. Nu știu dacă nu sunt naivă, atunci când cred că putem schimba ceva în bine, și apoi în mai bine. Eu încă mai am un gram de speranță .
Azi întâmplările, care mi-au afectat starea de bine, s-au ținut lanț;
- la serviciu, au fost vreo două întâmplări: ieri am fost nevoită pentru a doua oară să țin ora unui coleg care nu s-a prezentat la serviciu, motivând că are alte responsabilități primite. Lipsește frecvent, uneori invocând diverse situații, alteori fără să justifice: clar lipsește fiindcă relațiile de nepotism funcționează, cu atât mai mult în comunități mici. Săptămâna trecută nu am luat atitudine; săptămâna aceasta i-am trimis mesaj. Azi am anunțat responsabilul de școală că această situație îi afectează pe ceilalți. Aștept efectul!
- o altă situație: săptămâna trecută, în prezența mea, elevul problemă al școlii a avut folosit un mesaj cu caracter discriminatoriu, jignitor la adresa unui coleg, chiar l-a amenințat. Nu am rămas pasivă și am luat atitudine- referat disciplinar în care solicitam analiza comportamentului elevului agresiv și sancționarea conform regulamentului stabilit. Azi, una dintre colege a ținut să îmi atragă atenția că cei sunt acum în relații bune, iar acțiunea mea a fost oarecum, deduc, nejustificată. Mi se părea că nu aud bine sau nu înțeleg ce vrea să spună? Elevul agresiv a creat multe probleme în școală. Între el și elevul agresat verbal au mai existat incidente unele cu consecințe.
- în aceasta seară merg la cumpăraturi, un singur articol, restul pe care trebuia să-l primesc afișat pe casa de marcat, restul oferit cu minus. un minus însemnat cca 15% din valoarea produsului.
Unde sunt oare responsabilitatea, respectul, corectitudinea, buna-cuviință? Și ceea e cel mai dureros este faptul că cel care este corect, este blamat.
Mă întreb cum putem rămâne echilibrați într-o societate în care responsabilitatea este tot mai relativă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu