Jurnalul unei săptămâni ploioase.

                                                                 

Săptămâna a 14-a (30 martie- 05aprilie 2026), Sâmbătă 04.04. 2026

      Am ales să scriu astăzi jurnalul acestei săptămâni, fiindcă mâine este Sărbătoarea Floriilor, sărbătoare premergătoare sărbătorilor Paștilor, fiindcă în cultul creștin-ortodox,  aceste sărbători se celebrează la o săptămână distanță de cele catolice. 

           Săptămâna aceasta a fost așa un amestec: timp mai liber, mai așezat, pe de-o parte, iar pe de altă parte o stare de sănatate alterată  de prezența unui virus și o nouă constatare că la la serviciu privilegiații sunt cei care își stabilesc propriul program, indiferent de reguli.  

            Săptămâna aceasta a fost o vreme închisă, ploioasă, mohorâtă. De luni și până astăzi a plouat zilnic. Au fost zile când spre prânz s-a arătat și soarele, spre exemplu, vineri, dar au fost și zile în care a plouat mărunt, cu picături rapide, încât îți pierdeai energia doar aruncând un ochi pe fereastră, așa cum a fost luni și joi. 

           Scriam în articolul anterior despre faptul că, la serviciu, activitățile din această săptămână au fost dedicate educației ecologice.  A fost o săptămână frumoasă cu activități interesante, cu copii pe care îi descoperi altfel implicați și care răspund  altfel acestor tipuri de activități. Spre exemplu, marți  a fost organizată o excursie la o fermă, iar modul de petrecere a timpului a fost chiar plăcut, cu toate că grupul a avut în jur de 60 de copii, de vârste diferite. Ne-am bucurat să admirăm păunii în toată frumusețelor, cerbi lopătari și căprioare. Se aflau și păsări pe care copiii le recunoșteau, însă erau de rase deosebite, față de cele cu care ei erau obișnuiți, așa că și acestea au fost un punct de atracție. 

          Păunii, în toată splendoarea lor, au fost o încântare. 

               Cerbul, chiar dacă nu era impunător, atrăgea toate privirile.

      La momentul plecării, începuse să burnițeze și am crezut că ziua era compromisă atât din cauza ploii, cât și  a stării mele de sănătate. Cu toace acestea, s-a dovenit a fi o zi plăcută: copiii au fost ascultători;  stând afară, starea mea s-a ameliorat, ajutată si de medicamente, iar  vremea a devenit senină până am ajuns, așa că am petrecut câteva ore plăcute. Copiii au participat la un atelier de desene cu nisip, au profitat de parcul de joacă destul de întins, au servit masa, s-au plimbat cu trenulețul prin fermă, deși parcurseseră traseul și pe jos😄. Una peste alta, a fost o zi plăcută.

                                      

        Nemulțumire acestei săptămâni a venit când am aflat că într-o zi, la clasa unde sunt dirigintă, profesorul ,,a uitat” câte ore are în orar și a făcut doar o mică parte din program. Nu este un caz singular, iar această situație  este tolerată de foarte mulți ani (să tot fie vreo 7-8).  Mă tot gândesc la ce înseamnă seriozitate și responsabilitate profesionale. Să fi înțeles eu gresit aceste concepte? 

        Aleg acum să trec peste această situație ...și să las  „cele rele să se spele”, vorba lui Creangă și să mă ocup de ziua de azi care este dedicată în totalitate treburilor gospodărești. 

           Pentru mâine îmi propun să îmi fac ziua frumoasă!  Weekend cu soare în suflet tuturor!