Îmi este dor perioada când aveam timp pentru lucrul de mână. Mă relaxează atât de mult tricotatul sau croșetatul. Mi-am propus ca imediat ce trec de această perioadă încărcată (care va dura până în luna iulie) să mă întorc la andrele și la croșetă.
Povestea lucrului de mână a început demult, demut...în mica copilărie. De-a lungul timpului, firul vieții s-a împletit des cu firul de ață, fie că am tricotat, croșetat sau cusut goblenuri. Am mărturisit deseori că lucrul manual mă deconectează, mă echilibrează, îmi aduce împăcare cu mine. În ultimii ani, nu am reușit deloc să fac posibil să am timp suficient pentru acest hobby.
Nu mai am multe dintre articolele vestimentare realizate de mine. Unele s-au deteriorat, fiind îndelungat purtate, pe unele le-am donat, pe altele le-am reciclat. Multe dintre lucrurile realizate pentru fiica mea când era micuță au ajuns la alți copii.
Fiind o dimineață ploioasă, iar pentru că planul de a lucra în grădină mi-a fost zădărnicit, cred a contruit la regretul că nu mi-am mai dedidac decât sporadic timp pentru această activitate.
Cu speranța că voi reveni iar la andrele, mai postez două dintre articolele realizate în anii trecuți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu