La mulți ani, neprețuita mea fiică!
Ziua de azi este zi de sărbătoare în familia mea. Chiar dacă nu petrecem cu surle și tâmbițe, sufletele ne sunt încărcate de bucurie, mai ales că în această lună, fiica noastră ne-a mai creat o zi de sărbătoare: ne-a făcut bunici tot într-o zi de decembrie.
Lângă C am învățat, în copilăria ei, să redescopăr jocul. Alături de ea am învățat altfel fiecare etapă a vieții pe care am trăi-o. Chiar dacă nu am știut toate frământările ei- fiindcă am convingerea că un copil păstrează secrete față de părinți, din diferite motive-pentru cele care mi-au fost mărturisite sau le-am intuit, am încercat să îi fiu sprijinul forte.
Am avut încredere în rațiunea ei, am știut că este puternică și că se va descurca, fiindcă este un om de nădejde. Și-a dovedit maturitatea și responsabilitatea încă de micuță, așa că am avut curajul să o lăsăm să zboare din casa părintească la vârsta marilor încercări, fără teama că se va rătăci. Nu i-a fost ușor, dar și-a clădit drumul. Jumătate din vârsta pe care azi o împlinește a trăit-o plecată din casa părintească și a trăit-o foarte frumos.
Azi, este o mamă atât de caldă, atât de înțelegătoare, atât de devotată, iar relația cu fiica ei se construiește zi de zi mai puternică. Este un părinte dedicat, devotat și o fiică minunată! Sunt eu un părinte binecuvântat datorită ei!
La mulți ani, C! La mulți ani, A-E ! La mulți ani, minunile noastre!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu