Cuvântul anului 2026 este reușită, iar ieri 03 iulie 2026 am bifat prima dintre ele, așa cum era setată de la început de an școlar. Am finalizat cursurile de conversie profesională cu o notă foarte frumoasă. Nu este ușor să faci față provocărilor unui an universitar, având și alte responsabilități: profesionale și personale. În ciuda unor păreri că aceste studii postunuversitare de conversie profesională sunt ușoare, eu îmi permit să contrazic. Am lucrat mult, foarte mult pe pentru seminarii. Aveam lucrări ample care îmi vor fi de folos la catedră, dacă voi ajunge să profesez. Unele examene de an au fost epuizante, altele nu foarte grele, dar timpul pentru pregătirea lor era limitat, având responsalibități la serviciu, care solicitau timp de rezolvare, în afara serviciului- spre exemplu, au fost două simulări județene ale examelui de bacalaureat, o simulare națională cu peste 80 de lucrări de corectat on-line, evaluarea testării de clasa a VI-a. Apoi, rapoarte întocmite pentru pentru fiecare simulare, plan remedial. Acestea s-au adăugat predării simultane, așa că anul acesta universitar a fost cu provocări peste așteptări.
Emoțiilor așteptărilor rezultatelor din ultima sesiune-și o spun cu mâna pe inimă, cea mai grea- s-au adăugat frică de eșec la examenul final. Eram conștientă că nu voi putea cuprinde întreaga materie de examen, fiindcă nu mă organizasem bine. Mi-au rămas pt pregătire aproximativ 9 zile și recunosc nu totdeauna cu chef de a studia câteva ore bune pe zi. Am riscat și am învățat ceea ce credeam eu că este mai important și am citit temele mai puțin relevante (reforma în educație, tipuri de curriculum, sistemul de învățământ). Se pare că am funcționat bine planul meu, fiindcă am reușit să abordez foarte bine cele două subiecte primite la proba scrisă. Din cauza emoțiilor, presiunii examenului, am omis să ating câte un subpunct la fiecare subiect, dat a fost și așa foarte bine,
Apoi, emoțiile așteptării rezultatelor au fost foarte intense. Se comunicase cu aproximație o ora, dar s-a întârziat 1 1/2h. Eram încrezătoare că voi obține o notă bună, dat rezultatul oficial este cel care certifică reușita. Si, da, când au fost afișate, m-am bucurat că munca și efortul meu au dat roade. Apoi susținerea lucrării de absolvire a adus un plus la notă. Am muncit câteva luni să o realizez, dar a fost o muncă de succes. Sunt tare mândră de ceea ce am realizat!
Acum simt o descătușare, o liniște interioară pe care nu am mai cunoscut-o de mult timp. După proba scrisă, tot efortul și nopțile nedormite și-ao spus cuvântul- mă simțeam epuizată, dar totul a trecut la aflarea rezultatului.
Orice vârstă aș avea, m-am convins că trăirile unor examene sunt la fel de intense și am trecut prin zeci de examene pănă acum. Sigur vor mai fi și altele! Ceea ce trebuie cu adevărat să învăț este să am grijă de mină și să îmi prioritizez acțiuniile, astfel încât ceea ce fac să mă bucure pe mine și nu pe alții. Sună un pic egoist, dar știu cât am dat până acum pentru cei din jur.
Sunt bucuroasă că pot spune că la peste 50 de ani am făcut față unor cursuri universitare, iar rezultatul final a fost 100% rodul a ceea ce am învățat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu