03 sept. 

    7.15. Iubesc momentele matinale de liniște. E minunat să mă bucur de lectură dimineața, când  se aude doar cântecul păsărilor. Răcoarea dimineții, o cafea aburindă și o lectură bună fac ca ziua să înceapă sub auspicii bune. M-am bucurat de astfel de momente în acest concediu și voi încerca să mă bucur-chiar ocazional- și în perioada de activitate. Citesc în paralel ,,Jurnalul” lui Sebastian și ,,Cuibul visurilor”  de Enrich Maria Remarque. 

    Recunosc ,,Jurnalul” mă fascinează. Cunoști intelectualitatea interbelică din alte unghiuri. Ai posibilitatea să pătrunzi în intimitatea gândurilor unor personalități ale lumii interbelice. Doamene, ce cultură aveau, ce viziuni, ce preocupări, câtă eleganță!  Acestă jurnal devine o fereastră deschisă spre adâncul autorului. Ce minune să poți întelege frământările pricinuite de crearea unui text literar, să fii ,,martor” la nașterea unei piese. Continui lectura... sunt acum doar la anul 1937...,iar jurnalul începe in `35. 

     Am găsit în format electronic și romanul ,,De două mii de ani”; este următorul pe listă, apoi reluarea romanului ,,Accidentul”. Voi vedea cum îmi voi organiza timpul, astfel încât să nu abandonez nimic...Organizare este acum cuvântul de ordine! Voi reveni...